Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat pe 16 noiembrie 2026 în PNAS a adunat 18.457 de măsurători de statură din 783 de situri din Europa și Asia. Între anii 500 și 1900 statura a scăzut în majoritatea regiunilor. Nivelurile tehnologice mai înalte au adus populații mai dese, nu oameni mai înalți.
- 0118.457 de măsurători de statură, din 783 de situri din Europa și Asia
- 02acoperă aproximativ 7.000 de ani, până la secolul XX
- 03între 500 și 1900 statura scade în majoritatea regiunilor
- 04tehnologia mai avansată merge cu populație mai densă, nu cu oameni mai înalți
Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences a strâns 18.457 de măsurători de statură din 783 de situri arheologice din Europa și Asia, acoperind aproximativ 7.000 de ani până la secolul XX. Concluzia merge împotriva unei așteptări comode: în cele mai multe regiuni, între anii 500 și 1900, oamenii au devenit mai scunzi. Iar nivelul tehnologic, acolo unde creștea, aducea mai mulți oameni pe aceeași suprafață, nu oameni mai înalți.
Cum se măsoară bunăstarea unei lumi fără registre
Statura adultă este una dintre puținele mărimi pe care arheologia le citește direct din oase și care spune ceva despre hrană și despre bolile din copilărie. Cercetătorii o folosesc ca indicator pentru ceea ce literatura numește „nivelul de trai biologic”: nu cât avea de cheltuit o gospodărie, ci cât de bine erau hrăniți și îngrijiți copiii ei până la vârsta la care creșterea se oprește.
Echipa de 24 de autori, al cărei prim autor este Joerg Baten, a lucrat cu estimări armonizate, calculate din oasele lungi ale membrelor, ca să poată compara serii adunate de laboratoare diferite, după metode diferite, în decenii diferite. Potrivit autorilor, este cel mai mare set de date de statură strâns până acum pentru Eurasia preindustrială.
O scădere care traversează două continente
Pe intervalul 500-1900 d.Hr., datele arată scăderi marcate ale staturii în majoritatea regiunilor, deopotrivă în Asia și în Europa. Nu e vorba de o prăbușire dintr-o generație în alta, ci de o alunecare lentă, întinsă pe secole, care apare în zone cu istorii politice foarte diferite între ele.
Autorii pun aceste serii lângă estimări ale densității populației și lângă indicatori istorici ai dezvoltării tehnologice. Legătura care iese la iveală este una dintre cele care se predau la economie, dar care se verificaseră rar pe oase.
Tehnologia a adus oameni, nu centimetri
Nivelurile tehnologice mai înalte merg împreună cu densități mai mari de populație, dar nu cu staturi mai mari, înainte de epoca modernă. Este exact ce prezisese modelul publicat în 2011 de Quamrul Ashraf și Oded Galor în American Economic Review: într-o lume malthusiană, câștigul de productivitate se transformă în mai mulți oameni, nu în vieți mai bune pentru fiecare dintre ei.
Relația rămâne în picioare și după ce autorii controlează alți factori care ar fi putut să o producă artificial, de pildă latitudinea sau accesul la transport.
Nivelurile tehnologice mai înalte au fost asociate cu densități mai mari de populație, dar nu au fost corelate cu staturi mai mari înainte de epoca modernă.
studiul publicat în PNAS pe 16 noiembrie 2026
Ce spune studiul și ce nu spune
Statura este un indicator al nutriției și al sănătății, nu o măsură a veniturilor. O comunitate cu lapte și carne putea crește copii înalți fără să aibă bani, iar un oraș bogat putea crește copii scunzi, cu apă proastă și cu boli dese.
Setul acoperă Europa și Asia. Africa, cele două Americi și Oceania rămân în afara comparației, deci concluzia nu se poate întinde la toată lumea preindustrială. Prezentarea studiului nu dă cifrele defalcate pe regiuni și pe secole, iar lista celor 783 de situri se citește în materialele care însoțesc lucrarea.
Ce rămâne de lămurit
Rămâne deschisă întrebarea de ce anume scade statura: aglomerarea și bolile care vin cu ea, trecerea dietei către mai multe cereale și mai puțin lapte și carne, munca grea începută în copilărie sau o combinație a tuturor acestora. Autorii prezintă lucrarea drept bază empirică pentru cercetări comparative, nu drept verdict asupra cauzelor.
