Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Au fost piramidele din beton? Ce arată pietrele de la Giza

Un filmuleț de două minute a readus în circulație o teorie veche de o jumătate de secol: piramidele din beton, turnate pe loc. Teoria are un autor, o dată și o lucrare de laborator care o sprijină în parte, dar carierele, jurnalul unei echipe de corăbieri și un braț dispărut al Nilului spun altceva.

Laurențiu Dicu
19 noiembrie 2026, 18:00 · 8 min de citit

Sursa originală

Journal of the American Ceramic Society · „Michel W. Barsoum, Adrish Ganguly, Gilles Hug, Microstructural Evidence of Reconstituted Limestone Blocks in the Great Pyramids of Egypt”
Publicat 2006-12-01
Citește originalul ↗
Piramida lui Khafre la Giza, cu blocuri în trepte pe cea mai mare parte a feței și o porțiune netedă de căptușeală păstrată în vârf
Piramida lui Khafre la Giza. În vârf se păstrează o porțiune din căptușeala netedă de calcar, tocmai partea despre care se poartă dezbaterea; restul fețelor arată blocurile de miez rămase la vedere. Wikimedia Commons, foto Jerome Bon · CC BY 2.0

Pe scurt

Nu. Blocurile piramidelor din Giza au fost tăiate din carieră, nu turnate. Carierele de pe platoul Giza și de la Tura păstrează urme de unelte și blocuri neterminate, iar un jurnal de bord din vremea lui Khufu consemnează transportul calcarului cu barca. Teoria turnării, lansată în 1979, privea numai calcarul.

  • 01Teoria piramidelor din beton a fost prezentată de chimistul Joseph Davidovits la Grenoble, în 1979.
  • 02Davidovits nu a susținut niciodată că granitul ar fi artificial; teoria privește doar calcarul.
  • 03Un studiu din 2006 a găsit microstructuri neobișnuite în eșantioane de calcar de piramidă, dar autorul principal a spus că cele mai multe blocuri au fost tăiate și ridicate.
  • 04Carierele de pe platoul Giza și de la Tura au urme de unelte și blocuri neterminate.
  • 05Jurnalul de bord al unei echipe din vremea lui Khufu consemnează transportul calcarului de Tura cu barca spre Giza.
Adevărul istoric din spatele legendei
  1. Fals

    „Piramidele din Giza au fost turnate din beton, nu tăiate din piatră.”

    Carierele de pe platoul Giza și de la Tura păstrează urme de unelte și blocuri neterminate, iar jurnalul de bord al unei echipe din vremea lui Khufu consemnează transportul calcarului de Tura cu barca spre șantier.

  2. Fals

    „Autorul teoriei a susținut că toată piramida, inclusiv granitul, este artificială.”

    Institutul Geopolimerilor, al lui Joseph Davidovits, precizează pe propriul sit că nu a pretins niciodată că granitul ar fi artificial și că blocurile de granit au fost desprinse din bolovani și fasonate.

  3. Exagerat

    „Un studiu publicat într-o revistă științifică a confirmat că blocurile piramidelor sunt beton.”

    Studiul din 2006 din Journal of the American Ceramic Society a găsit microstructuri neobișnuite într-un set mic de eșantioane, iar autorul lui principal a susținut public că cele mai multe blocuri au fost tăiate și ridicate.

  4. Nu se poate verifica

    „Filmulețul viral arată cum au fost făcute blocurile piramidelor.”

    O turnare făcută azi, într-un cofraj mic de lemn, arată doar că se poate face azi; nu spune nimic despre blocuri de tone și nu are nicio legătură cu un context arheologic.

Se afirmă că piramidele din Giza sunt, de fapt, piramide din beton: blocurile nu ar fi fost tăiate din carieră, ci turnate pe loc, dintr-o pastă de calcar măcinat cu un liant. Ideea a revenit în noiembrie 2026 pe rețele, pe urma unui filmuleț de două minute, și merită luată în serios, fiindcă are în spate un cercetător adevărat și un studiu publicat. Verificăm trei lucruri: ce a susținut, de fapt, autorul teoriei, ce a găsit laboratorul care l-a sprijinit și ce spun pietrele, carierele și documentele din vremea lui Khufu.

Ce se afirmă și cât circulă

Filmulețul care a pornit valul durează puțin peste două minute. Câțiva oameni înclină un recipient și toarnă un amestec cenușiu, umed, într-un cofraj triunghiular de lemn împărțit în secțiuni, iar bucățile scoase la final sunt arătate ca dovadă că blocurile piramidelor egiptene au fost turnate la fața locului, nu tăiate și târâte. Rezumatul de tendințe al platformei X, actualizat la 14 noiembrie 2026, arată că privitorii s-au împărțit între laudă pentru ingeniozitate și respingere, mulți găsind rezultatul sfărâmicios și neconvingător.

