Sursa originală
Pe scurt
Afirmația că templele din Angkor reproduc constelația Draco vine din cartea „Heaven’s Mirror”, din 1998. Măsurătorile publicate în 2017 pe 31 de monumente din zonă arată altceva: toate sunt orientate cardinal, într-un interval de cinci grade. Templele au fost ridicate între secolele al IX-lea și al XIII-lea.
- 01Afirmația că templele din Angkor reproduc pe teren constelația Draco vine din cartea „Heaven’s Mirror”, publicată în 1998. Măsurătorile publicate în 2017 de Giulio Magli pe 31 de monumente din zonă arată că toate sunt orientate cardinal, într-un interval de numai cinci grade, nu după un desen de stele. Templele au fost ridicate între secolul al IX-lea și secolul al XIII-lea, de dinastii diferite, așa că un plan unic după o constelație ar fi cerut un șantier ținut patru secole în aceeași mână.
- Fals
„Cel puțin cincisprezece dintre templele principale din Angkor au fost așezate anume ca să reproducă pe pământ constelația Draco.”
Templele nu sunt contemporane: între Bakong, din secolul al IX-lea, și Bayon, de la cumpăna secolelor al XII-lea și al XIII-lea, trec aproape patru secole, mai multe dinastii și o schimbare de religie de stat, deci nu pot proveni dintr-un plan unic.
- Fals
„Templele din Angkor au fost ridicate acum vreo douăsprezece mii de ani, de o civilizație pierdută.”
Inscripțiile și cronologia regilor khmeri pun construcțiile între secolul al IX-lea și secolul al XIII-lea după Hristos, cu ctitori cunoscuți pe nume, printre care Suryavarman al II-lea și Jayavarman al VII-lea.
- Exagerat
„Angkor Wat este un calendar în piatră, cu măsuri care codifică cicluri astronomice.”
Giulio Magli arată că pretențiile calendaristice publicate anterior sunt vizibil afectate de un efect puternic de selecție, iar din cele douăzeci și șase de alinieri solstițiale propuse într-un studiu din 1941 doar una rezistă.
- Adevărat
„La Angkor Wat, soarele răsare la echinocțiu deasupra turnului central, privit de la intrarea de vest.”
Alinierea este documentată din 1976, în studiul publicat în revista Science de Stencel, Gifford și Morón, și este confirmată de măsurătorile lui Magli din 2017.
Afirmația circulă de aproape trei decenii: templele din Angkor ar fi fost așezate pe teren astfel încât să reproducă, punct cu punct, constelația Draco, așa cum arăta cerul în jurul anului 10.500 înainte de Hristos. Vom verifica trei lucruri: de unde vine ideea, ce arată măsurătorile făcute pe toate monumentele din zonă și ce spun inscripțiile despre anii în care au fost ridicate aceste temple.
Ce se afirmă și cât circulă
Ideea a intrat în circulație prin cartea „Heaven’s Mirror”, publicată în 1998 de Graham Hancock împreună cu fotograful Santha Faiia. Acolo se susține că cel puțin cincisprezece dintre templele principale din Angkor, în Cambodgia, formează pe pământ un model al spiralei constelației Draco, Dragonul, iar potrivirea ar funcționa pentru cerul de acum vreo douăsprezece mii de ani. Sugestia îi este atribuită lui John Grigsby, care lucra atunci ca asistent de cercetare al autorului.
Construcția este calchiată pe o idee mai veche: corelația dintre piramidele de la Giza și centura constelației Orion, propusă de Robert Bauval. Schema este aceeași de fiecare dată: se alege un grup de monumente, se alege o constelație, se alege o epocă îndepărtată, iar potrivirea rezultată este prezentată ca dovadă a unei civilizații pierdute care ar fi lăsat moștenire aceeași hartă a cerului pe mai multe continente.
Despre templele din Angkor se scrie mult, iar afirmația aceasta revine în documentare de televiziune, în videoclipuri și în articole de pe siturile de mistere. De aceea merită verificată, nu ignorată.