A doua întrebare este cât din scădere e reală și cât vine din felul în care ajung oasele în colecții: cimitirele săpate nu sunt un eșantion luat la întâmplare din populațiile vii, iar unele epoci și unele categorii sociale sunt mai bine reprezentate decât altele.
Surse
- Joerg Baten, Manon Stephan, Qiang Wang et al., „Stature reveals changing patterns of the biological standard of living in Europe and Asia over the past 7,000 y”, Proceedings of the National Academy of Sciences, vol. 123, nr. 47, 16 noiembrie 2026, ISSN 0027-8424, DOI 10.1073/pnas.2606828123, https://doi.org/10.1073/pnas.2606828123
- Quamrul Ashraf, Oded Galor, „Dynamics and Stagnation in the Malthusian Epoch”, American Economic Review, vol. 101, nr. 5, august 2011, p. 2003-2041, ISSN 0002-8282, DOI 10.1257/aer.101.5.2003, https://doi.org/10.1257/aer.101.5.2003
- Jay T. Stock, Emma Pomeroy, Christopher B. Ruff et al., „Long-term trends in human body size track regional variation in subsistence transitions and growth acceleration linked to dairying”, Proceedings of the National Academy of Sciences, vol. 120, nr. 4, 17 ianuarie 2023, ISSN 0027-8424, DOI 10.1073/pnas.2209482119, https://doi.org/10.1073/pnas.2209482119
- Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, pagina de prezentare a institutului și a colecțiilor sale, https://www.antropologia.ro/
✓ Ce știm sigur
- Studiul a apărut pe 16 noiembrie 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences, vol. 123, nr. 47.
- Estimările de statură provin din oasele lungi ale membrelor și au fost armonizate pentru comparație.
- Scăderile marcate apar deopotrivă în Europa și în Asia, pe intervalul 500-1900 d.Hr.
- Legătura dintre tehnologie și densitatea populației rezistă la controlul pentru latitudine și pentru accesul la transport.
? Ce rămâne neclar
- Prezentarea studiului nu dă cifrele defalcate pe regiuni și pe secole.
- Cauza scăderii nu este stabilită: dietă, aglomerare, boli sau muncă timpurie.
- Setul de date nu acoperă Africa, cele două Americi și Oceania.
Contextul românesc
Setul de date acoperă Europa și Asia, deci include și geografia noastră, dar prezentarea studiului nu enumeră siturile, așa că nu se poate spune care serii din România au intrat în el. Materialul de care depinde o asemenea cercetare există însă aici: Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române, pornit în 1939 ca muzeu și laborator la Facultatea de Medicină din București și trecut sub patronajul Academiei în 1950, deține una dintre cele mai mari colecții osteologice din Europa, alături de Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov”. Intervalul în care studiul vede scăderea, 500-1900, acoperă la noi tot drumul de la secolele de după retragerea aureliană până la Regatul lui Carol I.
Întrebări frecvente
Câte măsurători a folosit studiul?
Studiul a folosit 18.457 de observații de statură, provenite din 783 de situri arheologice din Europa și Asia, pe un interval de aproximativ 7.000 de ani până la secolul XX. Estimările au fost calculate din oasele lungi ale membrelor și armonizate ca să poată fi comparate între ele.
În ce perioadă a scăzut statura?
Scăderile marcate apar pe intervalul 500-1900 d.Hr., în majoritatea regiunilor studiate, deopotrivă în Europa și în Asia. Scăderea este lentă, întinsă pe secole, și se vede în zone cu istorii politice foarte diferite între ele.
De ce nu a crescut statura odată cu tehnologia?
Datele arată că nivelurile tehnologice mai înalte merg cu densități mai mari de populație, nu cu staturi mai mari. Este ce prezisese modelul lui Quamrul Ashraf și Oded Galor din 2011: într-o lume malthusiană, câștigul de productivitate se transformă în mai mulți oameni, nu în vieți mai bune pentru fiecare.
Ce nu poate arăta statura?
Statura spune ceva despre hrană și despre bolile din copilărie, nu despre venituri. O comunitate cu lapte și carne putea crește copii înalți fără să aibă bani, iar un oraș bogat putea crește copii scunzi, cu apă proastă și cu boli frecvente.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


