Uciderea lui Bogdan al II-lea la Reuseni, în 1451: ce spun sursele

Uciderea lui Bogdan al II-lea la Reuseni este una dintre cele mai povestite scene din istoria Moldovei și una dintre cele mai prost datate. Sursele nu cad de acord nici asupra zilei, nici asupra numărului de oameni veniți cu Petru Aron, nici măcar asupra locului în care se afla domnul în acea noapte. Sigur rămâne doar locul faptei, arătat peste o jumătate de veac de pisania unei biserici.

Ce s-a întâmplat la Reuseni în octombrie 1451?

Bogdan al II-lea, domnul Moldovei și tatăl lui Ștefan cel Mare, a fost prins și decapitat la Reuseni, sat din jos de târgul Sucevei, de Petru Aron, care a venit noaptea cu oameni înarmați și a înșelat străjile domnești. Domnia lui ținuse doi ani.

Bogdan ajunsese pe tron după ce, la 12 octombrie 1449, l-a lovit pe Alexăndrel voievod la Tămășani, lângă târgul Romanului, și l-a alungat în Polonia împreună cu mama acestuia. Anul următor a respins o intervenție polonă pornită din Lwów la 24 iunie 1450, iar la 6 septembrie 1450 oastea regelui Cazimir a fost înfrântă la Crasna. În cei doi ani de domnie a legat tratate cu Iancu de Hunedoara și a purtat corespondență cu dregători din Transilvania și din Podolia, semn al unei diplomații active pentru o domnie atât de scurtă.

Petru Aron era, la rândul lui, fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, deci frate vitreg cu cel pe care l-a ucis. Lupta pentru tronul Moldovei se purta, în acei ani, între fiii aceluiași domn.

De ce nu se potrivesc datele: 14, 15 sau 16 octombrie 1451?

Pentru că sursele dau zile diferite, iar diferența nu a fost niciodată închisă. Două texte publicate de aceeași instituție, Arhiepiscopia Sucevei, dau două variante: unul pune fapta în noaptea de 15 spre 16 octombrie 1451, celălalt spune limpede joi, 14 octombrie 1451, cu uciderea în noaptea de 14 spre 15. Cronologia alcătuită de Sfânta Mănăstire Putna trece ziua de 15 octombrie, fără noapte și fără interval.

O parte din deosebire se explică singură: o faptă petrecută spre sfârșitul nopții cade între două zile de calendar, iar un cronicar o poate trece la oricare dintre ele. Dar asta acoperă cel mult o zi, nu trei. Între 14 și 16 octombrie rămâne un gol pe care sursele accesibile astăzi nu îl umplu.

Pentru un cititor de azi concluzia practică e simplă: data de 15 octombrie este cea mai des folosită, inclusiv în calendarele istorice, însă ea este o alegere între variante, nu un fapt stabilit. Oricine o scrie fără rezerve spune mai mult decât îi îngăduie documentul.

Câți oameni a adus Petru Aron la Reuseni?

Și aici sursele se bat cap în cap. Relatarea întemeiată pe cronicile slavo-române vorbește de aproximativ două sute de moldoveni, veniți spre sfârșitul nopții. Cronicarul polon Jan Długosz dă o cu totul altă cifră și o cu totul altă compoziție: vreo o sută de unguri, care au înșelat străjile lui Bogdan și, după ce l-au capturat, i-au tăiat capul.

Deosebirea nu este de aritmetică. Două sute de moldoveni înseamnă o lovitură dinăuntrul țării, pusă la cale de o facțiune boierească. O sută de unguri înseamnă sprijin din afară și o altă înțelegere a raporturilor lui Petru Aron cu coroana maghiară. Istoriografia nu a ales definitiv între cele două și nici noi nu putem alege în locul ei.

• Cronicile slavo-române, în rezumatul publicat de Arhiepiscopia Sucevei: circa 200 de moldoveni, spre sfârșitul nopții.
• Jan Długosz: circa 100 de unguri, strajă înșelată, decapitare pe loc.
• Nicio sursă dintre cele consultate nu dă o listă de nume ale complicilor.

Ce spune pisania bisericii de la Reuseni

Pisania este singurul document care fixează locul. Biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni, comuna Udești, județul Suceava, înscrisă în Repertoriul Arheologic Național, poartă o inscripție care spune că a fost ridicată chiar pe locul faptei.

pe acest loc unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan voievod

Pisania bisericii din Reuseni

Lucrările au început la 8 septembrie 1503 și s-au încheiat la 18 septembrie 1504, potrivit cronologiei Mănăstirii Putna. Ștefan cel Mare a murit înainte de a vedea biserica gata, iar fiul său, Bogdan al III-lea, nepotul celui ucis, a dus lucrarea la capăt. În volumul academic tipărit de Mănăstirea Putna, P. P. Panaitescu așază Reuseniul între ctitoriile lui Ștefan cu o formulă scurtă: la Reuseni, unde a fost ucis tatăl său.

Ce dovedește pisania, mai exact? Că în 1503 se știa, la curtea Moldovei, unde fusese ucis Bogdan al II-lea, și că Ștefan a socotit locul destul de important ca să ridice acolo ultima lui ctitorie. Asta nu e puțin, dar nu e nici martor ocular: între faptă și inscripție au trecut cincizeci și doi de ani.

A fost Bogdan al II-lea ucis la o nuntă?

Nu se poate dovedi. Cronologia Mănăstirii Putna spune că domnul a fost ucis pe când se afla la o nuntă la Reuseni, iar formula a intrat de acolo în nenumărate repovestiri. Cele două relatări ale Arhiepiscopiei Sucevei, care se sprijină pe cronicile slavo-române și pe Długosz, nu pomenesc nicio nuntă: una spune doar că Bogdan se afla într-un sat al unchiului lui Petru Aron și că era băut.

Povestea nunții e atrăgătoare pentru că explică tot dintr-o dată: veselia, vinul, straja moleșită. Numai că relatările care nu o conțin explică la fel de bine aceleași lucruri, prin ora târzie și prin înșelarea străjilor. O explicație comodă nu devine document.

Rămâne de spus și ce nu se schimbă dacă povestea cade. Bogdan al II-lea a câștigat tronul prin arme, a ținut piept unei intervenții polone și a legat tratate cu cel mai puternic comandant al vremii din regiune. Felul în care a murit nu scade nimic din ce a făcut cât a trăit, iar fiul lui a socotit locul morții tatălui vrednic de o biserică.

Unde este mormântul lui Bogdan al II-lea?

Nu se știe. Mormântul nu a fost identificat cu precizie până astăzi. Ce s-a păstrat este un fragment din lespedea lui funerară, descoperit în 1937, cu urme de var pe el: după istoricul N. Grigoraș, piatra fusese folosită ca masă de altar, dintr-un gest de cinstire față de domnul ucis. Fragmentul se află la Muzeul Național de Istorie a României.

Urmarea politică a nopții de la Reuseni e mai bine documentată decât noaptea însăși. Petru Aron a domnit, a pierdut tronul în 1454, l-a redobândit în 1455 și l-a pierdut definitiv în aprilie 1457, la Doljești, în fața lui Ștefan cel Mare. În 1469 Ștefan a trecut în Transilvania, l-a prins viu pe ucigașul tatălui său și a pus să i se taie capul. Între cele două decapitări trecuseră optsprezece ani.