Ștefan cel Mare: ce spun documentele despre domnie, războaie și legendă
Patruzeci și șapte de ani de domnie, citiți în hrisoave, pisanii, scrisori și cronici: ce se poate dovedi despre Ștefan cel Mare, ce se deduce și ce s-a adăugat pe drum.
Alexander Klink, Wikimedia Commons · CC BY 4.0 pagina sursă
Ștefan cel Mare a fost domn al Moldovei între 1457 și 1504, patruzeci și șapte de ani, cea mai lungă domnie din istoria țărilor române medievale. A purtat războaie cu ungurii, tătarii, otomanii și polonii, a ridicat zeci de biserici, între care Putna, unde e îngropat, și a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992.
Ștefan cel Mare a domnit în Moldova patruzeci și șapte de ani, între 1457 și 1504, iar despre el s-a scris mai mult decât despre oricare alt domn român. Dosarul acesta nu repovestește ce se știe: ia pe rând documentele, pisaniile, cronicile și cifrele, și arată de fiecare dată ce scrie în izvor, ce deduc cercetătorii peste izvor și ce s-a adăugat pe drum.
Despre domnia lui există ceva rar pentru veacul al XV-lea românesc: un corp de documente care se poate citi și astăzi. Hrisoavele slavone ale cancelariei lui, adunate în Documenta Romaniae Historica și publicate încă din 1913 de Ioan Bogdan, pisaniile datate de pe bisericile pe care le-a ridicat, scrisorile trimise în Apus și letopisețele scrise în chiar anii aceia stau unul lângă altul și se pot verifica unul pe altul. Alături de ele vin cronicile străine, polone, maghiare și otomane, care îl privesc din afară și nu au niciun motiv să îl măgulească.
În jurul lui s-au așezat însă și afirmații care se repetă fără să fie verificate: cele treizeci și patru de victorii din treizeci și șase de bătălii, biserica ridicată după fiecare izbândă, cifrele oștilor de la Podul Înalt. Dosarul nu îl apără și nu îl micșorează. Arată de unde vine fiecare afirmație, cine a declarat-o și ce se poate dovedi din ea, fiindcă o cifră repetată nu devine măsurătoare, iar un domn care rezistă la verificare nu are nevoie de exagerări.
Dosarul e construit din capitole care se citesc și singure, fiecare cu întrebarea lui și cu sursele lui. Merg de la ce se poate data din viața lui, prin felul în care a luat domnia, prin războaiele cu ungurii, cu tătarii, cu otomanii și cu polonii, prin ctitorii și prin familie, până la moartea din 1504, la mormântul de la Putna, la canonizarea din 1992 și la felul în care fiecare epocă și-a făcut Ștefanul ei. La capăt stă bilanțul: ce stă în picioare și ce rămâne deschis.
Capitolele dosarului
- 02 Uciderea lui Bogdan al II-lea la Reuseni, în 1451: ce spun sursele Tatăl lui Ștefan cel Mare a fost decapitat la Reuseni în octombrie 1451. Sursele nu cad de acord nici asupra zilei, nici asupra oamenilor veniți cu Petru Aron.
- 03 Oltea sau Maria? Mama lui Ștefan cel Mare, la 4 noiembrie 1465 Lespedea de la Probota îi dă moartea la 4 noiembrie 1465. Legenda o pune la poarta Cetății Neamțului, unsprezece ani mai târziu. Ce spun documentele despre mama lui Ștefan cel Mare.
- 04 Ultimatumul otoman din 5 octombrie 1455: 2.000 de galbeni ceruți Moldovei Pe 5 octombrie 1455, Mehmed al II-lea cerea Moldovei un haraci anual de 2.000 de galbeni, cu primul termen la trei luni. Ce scrie în acte și ce a hotărât, opt luni mai târziu, adunarea de la Vaslui.
- 09 Ștefan cel Mare și Radu cel Frumos, noiembrie 1473: bătălia de la Cursul Apei Trei zile de luptă la un vad din Țara Românească, o cetate domnească luată și douăzeci și opt de steaguri trimise la Cracovia. Ce spun cronicile despre noiembrie 1473 și unde nu se potrivesc.
- 13 Pisania de la Războieni, 8 noiembrie 1496: Ștefan își scrie înfrângerea Pisania de la Războieni se încheie la 8 noiembrie, anul 7004, adică 1496. Ștefan cel Mare povestește în ea, la persoana întâi, bătălia pierdută la Valea Albă. Cifra de 4.000 de morți nu este în inscripție.
- 15 Bătălia din Codrii Cosminului, 26 octombrie 1497: ce spun documentele La 26 octombrie 1497 oastea lui Ștefan cel Mare a lovit coloana de marș a regelui Ioan Albert, pe un drum de pădure din nordul Moldovei. Ce arată izvoarele despre pradă, despre pierderi și despre legenda copacilor prăvăliți.
- 17 A ridicat Ștefan cel Mare o biserică după fiecare victorie? Ce spun pisaniile Se spune că Ștefan cel Mare a ridicat o biserică după fiecare bătălie câștigată, de unde cele 44 de ctitorii. Pisaniile și mărturia domnului din decembrie 1502 spun altceva: 36 de lupte, iar valul de construcții vine după 1486.
- 18 Pisania de la Hârlău, 28 octombrie 1492: ce scrie pe zidul bisericii lui Ștefan Biserica domnească din Hârlău s-a terminat pe 28 octombrie 1492, după pisania de pe zid. Ce scrie în ea, cât a durat zidirea și ce s-a schimbat de atunci.
- 20 Ștefan cel Mare, 34 de victorii din 36 de bătălii: cine a numărat, de fapt? Cifra se repetă în manuale și în clipuri, iar uneori i se pune domnului chiar în gură. Am căutat-o în cronica lui Grigore Ureche, în monografia academică a domniei și în cartea lui Iorga din 1904. Nu apare în niciuna.
Întrebări frecvente
Cât a domnit Ștefan cel Mare?
Ștefan cel Mare a domnit patruzeci și șapte de ani, din aprilie 1457 până la moartea lui, la 2 iulie 1504. Este cea mai lungă domnie din istoria medievală a țărilor române, iar anii sunt numărați chiar de cancelaria lui, în documentele emise spre sfârșitul vieții.
Câte bătălii a câștigat Ștefan cel Mare?
Cifra de treizeci și patru de victorii din treizeci și șase de bătălii vine dintr-o numărătoare făcută târziu, nu dintr-un izvor din vremea lui. Dosarul arată cine a numărat, după ce criterii și ce se schimbă dacă socotești altfel.
Unde este îngropat Ștefan cel Mare?
La mănăstirea Putna, ctitoria lui din nordul Moldovei, în biserica Adormirea Maicii Domnului. Mormintele domnești de acolo au fost deschise în 1856, iar cercetarea de atunci a fost publicată de Karl Adolf Romstorfer la Cernăuți, în 1904.
De ce este Ștefan cel Mare sfânt?
Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 1992, cu titulatura de dreptcredincios voievod, și îl prăznuiește la 2 iulie, ziua morții lui. Cinstirea populară este însă mult mai veche decât hotărârea sinodală.
Ce bătălie a pierdut Ștefan cel Mare?
Cea mai grea înfrângere a fost la Valea Albă, numită și Războieni, la 26 iulie 1476, în fața armatei conduse de sultanul Mehmed al II-lea. Douăzeci de ani mai târziu, în 1496, a pus acolo o pisanie în care își scrie chiar el înfrângerea.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.