Pe 28 octombrie, în istoria României, s-a sfârșit zidirea bisericii domnești de la Hârlău, în 1492, iar în 1920 marile puteri au semnat la Paris tratatul de recunoaștere a unirii Basarabiei. În 1916 începea a doua bătălie de la Oituz. În lume, Cehoslovacia își proclama independența în 1918. În calendarul ortodox sunt prăznuiți Sfântul Iachint de Vicina și Cuvioasa Teofana Basarab.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Ierarh Iachint, mitropolitul Țării Românești
Documentat istoricIachint s-a format la Constantinopol în deceniile în care Biserica răsăriteană se rupea în jurul isihasmului, dispută încheiată de sinodul din 1351 în favoarea lui Grigorie Palama. În 1358 a fost ales mitropolit al Vicinei, scaun bizantin de pe Dunărea de Jos, în Dobrogea; unde anume se afla Vicina este încă în discuție între istorici, locul fiind căutat la Isaccea, la Măcin sau la Nufăru. Partea verificabilă a vieții lui stă în registrele Patriarhiei de Constantinopol: în mai 1359, cu încuviințarea patriarhului Calist I și la stăruințele voievodului Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), Iachint a fost mutat de la Vicina la Curtea de Argeș, iar scaunul Vicinei a fost înlocuit, în șirul mitropoliilor patriarhiei, cu Mitropolia Ungrovlahiei. Actul acesta dă Țării Românești cea dintâi autoritate bisericească recunoscută de Constantinopol, într-o vreme în care tânărul stat era tras și spre Biserica papală, și spre curentul bogomilic. A păstorit până la moarte, în 1372, iar spre bătrânețe a fost învinuit că nu mai merge la Constantinopol, drumul fiindu-i peste puteri.
Ce spun izvoarele: Mutarea de la Vicina la Curtea de Argeș, în mai 1359, stă în actele patriarhale și sinodale de la Constantinopol, deci este partea sigură a vieții lui. Anul nașterii, școlile urmate și legătura personală cu Grigorie Palama vin din tradiția sinaxarului, nu din documente. Locul Vicinei rămâne nelămurit în cercetare.
Canonizare: Este trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce și cu zi de pomenire la 28 octombrie. Data hotărârii de canonizare nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab
Parțial documentatBotezată Teodora, era fiica lui Basarab I Întemeietorul și sora lui Nicolae Alexandru, cei doi voievozi care au clădit Țara Românească în prima jumătate a veacului al XIV-lea. Căsătoria ei cu Ivan Alexandru, țarul bulgarilor de la Târnovo, a fost o alianță dinastică între cele două maluri ale Dunării, într-o vreme în care Bizanțul slăbea, iar puterea otomană înainta în Balcani. Când soțul a repudiat-o, s-a retras din lume și a primit chipul monahal cu numele Teofana, fiind cea dintâi monahie de neam românesc cunoscută în istorie. A fost contemporană cu Grigorie Palama și ucenică a Cuviosului Teodosie de la Târnovo, capul mișcării isihaste bulgare, cel care a strâns la Chilifarevo o școală de monahi din care au ieșit oameni însemnați pentru Bisericile de la sud și de la nord de Dunăre. Cinstirea ei s-a păstrat atât la bulgari, cât și la românii din Timoc.
Ce spun izvoarele: Neamul din care se trage și căsătoria cu țarul de la Târnovo sunt fapte de istorie dinastică, sprijinite de izvoarele bulgare ale vremii. Viața de după retragerea din lume este cunoscută mai ales prin tradiție, iar anii nu se pot fixa. Data canonizării este dată de calendarul Patriarhiei Române.