De unde vine povestea
Angkor are peste o mie de monumente, risipite pe sute de kilometri pătrați. Cine vrea să găsească o figură pe hartă are de unde alege. Punctul slab al construcției a fost semnalat de la început: nu există niciun criteriu spus limpede pentru ce înseamnă „templu principal”. Neak Pean intră în schemă, iar Krol Ko, un templu comparabil, nu. John Grigsby a precizat mai târziu că el a înțeles prin temple principale pe cele înconjurate de șanțuri cu apă și că propunerea era o sugestie pentru cercetări viitoare, nu o teorie încheiată.
Nici epoca nu este stabilă. Versiunea din carte vorbește despre cerul din jurul anului 10.500 înainte de Hristos, în vreme ce alte variante ale aceleiași idei, care circulă pe internet, mută reperul în jurul anului 11.500 înainte de Hristos, când steaua polară era Vega. Când o afirmație astronomică își schimbă data cu o mie de ani de la o versiune la alta, asta spune ceva despre felul în care a fost obținută.
Mai este și o problemă de astronomie, nu de arheologie. Din cauza precesiei, polul ceresc se mișcă pe un cerc în aproximativ 26.000 de ani. Epoca în care Draco era constelația circumpolară cea mai bine plasată, cu Thuban, alfa Draconis, chiar în rolul de stea polară, cade în jurul anului 2800 înainte de Hristos. În jurul anului 10.500 înainte de Hristos polul se afla în apropierea stelei Vega, în constelația Lira. Altfel spus, data aleasă nu este nici epoca de glorie a lui Draco, nici epoca în care s-a construit la Angkor.
Ce arată dovezile despre templele din Angkor
Templele din Angkor nu sunt contemporane, și acesta este argumentul care cântărește cel mai mult. Bakong este din secolul al IX-lea. Angkor Wat a fost ridicat de Suryavarman al II-lea, care a domnit între 1113 și 1145. Bayon și orașul Angkor Thom sunt opera lui Jayavarman al VII-lea, de la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea. Între primul și ultimul monument din schemă trec aproape patru secole, mai multe dinastii și o schimbare de religie de stat, de la hinduism la budism. Un plan unic, desenat pe teren după o constelație, ar fi cerut un șantier ținut în aceeași mână timp de patru sute de ani.
Apoi există măsurătorile. Giulio Magli, de la Politehnica din Milano, a publicat în 2017 un studiu în care a verificat orientările a treizeci și unu de monumente din zona Angkor. Rezultatul este limpede și nu are nimic de-a face cu un desen de stele: toate cele treizeci și unu se încadrează într-un interval de numai cinci grade, între 85 și 90 de grade, adică sunt orientate cardinal, cu fața spre răsărit. Excepția este chiar Angkor Wat, orientat spre apus, la 270,5 grade. Bakong, Phnom Bakheng și Bayon stau la 89,5 grade.
Studiul confirmă câteva lucruri reale despre cerul khmerilor. Faptul că, privit de la intrarea de vest a lui Angkor Wat, soarele răsare la echinocțiu chiar deasupra turnului central era deja cunoscut din lucrarea publicată în 1976 în revista Science de Robert Stencel, Fred Gifford și Eleanor Morón. Magli adaugă trecerile soarelui la zenit, care la latitudinea Angkorului cad la 26 aprilie și 17 august, și câteva alinieri între monumente pe care le socotește intenționate, de pildă linia pe meridian dintre Lolei și Bakong sau linia est-vest dintre Bayon și Banteay Samre. La Koh Ker, orientarea de 76 de grade se potrivește cu răsăritul soarelui în zilele trecerii la zenit.
Dar același studiu respinge, pe baza măsurătorilor, exact tipul de construcție pe care se sprijină povestea cu Draco. Despre pretențiile calendaristice mai vechi, Magli scrie că sunt vizibil afectate de un efect puternic de selecție, iar despre cele douăzeci și șase de alinieri solstițiale propuse într-un studiu din 1941 spune că, în afară de una, sunt probabil întâmplătoare. Concluzia lui despre liniile ezoterice care ar lega între ele monumentele din Angkor este că trebuie luate cu cea mai mare prudență, dacă nu respinse definitiv. Și mai adaugă că nu există dovezi, și este chiar improbabil, ca monumentele khmere să fi fost folosite pentru observații astronomice precise.
