La 25 noiembrie se prăznuiesc Sfânta Mare Muceniță Ecaterina și Sfântul Mare Mucenic Mercurie, iar praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului se încheie. În istoria românilor, în 1467 moare la Suceava Evdochia din Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare; în 1600 Mihai Viteazul este înfrânt lângă Curtea de Argeș; în 1864 se promulgă prima lege modernă a învățământului românesc.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Odovania praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului
Documentat istoricOdovania este ziua în care se încheie un praznic împărătesc: cântările sărbătorii se mai cântă o dată, apoi calendarul trece mai departe. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului se prăznuiește la 21 noiembrie, iar odovania ei cade la 25 noiembrie, ceea ce înseamnă că praznicul ține cinci zile. Sărbătoarea s-a așezat în calendarul bizantin în veacul al VIII-lea, pornind de la un episod povestit în Protoevanghelia lui Iacob, scriere apocrifă din veacul al II-lea, nu în Evangheliile canonice. Drumul ei în Apus se poate data mai precis și arată cât de târziu s-a răspândit: Praesentatio Mariae a fost primită la curtea papală din Avignon în 1372, scoasă din calendar de papa Pius al V-lea în 1568 și repusă de Sixt al V-lea în 1585. Pentru cine citește calendarul ca document, odovania are un rost practic: ea arată că 25 noiembrie nu este o zi oarecare de post, ci ultima zi a unui praznic mare, suprapusă pe pomenirea Sfintei Ecaterina.
Ce spun izvoarele: Praznicul în sine este bine documentat ca fapt liturgic: data, locul în calendar și cântările se pot urmări în manuscrise. Episodul pe care îl prăznuiește nu vine însă din Evanghelii, ci din Protoevanghelia lui Iacob, scriere apocrifă din veacul al II-lea, care nu are autoritate canonică. Deosebirea aceasta, între o sărbătoare documentată și un episod netransmis de izvoarele canonice, este tot ce se poate spune cinstit aici.
Canonizare: nu este cazul, fiind praznic, nu pomenire de sfânt
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendarul creștin ortodox, 25 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăBasilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române, Calendar ortodox 25 noiembrie ↗
Sfânta Mare Muceniță Ecaterina
Tradiție, fără izvoare contemporanePătimirea ei este așezată de sinaxar în Alexandria Egiptului, sub Maximin Daia, împărat al părții de răsărit a Imperiului între 305 și 313. Cadrul este cel mai verificabil lucru din toată povestea: Maximin a fost ultimul împărat care a prigonit pe față creștinii din Egipt și Siria, a reluat jertfele publice după ce persecuția începută de Dioclețian în 303 slăbise, și a cedat abia în 313. Eusebiu din Cezareea, care trăiește atunci, descrie în Istoria bisericească o creștină nobilă din Alexandria care l-a mustrat pe împărat și a fost pedepsită cu exilul și confiscarea averii, fără să o numească. Sinaxarul mai spune că Ecaterina s-ar fi născut pe vremea lui Maximian, 286-305, ceea ce ridică o problemă de geografie: Maximian a domnit în Apus, nu în Egipt, iar potrivirea anilor cu Alexandria nu se face de la sine. Mănăstirea de pe Sinai în care se află moaștele ei a fost ridicată de împăratul Iustinian, 527-565, și a purtat întâi numele Maicii Domnului și al Rugului Aprins; numele Ecaterinei i se leagă abia din veacul al XI-lea, când cultul ei se răspândește dinspre Răsărit spre Apus. Acesta este reperul care se poate data: nu nașterea sau moartea ei, ci momentul în care Europa începe să o cinstească.
Ce spun izvoarele: Persecuția în care este așezată pătimirea ei este documentată: edictele și relatările lui Eusebiu din Cezareea, contemporan cu faptele, se pot verifica. Ecaterina însăși nu apare însă în niciun izvor anterior veacului al IX-lea, iar Pasiunea ei greacă este cu câteva veacuri mai târzie decât faptele povestite. Eusebiu, în Istoria bisericească VIII, 14, povestește despre o creștină nobilă din Alexandria care l-a înfruntat pe Maximin și a fost pedepsită, dar nu îi dă niciun nume; Rufinus, care îl traduce în latină la sfârșitul veacului al IV-lea, o numește Dorothea. Legătura dintre femeia fără nume a lui Eusebiu și Ecaterina este o propunere a cercetătorilor, nu un fapt transmis de izvoare. Numele tatălui, Constans, cârmuitor al Alexandriei, nu se regăsește în lista prefecților Egiptului. Rămâne tradiție, într-un cadru istoric real.