Canonizare: Canonizată de Biserica Ortodoxă Română la 22 februarie 2022.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfinții Mucenici Terentie, soția sa Neonila și cei șapte fii
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul le dă o familie întreagă, soț, soție și șapte fii, prinsă și judecată pentru mărturisirea credinței, apoi ucisă după chinuri. Cadrul este real, dar nu este același în toate izvoarele: calendarul Patriarhiei Române îi așază în persecuția lui Dioclețian, iar tradiția grecească în cea a lui Deciu. Deosebirea nu e mică. Edictul lui Deciu, din anul 250, a cerut pentru întâia oară tuturor locuitorilor imperiului să jertfească zeilor și să dovedească asta cu un certificat; refuzul a produs cel dintâi val de martiri la scara întregului stat și, după el, cearta despre primirea înapoi a celor care cedaseră. Persecuția lui Dioclețian, pornită prin edictele din 303-304, a fost cea din urmă și cea mai aspră, cu dărâmarea bisericilor și arderea cărților de slujbă. Între cele două trec mai bine de cincizeci de ani. Care dintre ele i-a atins pe Terentie și pe ai lui nu se poate hotărî din ce ne-a rămas.
Ce spun izvoarele: Nu s-au păstrat acte martirice contemporane. Tot ce avem vine din sinaxar, iar sinaxarele nu se potrivesc între ele asupra împăratului persecutor: Dioclețian în calendarul Patriarhiei Române, Deciu în tradiția grecească. Numele celor șapte fii circulă în mai multe forme, semn al unei transmiteri târzii.
Canonizare: Cinstire veche, așezată prin tradiția liturgică. Pentru mucenicii primelor veacuri nu există act de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Ștefan Savaitul
Parțial documentatA viețuit la Lavra Sfântului Sava, mănăstirea din pustia Iudeii rămasă, după cucerirea arabă, cel mai însemnat centru de învățătură creștină din Palestina. Acolo s-au scris, sub stăpânire musulmană, și textele prin care Ioan Damaschin a apărat cinstirea icoanelor împotriva împăraților iconoclaști de la Constantinopol; el putea să o facă tocmai pentru că trăia în afara imperiului, acolo unde porunca împărătească nu ajungea. Iconoclasmul a ținut, cu o pauză, din 726 până în 843, iar mănăstirile palestiniene au fost, în tot acest răstimp, rezerva de argumente a taberei care apăra icoanele. Ștefan a fost imnograf, adică autor de cântări bisericești. Numele acesta acoperă însă cel puțin doi monahi ai aceleiași lavre: unul, nepot al lui Ioan Damaschin, mort în 794 și pomenit la 13 iulie, și altul, imnograful, așezat la 28 octombrie.
Ce spun izvoarele: Izvoarele amestecă cel puțin doi monahi cu același nume și aceeași mănăstire. Calendarul Patriarhiei Române îl are, într-adevăr, la amândouă datele, 13 iulie și 28 octombrie, iar calendarul greco-catolic îl coboară pe cel de la această dată până în veacul al XI-lea. Deosebirea nu este lămurită nici în cărțile de slujbă.
Canonizare: Cinstire veche, așezată prin tradiția liturgică; nu se cunoaște un act de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfântul Ierarh Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei
Documentat istoricEste cel mai bine documentat dintre sfinții zilei. A fost episcop al Cezareei Capadociei din jurul anului 230 până în 268, iar Eusebiu de Cezareea îl pomenește în Istoria bisericească între oamenii de seamă ai Bisericii din veacul al III-lea. Din scrierile lui s-a păstrat o singură epistolă, trimisă în 256 lui Ciprian al Cartaginei și ajunsă până la noi în traducere latină, în corpul corespondenței acestuia: un text care arată din interior cum se certau episcopii Răsăritului cu Roma. Firmilian a osândit schisma lui Novațian, iscată din disputa asupra celor care cedaseră în persecuția lui Deciu, și a ținut partea Bisericilor răsăritene împotriva papei Ștefan I în cearta despre botezul săvârșit de eretici. A prezidat sinoadele de la Antiohia îndreptate împotriva învățăturii lui Pavel de Samosata și a murit în 268, în drum spre cel din urmă dintre ele. A trăit, deci, exact în veacul crizei imperiului, între persecuțiile lui Deciu și ale lui Valerian și năvălirile peste hotarul răsăritean.