Un amănunt de onestitate: studiul lui Magli nu pomenește nicăieri Draco, nici pe Hancock, nici cartea din 1998. Nu este o combatere a acelei idei, ci o măsurătoare a tuturor orientărilor din zonă. Tocmai de aceea cântărește: nu a fost făcută ca să demonstreze sau să respingă nimic anume.
Cum s-a transformat povestea
În 1998 afirmația era prezentată ca descoperire. Autorul sugestiei a coborât-o mai târziu la rangul de ipoteză de lucru. În documentarele de televiziune ea a urcat însă din nou, de data asta cu extratereștri adăugați, iar în videoclipurile de pe rețele a devenit un fapt. Drumul este tipic: o schemă desenată pe o hartă ajunge, din retransmitere în retransmitere, „dovadă”, iar precauțiile celui care a lansat-o se pierd pe traseu.
Merită spus și că cercetarea serioasă despre Angkor a avansat enorm între timp, dar în altă direcție. Scanarea cu laser din avion, folosită de echipele conduse de Damian Evans, a arătat sub pădure un oraș imens, cu canale, diguri, drumuri și cartiere, și a identificat chiar o capitală timpurie, Mahendraparvata, pe platoul Phnom Kulen. Despre Angkor s-a aflat în ultimii cincisprezece ani mai mult decât în secolul precedent, fără să fie nevoie de nicio constelație.
Ce rămâne întrebare legitimă
Cerul nu lipsea din religia khmeră, iar asta nu este o concesie, ci un rezultat. Orientarea cardinală a tuturor monumentelor măsurate este intenționată. Răsăritul de echinocțiu peste turnul central al lui Angkor Wat este real și verificabil, iar unele tuburi verticale din acoperișuri sunt puse în legătură cu trecerile soarelui la zenit. Mai departe, cât din proporțiile și din măsurile lui Angkor Wat codifică într-adevăr cicluri de timp, așa cum a susținut Eleanor Mannikka în cartea ei din 1996, rămâne în dezbatere; Magli însuși spune că are multe rezerve față de acea interpretare. Aici se află întrebarea deschisă, nu în harta stelelor.
Cum recunoaște cititorul o poveste umflată
- Întreabă cine a ales elementele. Dacă nu se spune limpede de ce intră un templu în schemă și altul nu, potrivirea este făcută, nu găsită.
- Verifică dacă obiectele comparate sunt contemporane. Patru secole de construcție nu încap în același plan.
- Caută data. Când epoca se mută cu o mie de ani între versiuni, reperul a fost ales după rezultat.
- Uită-te la harta întreagă. O figură care apare pe o selecție de cincisprezece puncte dispare, de obicei, când sunt trecute pe hartă toate cele peste o mie.
- Întreabă dacă afirmația a fost măsurată. Orientările de la Angkor au fost măsurate, publicate și discutate; desenul cu Draco nu a trecut prin nicio măsurătoare publicată.
Surse
- Giulio Magli, „Archaeoastronomy in the Khmer Heartland”, Studies in Digital Heritage, vol. 1, nr. 1, 2017, p. 1-17, ISSN 2574-1748:, https://doi.org/10.14434/sdh.v1i1.22846
- Robert Stencel, Fred Gifford, Eleanor Morón, „Astronomy and Cosmology at Angkor Wat”, Science, vol. 193, nr. 4250, 23 iulie 1976, p. 281-287, ISSN 0036-8075:, https://doi.org/10.1126/science.193.4250.281
- Damian Evans, „Airborne laser scanning as a method for exploring long-term socio-ecological dynamics in Cambodia”, Journal of Archaeological Science, vol. 74, 2016, p. 164-175, ISSN 0305-4403:, https://doi.org/10.1016/j.jas.2016.05.009
- Jean-Baptiste Chevance, Damian Evans, Nina Hofer și colab., „Mahendraparvata: an early Angkor-period capital defined through airborne laser scanning at Phnom Kulen”, Antiquity, vol. 93, nr. 371, 2019, p. 1303-1321, ISSN 0003-598X:, https://doi.org/10.15184/aqy.2019.133
✓ Ce știm sigur
- Afirmația apare în cartea „Heaven’s Mirror”, publicată în 1998 de Graham Hancock și Santha Faiia, iar sugestia este atribuită lui John Grigsby.