Canonizare: pomenire veche, dinaintea procedurilor de canonizare; cultul se răspândește din veacurile X-XI
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendarul creștin ortodox, 25 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăBasilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române, Calendar ortodox 25 noiembrie ↗
Sfântul Mare Mucenic Mercurie
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul îl pune ostaș sub Deciu, 249-251, și Valerian, 253-260, doi împărați legați amândoi de prigoane întinse. Deciu a cerut în 250 ca toți locuitorii imperiului să jertfească zeilor și să ia dovadă scrisă, iar papirusurile egiptene cu astfel de adeverințe sunt una dintre cele mai bune dovezi că măsura s-a aplicat cu adevărat, nu doar pe hârtie. Valerian a mers mai departe și a lovit anume în clerici și în creștinii din rândurile de sus ale societății. Un ostaș de carieră ridicat la rang de general care refuză jertfa de mulțumire este, în acel cadru, o situație cu totul verosimilă, chiar dacă omul nu poate fi regăsit în documente. Mercurie are însă și o a doua viață, bizantină, care se poate data: din veacul al VI-lea, cronicarul Ioan Malalas, și după el Ioan Damaschin, povestesc că Mercurie, mort de mult, ar fi fost trimis să îl ucidă pe împăratul Iulian, căzut în campania din Persia în 363. Povestea aceea nu spune nimic despre ostașul din veacul al III-lea, dar spune mult despre cum au folosit bizantinii figura lui, la trei veacuri distanță, ca să explice o moarte care îi bucura.
Ce spun izvoarele: Persecuțiile în care este așezat sunt documentate temeinic: edictul lui Deciu din 250 a lăsat în Egipt zeci de libelli, adeverințe pe papirus că cineva a jertfit zeilor, iar cel al lui Valerian din 257-258 este cunoscut din acte de martiri contemporane. Un amănunt din fișa lui trădează însă o redactare târzie: legiunea numită Martenses nu apare în armata lui Deciu, ci în Notitia Dignitatum, listă a demnităților imperiale din veacurile IV-V. Numele unității a fost adăugat, cu bună credință, dintr-o epocă de mai târziu. Izvoarele nu păstrează nici locul pătimirii, nici anul exact.
Canonizare: pomenire veche, dinaintea procedurilor de canonizare
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendarul creștin ortodox, 25 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăBasilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române, Calendar ortodox 25 noiembrie ↗
Sfântul Porfirie Stratilatul și cei 200 de ostași
Tradiție, fără izvoare contemporanePorfirie nu are o poveste proprie: el intră în calendar ca personaj al Pasiunii Sfintei Ecaterina, unde mărturisirea ei îl câștigă pe comandantul oștii împărătești, împreună cu oamenii din subordinea lui, iar toți pătimesc la rând. Istoric vorbind, aceasta este o formă pe care pasiunile de martiri o folosesc des: mucenicul principal convinge pe prigonitori, pe filosofi, pe soția împăratului și pe soldați, iar numărul celor convinși crește ca să arate puterea mărturisirii. Pentru cine caută faptul de dedesubt, rămâne ceva verificabil: în armata romană de la începutul veacului al IV-lea existau creștini, iar persecuția lui Maximin Daia a lovit și în ei, fiindcă jertfa publică era parte din disciplina militară, nu o chestiune privată. Cazurile de ostași pedepsiți pentru refuzul jertfei sunt cunoscute din acte mai bine păstrate. Porfirie însuși nu se poate însă regăsi în vreun document, iar titlul lui, stratilat, este un rang bizantin care nu se folosea în vremea în care este așezat.
Ce spun izvoarele: Pomenirea lui vine din Mineiul zilei, nu din calendarul de bază, și nu are izvor de sine stătător: el apare numai în Pasiunea Sfintei Ecaterina, așadar într-un text cu câteva veacuri mai târziu decât faptele. Stratilat nu este nume, ci rang bizantin, comandant de oaste, ceea ce arată iarăși o redactare făcută în limbajul unei epoci de mai târziu. Cifra de 200 de ostași este rotundă, cum sunt de obicei cifrele din pasiunile de martiri, și nu se poate verifica nicăieri.
