Amsterdam, 27 octombrie 1275: prima mențiune scrisă a orașului

Pe 27 octombrie 1275, la Leiden, contele Floris V al Olandei a pecetluit un act scurt: oamenii care locuiesc lângă barajul de pe Amstel sunt scutiți de vama lui, în toată stăpânirea sa. Este cel mai vechi document păstrat în care apare numele Amsterdamului. Nu este, în schimb, un act de întemeiere, iar deosebirea aceasta schimbă tot ce credem că știm despre vârsta orașului.

Ce scrie în actul din 27 octombrie 1275?

Actul este o scutire de vamă, nu o întemeiere de oraș și nici o danie de drepturi orășenești. Floris V, conte al Olandei, le dă celor care locuiesc la Amestelledamme, adică la barajul de pe Amstel, dreptul de a circula cu bunurile lor proprii prin toată stăpânirea lui fără a plăti vamă. Motivul pus în text este neobișnuit de sincer pentru un document de cancelarie: scutirea vine ca despăgubire pentru pagubele pe care contele și oamenii lui le pricinuiseră locuitorilor.

Sintagma care a făcut cariera documentului este „homines manentes apud Amestelledamme”, adică oamenii care locuiesc lângă barajul de pe Amstel. Iată de ce prima mențiune a Amsterdamului nu numește un oraș, ci o așezare identificată prin lucrarea ei de apărare împotriva apei.

homines manentes apud Amestelledamme

actul contelui Floris V, 27 octombrie 1275

De ce a dat contele Floris V această scutire?

Pentru că avea de plătit o datorie. Textul leagă explicit scutirea de despăgubirea pagubelor făcute de conte și de supușii lui. Floris V, urcat pe scaunul comital copil, se afla în anii aceia în conflicte repetate cu nobilimea și cu țăranii liberi din nord, iar vama era moneda cea mai simplă cu care un stăpânitor putea cumpăra liniștea unei așezări mici fără să scoată bani din casă.

Efectul economic a fost însă mult mai mare decât intenția. O comunitate de la gura unui râu, scutită de vamă în toată Olanda, capătă un avantaj de preț față de vecinii ei. Negoțul cu bere, cu grâu și mai târziu cu pește al Amsterdamului se sprijină, la început, pe acest privilegiu.

Cum știm că data este 27 octombrie?

În act nu scrie 27 octombrie. Scrie, în latinește, că a fost dat la Leiden „în duminica dinaintea zilei sfinților apostoli Simon și Iuda, în anul Domnului 1275”. Datarea după sărbători este regula în cancelariile medievale, iar cititorul de astăzi trebuie să refacă socoteala.

Ziua apostolilor Simon și Iuda cade pe 28 octombrie. Duminica dinaintea ei, în anul 1275, a fost 27 octombrie. De aici vine data pe care Amsterdamul și-o sărbătorește drept zi de naștere, iar faptul că reconstituirea este curată, fără stil vechi și stil nou de corectat, ține de un amănunt noroș: actul este anterior reformei calendarului gregorian din 1582, iar ziua lui se citește direct în calendarul iulian, fără conversie.

Este 1275 anul întemeierii Amsterdamului?

Nu. Ce spune legenda populară, inclusiv în felul în care se vorbește despre aniversarile orașului, este că Amsterdamul s-a născut în 1275. Ce spune documentul este altceva: la 27 octombrie 1275 exista deja o comunitate de oameni așezați la baraj, suficient de bine conturată pentru ca un conte să o scutească de vamă pe numele ei și să recunoască în scris că i-a făcut pagube. O așezare pe care administrația o identifică și o despăgubește nu se naște în acea zi.

Deosebirea tehnică este și mai limpede. Scutirea de vamă nu este un drept de oraș. Drepturile orășenești, care dau tribunal, pecete și administrație proprie, vin mai târziu, de la episcopul de Utrecht, stăpânul de drept al unei părți din regiune. Actul din 1275 este un privilegiu economic dat unei comunități rurale.

Ce arată arheologia despre vârsta orașului

Săpăturile conduse de serviciul municipal Monumenten en Archeologie au împins începutul cu aproape un secol. Raportul publicat în seria Amsterdamse Archeologische Rapporten pentru intervențiile din zona Nieuwendijk arată că primii locuitori s-ar fi așezat în jurul anului 1175, pe latura de apus a actualei străzi Nieuwendijk, iar acea așezare a fost probabil spălată de furtunile și inundațiile din 1214 sau 1219. Construcțiile noi apar de pe la 1225, la adăpostul unei apărări împotriva mării care se pare că exista deja.

• în jurul anului 1175, prima așezare pe latura de apus a actualei Nieuwendijk
• 1214 sau 1219, așezarea este probabil distrusă de inundații
• de pe la 1225, construcții noi în spatele unei apărări împotriva mării
• de la mijlocul secolului al XIII-lea, un corp lung de dig pe linia străzii Warmoesstraat, pe latura de răsărit a Amstelului
• 1250-1300, datarea unei fierării pe Nieuwendijk
• 27 octombrie 1275, prima mențiune scrisă

Teza de doctorat a arheologului Ranjith Jayasena, care pune laolaltă rezultatele săpăturilor din oraș, adaugă contextul hidrologic: primele diguri de pe Amstel au fost ridicate probabil în jurul anului 1200, iar în 1204 locuitorii din Kennemerland au rupt digul Amstelului, inundând pământul din spate, semn că terenul se afla deja sub nivelul apei. În 1220 contele Willem I a poruncit ridicarea digului Spaarndammerdijk, iar stăvilarele de la Spaarndam apar în documente din 1253.

Prin urmare: povestea întemeierii în 1275 nu rezistă, dar nici răsturnarea ei nu este îngăduită. Faptul că așezarea este mai veche nu scade meritul actului din 1275. Acel act rămâne cel mai vechi înscris în care numele orașului apare negru pe alb, iar fără el începuturile Amsterdamului ar fi doar straturi de pământ fără nume.

Unde se păstrează actul și cum se citează

Originalul se află la Arhiva Orașului Amsterdam, în Schatkamer, adică în camera de tezaur a instituției de pe Vijzelstraat 32. Fiind fragil, actul este scos la vedere o dată pe an, în jurul zilei de naștere a orașului. Arhiva îl prezintă drept cea mai veche piesă a Amsterdamului și primul document în care este pomenit orașul.

Pentru cercetare, actul se citează din ediția critică a documentelor comitatelor Olanda și Zeelanda de până la 1299, lucrare începută sub Academia Regală Neerlandeză de Științe și continuată de Institutul Huygens, cu cinci volume apărute între 1970 și 2006, îngrijite de A.C.F. Koch, J.G. Kruisheer și E.C. Dijkhof. Materialul acelei ediții provine din peste 200 de arhive, din Țările de Jos și din afara lor, și este modelul după care se lucrează, în istoriografia europeană, cu actele medievale.