Se vede de ce prinde. Blocurile ies curate, rosturile par strânse, iar oricine a stat lângă Marea Piramidă rămâne cu întrebarea cum au ridicat oamenii atâta piatră. Numai că filmulețul se sprijină pe o teorie mai veche decât rețelele sociale, iar între ce a spus autorul ei și ce circulă acum e o distanță care merită măsurată.

De unde vine ideea piramidelor din beton: Grenoble, 1979

Teoria îi aparține lui Joseph Davidovits, chimist francez care lucrează la Institutul Geopolimerilor, de la Saint-Quentin, pe lianții minerali numiți de el geopolimeri. Potrivit propriului său institut, el a prezentat ipoteza că blocurile piramidelor au fost turnate ca betonul, în loc să fie sculptate, la al doilea Congres Internațional al Egiptologilor, ținut la Grenoble în 1979, iar mai târziu a dezvoltat-o într-o carte de popularizare, The Pyramids: An Enigma Solved.

În versiunea lui, lucrătorii înmuiau cu apă un calcar sfărâmicios, amestecau lut, var și natron, cărau pasta în coșuri pe șantier și o îndesau în cofraje. Institutul precizează că blocurile ar consta din 90 până la 95 la sută agregate naturale de calcar, cu cochiliile fosile din ele, și din 5 până la 10 la sută clei geologic. Detaliul contează, fiindcă teoria se așteaptă să găsească fosile în blocuri și încearcă să le explice.

Un lucru pe care versiunea de pe rețele îl pierde mereu: Davidovits nu a susținut niciodată că tot monumentul este artificial. Institutul lui scrie limpede că nu a pretins vreodată că granitul ar fi fost fabricat și că blocurile de granit din interiorul piramidei au fost desprinse din bolovani și fasonate. Teoria este despre calcar, care alcătuiește, ce e drept, cea mai mare parte a construcției.

Cel mai serios argument de laborator

Sprijinul științific cel mai cunoscut a venit în 2006, când Michel Barsoum, de la Universitatea Drexel, împreună cu Adrish Ganguly și Gilles Hug, a publicat un studiu în Journal of the American Ceramic Society. Echipa a comparat la microscopul electronic eșantioane de calcar de piramidă cu șase eșantioane de calcar din jurul Gizei.

Rezumatul lor spune că eșantioanele de piramidă conțineau particule mici bogate în siliciu, combinate cu calciu și magneziu în rapoarte care nu există în niciuna dintre sursele posibile de calcar. Unele dintre acele particule erau amorfe sau nanocristaline, ceea ce autorii citesc ca semn de precipitare rapidă din soluție. Același rezumat recunoaște că, înaintea acestei lucrări, dovada tare pentru ideea lui Davidovits lipsea.

Numai că afirmația autorilor a fost mult mai îngustă decât versiunea de pe rețele. Potrivit comunicatului Universității Drexel, Barsoum a susținut că cele mai multe pietre au fost tăiate și ridicate la locul lor, iar părți hotărâtoare nu: blocurile de căptușeală, exterioară și interioară, și cel mai probabil zonele de sus ale piramidelor. Barsoum a spus și că ridicarea întregii piramide din piatră turnată ar fi cerut o cantitate de lemn și de combustibil pentru arderea varului imposibil de obținut.

Ce arată pietrele, carierele și documentele

Reacția specialiștilor a venit devreme. Confruntarea de fond s-a purtat în 1993, în Journal of Geological Education: James A. Harrell și Bret E. Penrod au publicat examinarea petrografică a unui eșantion de calcar de piramidă, cunoscut ca eșantionul Lauer, iar Davidovits a răspuns în același număr, la paginile următoare. Cine vrea ambele părți le are tipărite una lângă alta.

Dincolo de microscop, teoria turnării are de răspuns la trei feluri de dovezi.