Ce spun izvoarele: Aici avem izvoare adevărate, nu numai sinaxar: Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească și epistola din 256 către Ciprian al Cartaginei, păstrată în latină între scrisorile acestuia. Anii păstoririi și anul morții se sprijină pe ele.
Canonizare: Cinstire veche, din tradiția Bisericii; nu există act de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfântul Mucenic Chiriac, cel care a descoperit cinstita Cruce
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele lui ține de tradiția aflării Crucii. Potrivit ei, un evreu pe nume Iuda i-ar fi arătat împărătesei Elena locul unde fusese îngropată Crucea pe Golgota, s-ar fi botezat cu numele Chiriac, ar fi ajuns episcop al Ierusalimului și ar fi fost ucis sub împăratul Iulian Apostatul (361-363). Cadrul are o parte sigură: călătoria Elenei în Palestina, în anii 326-327, și ridicarea bisericilor de la Ierusalim și de la Betleem sunt povestite de Eusebiu de Cezareea, om apropiat al curții lui Constantin și martor al vremii. Partea cealaltă nu se sprijină pe el: Eusebiu nu spune nimic nici despre aflarea Crucii, nici despre vreun Iuda ajuns Chiriac. Povestea apare mai târziu, în ceea ce cercetătorii numesc legenda lui Iuda Chiriac, pusă în circulație din veacurile IV-V încoace, și s-a răspândit apoi în toate limbile creștinătății.
Ce spun izvoarele: Partea despre Elena și despre călătoria ei în Palestina este documentată la Eusebiu de Cezareea. Aflarea Crucii și persoana lui Iuda Chiriac nu apar la el și se ivesc în izvoare mai târzii. În plus, scaunul Ierusalimului este ținut în anii domniei lui Iulian de Chiril al Ierusalimului, ceea ce lasă puțin loc unui episcop Chiriac mucenicit atunci.
Canonizare: Cinstire veche, așezată prin tradiția liturgică; nu există act de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfânta Muceniță Ana, mama Sfântului Mucenic Chiriac
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul o pomenește ca mamă a Sfântului Mucenic Chiriac și o așază în aceeași moarte mucenicească. Nu are însă o viață proprie în izvoare: numele ei vine din același ciclu de povestiri despre aflarea Crucii din care vine și al fiului, iar acel ciclu este o scriere de evlavie târzie, nu o mărturie a vremii. Veacul al IV-lea, în care tradiția o așază, este unul dintre cele mai bine cunoscute ale antichității târzii, cu izvoare numeroase pentru domnia lui Constantin și pentru cea a lui Iulian; niciunul dintre ele nu o atinge. Pomenirea ei alături de Chiriac arată mai degrabă felul în care lucrează sinaxarul: strânge în jurul unui nume cunoscut pe cei apropiați lui și le dă tuturor aceeași zi de prăznuire.
Ce spun izvoarele: Numele apare numai în ciclul de povestiri despre aflarea Crucii, alături de cel al fiului. Nu există izvor contemporan și niciun amănunt de viață în sursele consultate.
Canonizare: Cinstire veche, așezată prin tradiția liturgică; nu există act de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfânta Fevronia, fiica împăratului Heraclie
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul o dă fiică a împăratului Heraclie, cel care a domnit între 610 și 641. Domnia aceasta este una dintre cele mai bine cunoscute ale Bizanțului timpuriu: războiul lung cu perșii sasanizi, încheiat cu readucerea Crucii la Ierusalim în anul 630, și apoi, în numai câțiva ani, pierderea Siriei, a Palestinei și a Egiptului în fața cuceririi arabe. Tot atunci limba greacă ia locul latinei în administrația imperiului. Despre Fevronia însăși, în schimb, nu s-a păstrat o viață. Sursele consultate nu adaugă nimic dincolo de însemnarea din Minei: nici ani, nici loc, nici împrejurările morții. Rămâne, așadar, un nume așezat într-o epocă bine datată, ceea ce nu este același lucru cu o biografie datată, iar deosebirea aceasta merită spusă limpede.
Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și filiația, atât. Sursele consultate nu adaugă nimic despre viața, locul sau moartea ei. Epoca este bine documentată, persoana nu.
Canonizare: Cinstire veche, așezată prin tradiția liturgică; nu există act de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Atanasie, Patriarhul Constantinopolului
Documentat istoricPomenirea de la această dată este îndeobște legată de Atanasie I, patriarh al Constantinopolului în două rânduri, între 1289 și 1293, apoi între 1303 și 1309. A fost ridicat în scaun de împăratul Andronic al II-lea, în anii de după ce acesta lepădase unirea cu Roma hotărâtă la Lyon în 1274 și impusă de tatăl său, Mihail al VIII-lea, unire care dezbinase adânc Biserica răsăriteană. Atanasie a fost un reformator aspru: a cerut episcopilor să se întoarcă din capitală în eparhiile lor, a strâns rânduiala monahală, a hrănit săracii în anii de foamete și a lovit în bogații orașului, ceea ce i-a adus împotrivirea clerului și două plecări din scaun. A păstorit într-o vreme grea, cu turcii înaintând în Asia Mică și cu Compania Catalană pustiind provinciile imperiului. Din corespondența lui s-a păstrat un corp întins de scrisori, ceea ce îl face unul dintre patriarhii cel mai bine cunoscuți ai epocii.
Ce spun izvoarele: Mineiul dă numai numele și scaunul; identificarea cu Atanasie I se face pe temeiul zilei de pomenire. Pentru patriarhul Atanasie I avem, în schimb, un corp întins de scrisori păstrate și izvoarele bizantine ale epocii Paleologilor, deci o figură bine documentată.
Canonizare: Cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă încă din veacul al XIV-lea. Data unei hotărâri de canonizare nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 28 octombrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru 28 octombrie, culegerile clasice nu consemnează niciun obicei legat de ziua însăși. Am căutat în Sărbătorile la români ale lui Simion Florea Marian, volumele I și II, și în Datinele și credințele poporului român ale Elenei Niculiță-Voronca, volumele I și II: ziua nu apare nici cu nume popular, nici cu practici proprii. Ce se poate spune cu temei despre ea ține de răstimpul în care cade, iar acela este bine descris în culegeri.
Pe internet circulă obiceiuri puse pe 28 octombrie care, în culegeri, cad în alte zile. Focul lui Sâmedru, socotelile cu ciobanii și încheierea anului pastoral țin de 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, nu de zilele care vin după ea. Filipii, zilele de pază împotriva lupilor, nu cad nici ei la sfârșitul lui octombrie: Elena Niculiță-Voronca îi leagă limpede de lăsatul secului pentru postul Crăciunului, adică de mijlocul lui noiembrie. Iar „Vinerea Mare” a calendarului popular nu are nimic de-a face cu ziua aceasta și nici cu Vinerea Mare dinaintea Paștilor: Simion Florea Marian o dă la 14 octombrie, ziua Cuvioasei Parascheva.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. I, Cârnilegile, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1898 ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I, Cernăuți, 1903 ↗
Cislegile de toamnă, vremea nunților
28 octombrie cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre postul Adormirii și postul Crăciunului. Elena Niculiță-Voronca le socotește cele mai lungi din an: încep de la Sfânta Maria și țin până la 15 noiembrie, iar atunci, după strânsul din câmp, se fac cele mai multe nunți, fiindcă toamna e bogată. Ziua vine la două zile după Sâmedru, 26 octombrie, pe care Simion Florea Marian îl așază, alături de Sângiorz, 23 aprilie, între cei mai cinstiți sfinți ai calendarului popular: unul pus în capul primăverii, celălalt la sfârșitul toamnei, amândoi ținând, în legendă, cheile vremii. Cu Sâmedru se încheie anul pastoral deschis la Sângiorz, iar zilele care urmează sunt zile de socoteală și de așezare a gospodăriei pentru iarnă.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, vol. I, Cernăuți, 1903 ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. I, Cârnilegile, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1898 ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 28 octombrie, în istoria României
-
1492
Se încheie biserica domnească cu hramul Sfântul Gheorghe de la Hârlău, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Pisania pusă pe zid spune că zidirea a început la 30 mai și s-a sfârșit „în același an, luna octombrie 28”, în al treizeci și șaselea an al domniei, adică în 1492: mai puțin de cinci luni pentru o biserică de piatră lungă de peste 24 de metri. Citește →
-
1599
Oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul, cu secuii alături, învinge la Șelimbăr, lângă Sibiu, oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Báthory, și își deschide drumul spre Alba Iulia. Izvoarele românești dau de obicei data pe stil vechi, 18 octombrie; pe stil nou bătălia cade la 28 octombrie, de unde scrierea obișnuită 18/28 octombrie 1599.
