Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

22 de incinerații de la Colchester: șase oameni veniți de departe, trei de la Mediterană

Izotopii de stronțiu și de plumb din 22 de incinerații romane de la Colchester arată că șase dintre oamenii aceia nu crescuseră acolo. Trei veniseră cel mai probabil din zona mediteraneeană a Imperiului, iar unul dintre ei este chiar cel îngropat cu celebrul Vas de la Colchester, cu scena de gladiatori.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
19 noiembrie 2026, 12:00 · 4 min de citit

Sursa originală

Royal Society Open Science · „Joanna Moore, Glynn J. C. Davis, Hella Eckardt, Geoff M. Nowell, Janet Montgomery, Decoding the dead: new combined application of strontium and lead isotope analysis to Romano-British cremations from Colchester (UK)”
Publicat 2026-11-04
Citește originalul ↗
Vas de ceramică roman cu friză în relief reprezentând gladiatori, expus într-o vitrină de muzeu
Vasul de la Colchester, datat în jurul anului 175 d.Hr., cu scena de gladiatori, expus la Colchester Castle Museum. Omul incinerat alături de el este singurul din lot pe care ambele sisteme de izotopi îl scot din Britania. Wikimedia Commons, foto Carole Raddato · CC BY-SA 2.0

Pe scurt

Un studiu publicat la 4 noiembrie 2026 în Royal Society Open Science a analizat izotopi de stronțiu și de plumb din 22 de incinerații romane de la Colchester. Șase indivizi nu crescuseră local, iar trei aveau semnături de plumb mediteraneene. Cel îngropat cu Vasul de la Colchester pare venit din Italia sau Spania.

  • 0122 de morminte de incinerație din Colchester, primul oraș capitală al provinciei Britannia.
  • 02Analiză combinată de izotopi de stronțiu și de plumb, pe os petros, aplicată pentru prima dată pe incinerații romano-britanice.
  • 03Șase indivizi ies din tipar pe baza stronțiului; trei au plumb de tip mediteraneean.
  • 04Un singur individ, cel din Vasul de la Colchester, este scos din Britania de ambele sisteme, cu origine italiană sau spaniolă.
  • 05Trei vase funerare numite ossuaria s-au dovedit a fi din aliaj de cositor cu plumb, nu din plumb curat.

Oasele arse sunt, pentru arheologie, un material ingrat: focul distruge aproape tot ce se poate analiza. Un studiu apărut la 4 noiembrie 2026 în Royal Society Open Science arată că se poate totuși afla de unde venea un om incinerat acum două mii de ani, dacă se iau două sisteme de izotopi în loc de unul. Metoda a fost aplicată pe 22 de morminte de incinerație din Colchester, primul oraș capitală al provinciei romane Britannia, și a scos la iveală oameni crescuți departe de insulă.

Osul care rezistă la foc

Cheia este porțiunea petroasă a osului temporal, cea mai densă bucată de os din corpul omenesc, care adăpostește urechea internă. Cercetătorii au prelevat din fiecare individ două eșantioane: capsula otică, formată în prima copilărie și care păstrează semnătura hranei de atunci, inclusiv stronțiu venit de la mamă, și suprafața exterioară a osului, care se reface în adolescență.

Osul calcinat complet are un avantaj neașteptat. Când trece de 600 de grade Celsius, bioapatita, adică mineralul osului, își schimbă proprietățile cristaline și devine mai rezistentă la contaminarea din pământ decât osul nears. Ceea ce focul ia, el dă în altă parte.

Doi izotopi în loc de unul

Stronțiul vine din roca pe care au crescut plantele mâncate în copilărie, deci spune pe ce fel de geologie a trăit un om. Problema este că aceeași valoare poate corespunde unor locuri foarte depărtate: calcarul și creta din sudul și estul Britaniei dau cifre asemănătoare cu cele din jurul Mării Mediterane.

Plumbul tranșează ambiguitatea. În vremea romană, plumbul ajungea în oameni prin vase, conducte și vopsele, iar raportul lui de izotopi trimite la zăcământul din care fusese scos metalul. Autorii arată că, deși Britania exporta plumb, nu există dovezi publicate pentru obiecte de plumb importate în Britania romană, deci un raport de tip mediteraneean din osul unui om indică o copilărie petrecută acolo, nu un obiect adus.

Ce au găsit

Cei mai mulți dintre cei 22 de indivizi au valori de stronțiu, atât în capsula otică, cât și la suprafața osului, care se potrivesc cu o copilărie și o viață petrecute la Colchester sau în sudul comitatului Essex. Șase ies din tipar numai pe baza stronțiului, iar trei au rapoarte de plumb care îi scot din Britania, cu valori asemănătoare celor măsurate în smalțul dentar al unor oameni din epocă din Spania, Italia și Liban.

Un singur individ este scos din Britania de amândouă sistemele: COL_18, cel îngropat împreună cu Vasul de la Colchester, piesa de ceramică pe care sunt reprezentați gladiatori și o vânătoare de animale. Pentru el, stronțiul și plumbul indică deopotrivă o origine italiană sau spaniolă. Alți trei, COL_1, COL_12 și COL_19, au plumb venit de altundeva și stronțiu de aici, ceea ce autorii citesc ca mutare dintr-o regiune din afara Britaniei cu o geologie asemănătoare celei de la Colchester.

Un individ are o concentrație de plumb atât de mică încât sugerează o copilărie petrecută la sat, într-o zonă aproape fără poluare de plumb de la om, lucru rar în orașele romane.