  • Carierele există și se văd. Studiul de proveniență al pietrei folosite la piramidele Regatului Vechi, făcut de Dietrich și Rosemarie Klemm, arată că blocurile de miez vin din cariere de pe platoul Giza, iar calcarul fin de căptușeală de la Tura, pe malul celălalt al Nilului. În cariere au rămas urme de unelte și blocuri neterminate, încă prinse de stâncă.
  • Documentele scrise. Papirusurile de la Wadi al-Jarf, publicate de Pierre Tallet la Institutul Francez de Arheologie Orientală, cuprind jurnalul de bord al unei echipe din vremea lui Khufu, care consemnează transportul calcarului de Tura cu barca spre Giza. Dacă blocurile se turnau pe loc, din noroi local, nu era nevoie de flotă, de registre și de drumuri dus-întors.
  • Apa care a făcut transportul posibil. Un studiu din 2022, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, a reconstituit un braț dispărut al Nilului, brațul Khufu, care ajungea la platoul Giza și care era navigabil în mileniul al treilea înainte de Hristos.

Cum s-a transformat povestea

Drumul de la 1979 până la filmulețul de acum este un exemplu de manual. O ipoteză de chimie a materialelor, mărginită la calcar. Apoi un studiu din 2006 cu microstructuri neobișnuite într-un set mic de eșantioane, al cărui autor principal spune apăsat că cele mai multe blocuri au fost totuși tăiate. La capăt, o formulă de două cuvinte, piramide de beton, și o demonstrație cu un cofraj de lemn.

Fiecare pas a păstrat partea spectaculoasă și a lăsat pe drum limitările. Nici institutul care susține teoria nu e consecvent: pe pagina lui, greutatea blocului turnat ca replică apare ca patru tone într-o legendă și ca douăsprezece tone în alta. Iar un cofraj în care încape o găleată de pastă nu spune nimic despre un bloc de două tone și jumătate ridicat la cincizeci de metri.

Meritul real, care nu se vede în filmuleț

Dacă blocurile nu au fost turnate, atunci ce au făcut egiptenii este mai greu, nu mai ușor, iar realizarea se judecă cu mijloacele vremii ei.

Un stat din mileniul al treilea înainte de Hristos a deschis cariere pe două maluri de fluviu, a construit bărci în stare să care piatră cu tonele, a săpat canale și bazine portuare, a ținut socoteli scrise zi cu zi, a hrănit mii de oameni pe un șantier de decenii și a orientat monumentul pe punctele cardinale. Jurnalul echipei din papirusurile de la Wadi al-Jarf nu e interesant pentru că dezleagă un mister, ci pentru că arată o birocrație care funcționa. Asta e minunea, nu un truc chimic.

O teorie care spune că oamenii aceia au turnat niște blocuri dintr-un noroi local nu îi înalță, ci îi micșorează: le ia flota, carierele, drumurile și registrele.

Ce rămâne o întrebare legitimă

Microstructurile găsite în 2006 nu dispar pentru că teoria mare nu ține. Rămâne de explicat de ce apar, în eșantioane de calcar de piramidă, particule bogate în siliciu cu rapoarte de calciu și magneziu care nu se regăsesc în sursele de calcar din jur. Explicațiile posibile merg de la contaminare și alterare în timp până la materiale puse de om între blocuri, iar folosirea mortarului la așezarea pietrelor nu a fost contestată de nimeni.

A doua întrebare deschisă este cum anume au fost ridicate blocurile. Nu există o reconstituire demonstrată a sistemului de rampe de la Giza, iar discuția dintre rampe drepte, rampe în spirală și ridicare cu pârghii continuă între specialiști. Absența unui răspuns aici nu dovedește însă turnarea: absența unei dovezi se numește absență, nu contrariul ei.

Cum recunoști o poveste umflată

Cazul acesta oferă un set de întrebări care funcționează la aproape orice afirmație spectaculoasă despre trecut.

  • Caută formularea autorului, nu a celui care o repetă. Dacă cel care a lansat ideea spune „o parte”, iar rețelele spun „totul”, diferența e toată povestea.
  • Întreabă dacă demonstrația reproduce condițiile reale. Un cofraj de lemn cu o găleată de pastă nu este un bloc de tone.
  • Verifică dacă există un text pe care să îl poți citi. O teorie serioasă are o lucrare cu autori, revistă și pagini, și de obicei și un răspuns publicat în aceeași revistă.
  • Vezi dacă afirmația explică documentele sau le ocolește. O explicație care nu are ce face cu un jurnal de bord, cu o carieră și cu un port nu e mai simplă, e mai săracă.