-
1688
Moare la București Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești din 1678, iar scaunul îi revine lui Constantin Brâncoveanu, care va domni până în 1714. Data nu e aceeași peste tot: listele de zi o dau la 28 octombrie, în vreme ce fișa de domnie îl trece mort la 29 octombrie stil vechi, adică 8 noiembrie stil nou. Deosebirea de o zi nu este lămurită.
-
1874
Se naște Constantin I. Parhon, medic, întemeietorul școlii românești de endocrinologie și membru al Academiei Române.
-
1883
Se naște Pompiliu Nistor, medic, unul dintre organizatorii Corpului Voluntarilor Români din Rusia și autor al Declarației de la Darnița, prin care prizonierii ardeleni și bucovineni au cerut, în 1917, unirea cu România.
-
1906
Se naște matematicianul Dimitrie Ioan Mangeron.
-
1907
Se naște lingvistul Gheorghe Caragață.
-
1916
Începe a doua bătălie de la Oituz, scrisă în istoriografia românească 28 octombrie/10 noiembrie. Grupul Oituz, sub generalul Eremia Grigorescu, respinge atacurile grupului condus de generalul Friedrich von Gerok și oprește încercarea Puterilor Centrale de a trece Carpații spre valea Siretului.
-
1918
Regele Ferdinand I dă o proclamație către ostași, chemându-i din nou la arme pentru „visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor”. Data se scrie 28 octombrie/10 noiembrie, ziua reintrării României în război.
-
1920
Se semnează la Paris tratatul prin care Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia recunosc unirea Basarabiei cu România, arătând că unirea este, din punct de vedere geografic, etnografic, istoric și economic, pe deplin justificată. Ratificarea a întârziat însă ani buni, iar tratatul nu a ajuns niciodată să intre pe deplin în vigoare. Citește →
-
1920
Se încheie greva generală din România, începută la 20 octombrie, cea mai întinsă acțiune muncitorească din țară de până atunci.
-
1948
Episcopii Iuliu Hossu și Áron Márton înaintează ministrului cultelor statutul de organizare a cultului catolic din România. În aceleași zile începe arestarea episcopilor greco-catolici, pas hotărâtor în desființarea Bisericii Române Unite cu Roma.
-
1952
Moare în închisoarea de la Aiud Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog și economist, condamnat politic de regimul comunist.
-
2005
Moare sculptorul Ion Irimescu, membru al Academiei Române.
Pe 28 octombrie, în lume
-
97
Împăratul Nerva îl adoptă pe Traian, pe atunci guvernator al Germaniei Superioare, și îl face Cezar. Adopția îl așază pe drumul tronului pe cel care, peste nici zece ani, va purta cele două războaie cu Decebal și va face din Dacia provincie romană. Citește →
-
306
Maxențiu este proclamat împărat la Roma, cu sprijinul gărzilor pretoriene.