Oamenii din spatele numerelor

Lotul analizat nu este o selecție oarecare. Pe lângă mormântul cu Vasul de la Colchester, intră și individul de rang înalt din depunerea de la tumulul de la Mersea, îngropat cu tămâie. Trei dintre defuncți fuseseră puși în vase numite ossuaria, din care în toată Britania se cunosc doar vreo patruzeci; se credea că sunt de plumb, iar analizele noi, prin fluorescență de raze X portabilă și prin izotopi, au arătat că trei dintre cele de la Colchester sunt din cositor cu plumb, adică din aliaj făcut anume.

Majoritatea mormintelor sunt din secolele I și II după Hristos, cu trei depuneri mai târzii, din intervalul 200 până la 400. Multe dintre urne conțineau mai mult de un individ, chiar dacă pentru analiză a rămas un singur os petros.

Ce nu se știe încă

Izotopii nu dau nume de localitate. Autorii spun limpede că, în cazul unui singur individ, cel din Vasul de la Colchester, ambele sisteme indică o origine din afara insulei, iar restul tiparului doar întărește ideea unei populații amestecate. Cinci indivizi au fost scoși din analiza de mobilitate bazată pe plumb, din motive tehnice.

Mai mult, piesele provin în cea mai mare parte din colecții strânse de anticari în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deci contextul de săpătură este pierdut. Studiul publică numai partea de izotopi; integrarea cu datele arheologice și osteologice este anunțată într-o lucrare separată.

Surse

  1. Textul integral în arhiva PubMed Central:, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13730631
  2. Materialul suplimentar al lucrării, cu tabelele de date:, https://doi.org/10.6084/m9.figshare.c.8743874
  3. Fișa Crossref a lucrării, cu volumul, numărul și data:, https://api.crossref.org/works/10.1098/rsos.260591

✓ Ce știm sigur

  • Osul calcinat la peste 600 de grade Celsius rezistă mai bine la contaminarea din pământ decât osul nears.
  • Capsula otică păstrează semnătura primei copilării, suprafața exterioară a osului petros pe cea a adolescenței.
  • Cele mai multe morminte sunt din secolele I și II d.Hr., trei depuneri sunt din intervalul 200 până la 400.
  • În toată Britania se cunosc doar circa patruzeci de vase funerare de tipul ossuaria.

? Ce rămâne neclar

  • Izotopii indică tipuri de geologie, nu localități: originile mediteraneene rămân la nivel de regiune.
  • Cinci indivizi au fost scoși din analiza de mobilitate pe bază de plumb.
  • Piesele provin în mare parte din colecții de anticari din secolul al XIX-lea, deci contextul de săpătură este pierdut.
  • Lucrarea publică numai datele de izotopi; integrarea lor cu datele arheologice și osteologice urmează într-un studiu separat.

Contextul românesc

Aceeași metodă, pe același fel de os, se folosește și la noi. Pe teritoriul României, incinerația a fost rit dominant în epoca bronzului și în prima epocă a fierului, iar în Dacia romană cele două rituri au coexistat, lucru vizibil în necropolele de la Soporu de Câmpie, în județul Cluj, sau de la Obreja, în județul Alba, unde s-a discutat mult cât din populație era venită de departe și cât era locală. Întrebarea pusă la Colchester, dacă oamenii dintr-un oraș nou al Imperiului veniseră de pe alte meleaguri sau crescuseră pe loc, este exact întrebarea de la Apulum, Napoca și Sarmizegetusa Ulpia Traiana după anul 106, iar inscripțiile ne dau de acolo nume și origini declarate, nu măsurători. Metoda din acest studiu arată că și oasele arse din necropolele dacoromane pot fi, în principiu, întrebate direct.

Întrebări frecvente

Cum se poate afla de unde venea un om incinerat?

Din porțiunea petroasă a osului temporal, cea mai densă din corp. Cercetătorii prelevează capsula otică, formată în prima copilărie, și suprafața exterioară a osului, refăcută în adolescență, apoi măsoară în ele izotopii de stronțiu și de plumb.

De ce se folosesc doi izotopi și nu unul?

Stronțiul arată tipul de rocă pe care a crescut hrana din copilărie, dar aceeași valoare apare și în sudul Britaniei și în jurul Mediteranei. Plumbul trimite la zăcământul din care venea metalul folosit în vase și conducte, deci tranșează între cele două regiuni.

Câți dintre cei 22 de oameni nu erau de acolo?

Șase ies din tipar pe baza stronțiului singur, trei au rapoarte de plumb care îi scot din Britania, cu valori apropiate de cele din Spania, Italia și Liban. Un singur individ, cel din Vasul de la Colchester, este scos din insulă de ambele sisteme.

Ce este Vasul de la Colchester?

Un vas de ceramică descoperit în 1848 într-un mormânt roman la West Lodge, în Colchester, datat în jurul anului 175 d.Hr. și probabil făcut pe loc. Pe el sunt reprezentați gladiatori și o vânătoare de animale. Individul îngropat cu el intră în lotul analizat, cu indicativul COL_18.

De ce contează orașul Colchester?

Camulodunum a fost un mare centru al epocii fierului, apoi fortăreață legionară și primul oraș capitală al noii provincii romane Britannia. Întrebarea cât de amestecată era populația lui în primul secol de stăpânire romană este una dintre cele vechi ale arheologiei britanice.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →
17 nov. · Arheološki institut Beograd

Titus Ulpius Flavius, primul locuitor cunoscut pe nume al cetății Cuppae

La cetățuia romană Cuppae, de la Golubaț, pe malul drept al Dunării, arheologii au scos un monument funerar cu numele lui Titus Ulpius Flavius. Institutul Arheologic din Belgrad anunță, alături de el, un zid de apus păstrat pe patru metri înălțime și câteva sute de alte piese.

4 min de citit