Surse

  1. Institutul Geopolimerilor, secțiunea de arheologie, pentru formularea proprie a ipotezei și pentru precizarea că granitul nu a fost socotit artificial:, https://www.geopolymer.org/archaeology/

✓ Ce știm sigur

  • Ipoteza turnării a fost prezentată la al doilea Congres Internațional al Egiptologilor, la Grenoble, în 1979.
  • Institutul Geopolimerilor afirmă că blocurile ar fi 90 până la 95 la sută agregate naturale de calcar și 5 până la 10 la sută liant.
  • Dezbaterea dintre Harrell și Penrod, de o parte, și Davidovits, de alta, a fost tipărită în același număr al Journal of Geological Education, în 1993.
  • Un braț dispărut al Nilului, brațul Khufu, ajungea la platoul Giza și era navigabil în mileniul al treilea înainte de Hristos.

? Ce rămâne neclar

  • Rămâne de explicat de ce apar în eșantioanele din 2006 particule bogate în siliciu cu rapoarte de calciu și magneziu absente din sursele de calcar din jur.
  • Nu există o reconstituire demonstrată a sistemului de rampe folosit la Giza.
  • Pagina Institutului Geopolimerilor dă greutatea blocului turnat ca replică drept patru tone într-o legendă și douăsprezece tone în alta.
  • Nota din Chemical & Engineering News din mai 1984 este cunoscută din fișa bibliografică a revistei.

Contextul românesc

Aceeași nevoie de explicație miraculoasă apare și la noi, iar răspunsul este același: realitatea e mai grea decât mitul. Blocurile de andezit folosite la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia nu se găsesc în munții de acolo; ele vin din cariera de la Măgura Uroiului, lângă Simeria, adică de la vreo patruzeci de kilometri în linie dreaptă, peste munte, iar calcarul zidurilor de la Costești și Blidaru a fost adus din zona Călanului și a Băniței. Cineva a trebuit să taie, să încarce, să care și să ridice piatra aceea, cu mijloacele secolului I. Când cineva spune că blocurile dacice au fost topite, turnate ori mutate cu mijloace necunoscute, scoate din poveste exact partea care face onoare constructorilor. Am scris despre un caz asemănător în analiza despre Sfinxul din Bucegi, unde dovada stă tot în rocă.

Întrebări frecvente

Cine a lansat teoria piramidelor din beton?

Chimistul francez Joseph Davidovits, de la Institutul Geopolimerilor din Saint-Quentin. A prezentat ipoteza la al doilea Congres Internațional al Egiptologilor, ținut la Grenoble în 1979, iar mai târziu a dezvoltat-o în cartea de popularizare The Pyramids: An Enigma Solved.

A existat vreun studiu științific care să sprijine ideea?

Da, parțial. În 2006, Michel Barsoum, Adrish Ganguly și Gilles Hug au publicat în Journal of the American Ceramic Society microstructuri neobișnuite găsite în eșantioane de calcar de piramidă. Barsoum a susținut însă că cele mai multe blocuri au fost tăiate și ridicate.

Ce dovezi arată că blocurile au fost tăiate?

Carierele de pe platoul Giza și cele de calcar fin de la Tura, cu urme de unelte și blocuri neterminate încă prinse de stâncă; studiul de proveniență al lui Dietrich și Rosemarie Klemm; și jurnalul de bord al unei echipe din vremea lui Khufu, care consemnează transportul pietrei cu barca.

Ce este brațul Khufu al Nilului?

Un braț dispărut al Nilului, reconstituit într-un studiu publicat în 2022 în Proceedings of the National Academy of Sciences. Ajungea până la platoul Giza și avea, în mileniul al treilea înainte de Hristos, un nivel îndeajuns de ridicat pentru navigație, ceea ce face transportul pe apă posibil.

Cum s-a ajuns de la o ipoteză de chimie la un filmuleț viral?

Prin pierderea limitărilor la fiecare pas. Ipoteza din 1979 privea numai calcarul, studiul din 2006 privea un set mic de eșantioane, iar autorul lui spunea că majoritatea blocurilor au fost tăiate. Pe rețele a rămas formula scurtă, piramide de beton, și o demonstrație de două minute.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Analize

Vezi tot →
acum 5 ore · Cercetări Arheologice

Principatul roman: cum a fost guvernată Dacia

Provincia Dacia s-a născut și s-a stins în interiorul principatului, regimul pe care Augustus l-a instituit în 27 î.Hr. Cum arăta acel regim, cine numea guvernatorii și de unde știm, pe zile, când au apărut cele trei Dacii.

28 min de citit
acum 24 de ore · Revista Teologică

Ce se vinde în numele lui Arsenie Boca

Profețiile lui Arsenie Boca nu se găsesc în cele patru scrieri cu manuscris. Vin din volume de mărturii tipărite după 2000, iar paginile care le publică își dau singure sursele. Cum se verifică o vorbă atribuită, pe un exemplu cu act de arhivă din 1943.

17 min de citit