- Studiul lui Giulio Magli din 2017 a măsurat orientările a 31 de monumente din zona Angkor și le-a găsit pe toate între 85 și 90 de grade, adică orientate cardinal; Angkor Wat este excepția, orientat spre apus, la 270,5 grade.
- Răsăritul soarelui la echinocțiu peste turnul central al lui Angkor Wat, privit de la intrarea de vest, este documentat din 1976, în revista Science.
- Templele nu sunt contemporane: Bakong este din secolul al IX-lea, Angkor Wat a fost ridicat de Suryavarman al II-lea, care a domnit între 1113 și 1145, iar Bayon de Jayavarman al VII-lea, la cumpăna secolelor al XII-lea și al XIII-lea.
- Magli scrie că nu există dovezi, și că este chiar improbabil, ca monumentele khmere să fi fost folosite pentru observații astronomice precise.
? Ce rămâne neclar
- Cât din proporțiile și din măsurile lui Angkor Wat codifică într-adevăr cicluri de timp, așa cum a susținut Eleanor Mannikka, rămâne în dezbatere, iar Magli spune că are rezerve față de acea interpretare.
- Studiul lui Magli nu se ocupă de afirmația despre Draco: nu o combate, ci măsoară toate orientările din zonă, deci nu există o verificare publicată dedicată acelei scheme.
- Rolul exact al tuburilor verticale din acoperișurile unor temple, puse în legătură cu trecerile soarelui la zenit, nu este lămurit.
Contextul românesc
Schema se repetă și la noi, cu alte nume. Alinierile atribuite sanctuarelor de la Sarmizegetusa Regia, citite ca „un calendar dacic”, și figurile căutate pe harta Bucegilor funcționează la fel: se alege un set de puncte, se alege un reper ceresc și se declară potrivirea drept plan. Diferența dintre o afirmație de felul acesta și o cercetare este că a doua măsoară tot, nu doar punctele care ies bine. În cazul Angkorului, măsurarea tuturor celor 31 de monumente a dat un rezultat clar, dar banal: orientare cardinală. În cazul Sarmizegetusei, discuția serioasă despre ce se poate și ce nu se poate demonstra din dispunerea sanctuarelor merge pe același drum, iar cititorul român are tot interesul să recunoască metoda, nu doar subiectul.
Întrebări frecvente
Cine a lansat ideea că templele din Angkor reproduc constelația Draco?
Graham Hancock, în cartea „Heaven’s Mirror”, publicată în 1998 împreună cu fotograful Santha Faiia. Sugestia îi este atribuită lui John Grigsby, pe atunci asistent de cercetare. Grigsby a precizat mai târziu că era o propunere pentru cercetări viitoare, nu o teorie încheiată.
Când au fost ridicate, de fapt, templele din Angkor?
Între secolul al IX-lea și secolul al XIII-lea. Bakong este din secolul al IX-lea, Angkor Wat a fost ridicat de regele Suryavarman al II-lea, care a domnit între 1113 și 1145, iar Bayon de Jayavarman al VII-lea, la cumpăna secolelor al XII-lea și al XIII-lea.
Există alinieri astronomice reale la Angkor?
Da. Toate cele 31 de monumente măsurate de Giulio Magli sunt orientate cardinal, între 85 și 90 de grade. Privit de la intrarea de vest a lui Angkor Wat, soarele răsare la echinocțiu deasupra turnului central, lucru documentat din 1976 în revista Science.
De ce nu se potrivește epoca de 10.500 înainte de Hristos?
Pentru că nu are legătură nici cu Angkor, nici cu Draco. Templele au fost ridicate cu peste unsprezece mii de ani mai târziu, iar epoca în care Thuban, din Draco, era stea polară cade în jurul anului 2800 înainte de Hristos. În jurul anului 10.500 polul era aproape de Vega.
Ce a adus cercetarea modernă despre Angkor?
Scanarea cu laser din avion, folosită de echipele conduse de Damian Evans, a dezvăluit sub pădure un oraș imens, cu canale, diguri și drumuri, și a identificat o capitală timpurie, Mahendraparvata, pe platoul Phnom Kulen. Rezultatele sunt publicate în reviste de specialitate.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