Canonizare: pomenire veche, legată de cea a Sfintei Ecaterina; data nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendarul creștin ortodox, 25 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăBasilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române, Calendar ortodox 25 noiembrie ↗
Cuviosul Petru Sihastrul
Tradiție, fără izvoare contemporaneDespre el se poate spune cinstit foarte puțin, și tocmai de aceea merită spus. Numele apare în Mineiul lunii noiembrie, la 25, printre pomenirile adăugate alături de cele principale ale zilei, fără viață alăturată. Numele de sihastru, adică pustnic, îl așază în tradiția monahismului retras, aceeași care a dat Egiptului și Palestinei sute de nevoitori ale căror nume s-au păstrat în pomelnice fără nicio altă urmă. Mineiele s-au alcătuit prin adăugiri succesive, de la un veac la altul și de la o mănăstire la alta, iar pomenirile locale ale unei comunități au intrat adesea în cărțile de slujbă fără ca episodul să fie și povestit. Pentru un sit care separă ce se documentează de ce s-a păstrat prin tradiție, un astfel de nume este cazul limită: pomenirea este un fapt verificabil, fiindcă stă scrisă în cartea de slujbă, în timp ce omul din spatele ei rămâne, deocamdată, în afara documentelor.
Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei Române îl trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele și atât: fără ani, fără loc, fără viață. Nu îi atribuim nici veac, nici loc, fiindcă sursa bisericească pe care o folosim nu le dă, iar ceea ce circulă în alte calendare nu se poate verifica la o sursă care trece testul. Golul este aici informația: unele pomeniri din Minei s-au păstrat doar ca nume într-un pomelnic, iar aceasta este una dintre ele.
Canonizare: data canonizării nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendarul creștin ortodox, 25 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăBasilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române, Calendar ortodox 25 noiembrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru 25 noiembrie, culegerile etnografice clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Căutarea în Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, în Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, și în Tudor Pamfile, Crăciunul, nu dă nicio datină legată de Sfânta Ecaterina sau de Sfântul Mercurie: numele Ecaterina apare în aceste volume numai ca nume al femeilor care au povestit culegătorilor. Ziua nu are, în calendarul popular românesc, nici nume propriu, nici opreliște, nici rânduială a ei. Dacă pe internet circulă un obicei pus pe 25 noiembrie, el nu se găsește în aceste culegeri.
Golul acesta are o explicație, și ea spune ceva despre felul în care se face calendarul popular. Sfânta Ecaterina este o sărbătoare mare, dar una de calendar bisericesc, venită târziu din Bizanț și întărită în Apus, unde a căpătat chiar un rost social: în Franța, catherinettes erau fetele nemăritate la 25 de ani, care își sărbătoreau ziua la Sfânta Ecaterina. În satul românesc, rosturile acelea erau deja luate de alte zile. Calendarul popular de la sfârșitul lui noiembrie se organizează în jurul altor repere: Filipii de toamnă, zilele de la începutul Postului Crăciunului în care nu se toarce, „căci se torc lupii la casă”, cum culege Niculiță-Voronca; Ovidenia, la 21 noiembrie, când se ung vetrele și gurile cuptoarelor; și mai ales săptămâna Sfântului Andrei, la 30 noiembrie, cu opreliștile ei la tors și cu practicile de ursită. Între Ovidenie și Sfântul Andrei, 25 noiembrie rămâne o zi de post obișnuită, fără semn propriu. Mai trebuie spus un lucru, fiindcă pe liste de calendar se găsește greșit: Filipii nu sunt o singură sărbătoare. Marian îi descrie la mai multe date, între ele șapte Filipi de iarnă de la 25 ianuarie la 2 februarie în plaiul Prahova, iar cei de toamnă cad la începutul postului, nu la 25 noiembrie.
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul, Academia Română, București, 1914 ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I (Cârnilegile), Academia Română, 1898 ↗
Postul Crăciunului, vremea torsului și a șezătorilor
Ziua cade în Postul Crăciunului, care începe la 15 noiembrie și ține până în ajunul Crăciunului. Rostul acestui răstimp în satul de altădată nu era numai postul de bucate: era vremea lucrului de seară și a pregătirii sărbătorilor de iarnă. Tudor Pamfile o scrie limpede în Crăciunul, 1914: „În Postul Crăciunului hori și nunți nu se fac prin sate, mai nicăiri, și singurele prilejuri de adunări și petreceri pe aceste vremuri nu sunt decât șezătorile, furcăriile sau clăcile de noapte”. Niculiță-Voronca întărește, dinspre Bucovina: femeile „se apucă de tors și torc toate cislegile și tot postul pân' la Crăciun”, iar la tors seara „se adună mai multe, fac șezători”. În aceleași șezători se învățau colindele și se legau cetele de colindători, cum arată studiile din Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei. Așa se înțelege ce este 25 noiembrie în rânduiala anului: o zi din mijlocul celui mai lung răstimp de lucru tăcut din calendar, între stransul din câmp și larma sărbătorilor de iarnă.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 25 noiembrie, în istoria României
-
1467
Moare la Suceava Evdochia din Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare, cu care voievodul se căsătorise în 1463. Era fiica cneazului Olelko și sora cneazului Simion Olelkovici al Kievului, iar prin mamă se înrudea cu marii cneji ai Moscovei, căsătoria fiind una de politică răsăriteană, nu doar de familie. A fost îngropată în biserica Mirăuți din Suceava, catedrala Mitropoliei Moldovei de atunci, și nu în gropnița de la Putna, unde odihnesc celelalte doamne ale lui Ștefan. Piatra ei de mormânt a fost redescoperită în 1996, ceea ce face din această pomenire una dintre puținele de pe 25 noiembrie sprijinite pe un izvor epigrafic, nu doar pe cronici.