-
312
Constantin îl învinge pe Maxențiu la Podul Milvius, lângă Roma, la șase ani fix de la proclamarea acestuia. Biruința îi dă stăpânirea Apusului și deschide drumul către îngăduirea creștinismului în imperiu.
-
1492
Cristofor Columb atinge coasta Cubei, în cea dintâi călătorie spre Lumea Nouă.
-
1533
Henric, viitorul rege Henric al II-lea al Franței, se căsătorește cu Caterina de Medici; amândoi aveau paisprezece ani.
-
1538
Papa Paul al III-lea întemeiază la Santo Domingo cea dintâi universitate din Lumea Nouă.
-
1628
Se încheie prin capitulare asediul cetății La Rochelle, cea mai lungă încercare a hughenoților de a-și păstra autonomia în Franța.
-
1636
Se întemeiază la Cambridge, în Massachusetts, colegiul din care avea să crească Universitatea Harvard.
-
1704
Moare filosoful englez John Locke.
-
1746
Un cutremur puternic pustiește orașul Lima.
-
1806
Prusia capitulează la Prenzlau în fața armatei lui Napoleon.
-
1886
Președintele Grover Cleveland inaugurează la New York Statuia Libertății, dar al Franței.
-
1918
Cehoslovacia își proclamă independența față de Austro-Ungaria, în destrămarea monarhiei dualiste care avea să facă cu putință și hotărârea de la 1 Decembrie.
-
1922
Fasciștii lui Benito Mussolini pornesc marșul asupra Romei, după care acesta avea să ajungă în fruntea guvernului Italiei.
-
1940
Grecia respinge ultimatumul lui Mussolini, răspunsul rămas în istorie ca „Ohi”, și intră în al Doilea Război Mondial.
-
1962
Nikita Hrușciov anunță retragerea rachetelor sovietice din Cuba, ceea ce încheie criza rachetelor.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 28 octombrie în istoria României?
În 1492 s-a încheiat zidirea bisericii Sfântul Gheorghe de la Hârlău, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, după pisania de pe zid. În 1599 oastea lui Mihai Viteazul învingea la Șelimbăr, pe stil nou. În 1916 începea a doua bătălie de la Oituz, iar în 1920 se semna la Paris tratatul privind Basarabia.
Ce sfânt este pe 28 octombrie?
Calendarul Bisericii Ortodoxe Române îi prăznuiește pe Sfântul Iachint, mitropolit venit de la Vicina la Curtea de Argeș, și pe Cuvioasa Teofana Basarab, fiica lui Basarab I, ajunsă țarină a Bulgariei și apoi călugăriță. Amândoi sunt legați direct de întemeierea Țării Românești.
Ce s-a întâmplat pe 28 octombrie în lume?
În anul 97 Nerva îl adopta pe Traian, viitorul cuceritor al Daciei. În 312 Constantin îl învingea pe Maxențiu la Podul Milvius. În 1918 Cehoslovacia își proclama independența față de Austro-Ungaria, iar în 1922 fasciștii porneau marșul asupra Romei. În 1962 Hrușciov anunța retragerea rachetelor din Cuba.
Ce prevedea Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920?
Cele nouă articole recunoșteau suveranitatea României asupra Basarabiei, între Prut, Marea Neagră și Nistrul inferior, și prevedeau o comisie de frontieră cu trei membri, precum și garantarea drepturilor tuturor locuitorilor provinciei. Tratatul nu a intrat însă niciodată în vigoare, fiindcă Japonia nu l-a ratificat.
Când s-a terminat biserica lui Ștefan cel Mare de la Hârlău?
Pe 28 octombrie 1492, potrivit pisaniei de pe zidul de apus, care precizează și al treizeci și șaselea an de domnie. Zidirea începuse în luna mai a aceluiași an, deci a durat mai puțin de cinci luni pentru o biserică lungă de 24,20 metri.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.