-
1600
Bătălia de lângă Curtea de Argeș: oastea lui Mihai Viteazul este înfrântă de trupele polone ale cancelarului Jan Zamoyski, sprijinite de moldoveni. Era sfârșitul unui an în care Mihai pierduse pe rând Transilvania, la Mirăslău, și Moldova, iar polonii puseseră domni noi în ambele țări. După înfrângere, voievodul pleacă să ceară ajutor împăratului Rudolf al II-lea. Ziua bătăliei nu este însă așezată la fel de toate sursele: unele dau 25 noiembrie, altele 20 noiembrie, iar deosebirea vine din felul în care se socotește ce a fost ciocnire de ariergardă și ce a fost bătălia propriu-zisă, într-o retragere care s-a întins pe mai multe zile.
-
1716
Nicolae Mavrocordat, domn al Țării Românești, este luat prizonier de un detașament austriac intrat în București și dus la Sibiu, în arestul generalului Étienne de Stainville. Era în plin război austro-turc, 1716-1718, iar cronicarul Alexandru Amiras scrie că localnicii au ajutat la răpire, „ca niște iubitori de lucruri noue”. Prima domnie munteană a lui Mavrocordat se încheie astfel după zece luni, iar Poarta îl numește în loc pe fratele lui, Ioan. Data aceasta, 25 noiembrie 1716, este cea pe care o dă și Constantin C. Giurescu în Istoria românilor, vol. III.
-
1859
Prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept din București devine instituție independentă, desprinsă din grupul de studii de la Colegiul Sfântul Sava, unde funcționa din 1850. Primul decan a fost Constantin Boșianu, iar școala a pornit cu nouă catedre, nouă profesori și treizeci de studenți.
-
1864
Este promulgată Legea instrucțiunii publice, prima lege modernă a învățământului românesc. Ea așază învățământul pe trei grade, primar, secundar și superior, și prevede că instrucțiunea primară este obligatorie și gratuită. Proiectul fusese alcătuit de Vasile Boerescu, susținut de ministrul Dimitrie Bolintineanu și votat de Camera Legiuitoare în martie 1864.
-
1867
Intră în vigoare prima convenție poștală a României, încheiată cu Rusia, prin care serviciul de poștă pe teritoriul românesc urma să fie făcut numai de Poșta Română. Era un pas de suveranitate practică, nu doar administrativ: până atunci poștele străine lucrau în țară pe baza unor așezăminte mai vechi.
-
1896
Apare la București primul număr al revistei Literatura și arta română. Idei, simțire și formă, condusă de Nicolae Petrașcu.
-
1916
În Primul Război Mondial, trupele române duc lupte grele pe linia Cricov-Ialomița, ca să câștige timpul necesar concentrării forțelor ruse și pregătirii unei alte linii de rezistență, după ruperea frontului din Oltenia și Muntenia.
-
1920
Un decret prevede aplicarea în toată România a legii și a regulamentului sistemului metric de măsuri și greutăți. Sistemul fusese adoptat încă prin legea promulgată de Cuza la 15 septembrie 1864, dar generalizarea lui în provinciile unite după 1918 a cerut un act nou.
-
1932
Se încheie un pact de neagresiune electorală între Partidul Național Țărănesc și Garda de Fier, la care aderă apoi gruparea liberală a lui Gheorghe Brătianu, Uniunea Agrară a lui Constantin Argetoianu și Partidul Evreiesc din România.
-
1940
Încep la Jilava săpăturile pentru dezgroparea, în vederea reînhumării, a osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu și ale legionarilor uciși împreună cu el în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938.
-
2007
Se țin în România alegeri parlamentare europene și un referendum privind sistemul de vot.
-
2021
Parlamentul votează guvernul condus de Nicolae Ciucă, format din PNL, PSD și UDMR, cu 318 voturi pentru și 126 împotrivă, încheind o criză politică de câteva luni.
Pe 25 noiembrie, în lume
-
1034
Moare Malcolm al II-lea, rege al Scoției; tronul trece la Duncan, nepotul său pe linia celei de a doua fiice, trecând peste Macbeth, fiul fiicei mai mari, ceea ce stă la originea conflictului de mai târziu.
-
1120
La naufragiul Corabiei Albe, în Canalul Mânecii, moare William Adelin, singurul fiu legitim al regelui Henric I al Angliei. Moartea lui lasă tronul fără moștenitor direct și duce la războiul civil cunoscut ca Anarhia.
-
1177
Bătălia de la Montgisard: armatele regelui Baudouin al IV-lea al Ierusalimului înfrâng oastea lui Saladin, singura înfrângere pe care sultanul a suferit-o din partea cruciaților.
-
1343
Un cutremur în Marea Tireniană provoacă un tsunami care devastează Napoli și portul Republicii Maritime Amalfi. Petrarca, aflat atunci la Napoli, descrie furtuna într-una din scrisorile sale.
-
1783
Trupele britanice evacuează New York, ultima lor poziție militară din Războiul de Independență american.
-
1795
Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei independente, este silit să abdice și trimis în exil în Rusia, după a treia împărțire a țării.
-
1915
Albert Einstein prezintă Academiei Prusiene de Științe ecuațiile de câmp ale relativității generale, în forma lor definitivă.
-
1952
Se joacă la Ambassadors Theatre din Londra premiera piesei Cursa de șoareci, de Agatha Christie, care va deveni spectacolul jucat fără întrerupere cel mai mult timp în istoria scenei londoneze.
-
1963
Au loc funeraliile președintelui John F. Kennedy, la Cimitirul Național Arlington.
-
1986
Izbucnește scandalul Iran-Contra, după dezvăluirea faptului că oficiali americani finanțau în secret rebelii din Nicaragua cu bani obținuți din vânzări de armament către Iran.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 25 noiembrie?
Calendarul Bisericii Ortodoxe Române pomenește la 25 noiembrie pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, zi cu cruce, și pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie. În aceeași zi se face odovania, adică încheierea, praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, prăznuit la 21 noiembrie. Mineiul mai adaugă pomenirea Sfântului Porfirie Stratilatul cu cei 200 de ostași și a Cuviosului Petru Sihastrul.
Ce s-a întâmplat pe 25 noiembrie în istoria României?
În 1467 moare la Suceava Evdochia din Kiev, prima soție a lui Ștefan cel Mare, a cărei piatră de mormânt a fost redescoperită în 1996. În 1600, Mihai Viteazul este înfrânt lângă Curtea de Argeș de cancelarul polon Jan Zamoyski. În 1716, domnul Nicolae Mavrocordat este răpit de austrieci și dus la Sibiu. În 1864 se promulgă Legea instrucțiunii publice, prima lege modernă a învățământului românesc.
Ce obiceiuri populare se țin pe 25 noiembrie?
Niciunul, din câte se poate verifica. Culegerile etnografice clasice, Marian, Niculiță-Voronca și Pamfile, nu consemnează pentru 25 noiembrie nicio datină proprie a zilei. Sfânta Ecaterina este sărbătoare de calendar bisericesc, nu reper al calendarului popular românesc. Ziua cade în Postul Crăciunului, vremea șezătorilor și a torsului, când nu se fac hori și nunți, iar obiceiurile zilei se leagă de Ovidenie, la 21 noiembrie, și de Sfântul Andrei, la 30 noiembrie.
Au început domniile fanariote în Țara Românească pe 25 noiembrie 1715?
Nu. Afirmația circulă pe liste de calendar, dar se contrazice cu cronologia domniei. Nicolae Mavrocordat a fost numit domn al Țării Românești în ianuarie 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, și a urcat pe tron la 21 ianuarie 1716. Ce s-a întâmplat la 25 noiembrie îl privește tot pe el, dar un an mai târziu și în sens invers: în 1716 este luat prizonier de austrieci, iar prima lui domnie munteană se încheie.
A murit principele Gabriel Bethlen pe 25 noiembrie?
Nu, și confuzia merită lămurită, fiindcă apare pe liste de zile. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei între 1613 și 1629, a murit la Alba Iulia pe 15 noiembrie 1629. Data de 25 noiembrie vine, cel mai probabil, dintr-o conversiune greșită între calendarul iulian și cel gregorian, între care diferența era atunci de zece zile. Transilvania folosea însă deja calendarul gregorian, așa că data de 15 noiembrie nu trebuie mutată.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.