Ștefan cel Mare, 34 de victorii din 36 de bătălii: cine a numărat, de fapt?

Cifra se repetă în manuale, în discursuri și în clipuri: Ștefan cel Mare a purtat 36 de războaie și a câștigat 34. Uneori i se pune chiar în gură, ca un citat, „am fost învingător în 34”. Am deschis cronica din care se spune că vine numărul, apoi monografia academică a domniei și cartea lui Nicolae Iorga despre el, ca să vedem unde apare socoteala. Nu apare în niciuna.

Ce se afirmă și cât de mult circulă

Întrebarea „câte bătălii a câștigat Ștefan cel Mare” este una dintre cele mai puse despre istoria noastră, iar răspunsul care circulă are două forme. Cea mai răspândită sună așa: Ștefan cel Mare a purtat 36 de războaie, din care a câștigat 34 și a pierdut 2. A doua, mai rară dar foarte vizibilă în titluri, urcă numerele: 47 de bătălii, din care 47 sau 48 câștigate. Amândouă sunt date drept fapt istoric, de obicei fără nicio referință, iar în varianta cea mai supărătoare cifra este pusă între ghilimele, ca vorbă a domnului însuși.

Contează fiindcă un număr este cel mai ușor de ținut minte din tot ce se poate spune despre o domnie de aproape o jumătate de veac. Ajunge în teste școlare, în ghiduri, în comentarii. Iar dacă nu are izvor, ce se transmite nu mai e istorie, ci o formulă.

De unde vine povestea

Izvorul la care se trimite cel mai des este Grigore Ureche, autorul Letopisețului Țării Moldovei, scris în secolul al XVII-lea, adică la aproximativ o sută cincizeci de ani după moartea lui Ștefan. Capitolul cu care se încheie domnia se numește „De moartea lui Ștefan vodă celui Bun, vă leato 7012 (1504)”. Acolo stau trei lucruri care se confundă apoi între ele.

Primul: Ureche scrie că domnul, bolnav și slăbit, „în 47 de ani în toate părțile să bătea cu toții”. Al doilea: „Au domnitu Ștefan vodă 47 de ani și 2 luni și trei săptămâni și au făcut 44 de mănăstiri”. Al treilea, portretul: „La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze și pentru acâia raru război de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea.”

Cifrele din cronică sunt, prin urmare, 47 și 44: anii de domnie și mănăstirile. Numărul bătăliilor nu există. Despre izbânzi, Ureche spune calitativ, nu cantitativ: rar era războiul pe care să nu îl biruiască. Iar imediat după aceea adaugă, fără să ocolească, faptul că uneori îl biruiau alții.

Ce arată dovezile despre câte bătălii a câștigat Ștefan cel Mare

Am căutat socoteala în trei texte, citite integral pentru asta. În Letopisețul lui Grigore Ureche, în copia digitală de pe archive.org, nu există nici „36 de războaie”, nici „34”, nici vreo altă numărătoare de bătălii. În monografia academică Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ștefan cel Mare, semnată de Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Székely și publicată în 2005 de Sfânta Mănăstire Putna, nu apare nici ea. Nici în Istoria lui Ștefan cel Mare povestită neamului românesc, cartea lui Nicolae Iorga din 1904, care a fost cea mai citită carte românească despre domn.

Ce pune în loc istoriografia nu este un total, ci o împărțire a domniei pe etape, legate de câteva confruntări cu nume și dată. Gorovei și Székely leagă aceste etape de lupta de la Doljești, din aprilie 1457, de cea de la Baia, din decembrie 1467, de campaniile din 1475 și 1476, de luptele din 1486, care duc la reașezarea păcii cu Imperiul Otoman, și de biruința din Codrii Cosminului, din octombrie 1497, urmată de anii apusului. În același cadru, războiul moldo-otoman de treisprezece ani, pornit în 1473 și încheiat în 1486, dă cele trei mari etape ale domniei.

Aici se vede de ce o cifră unică nu are cum să fie exactă. Un război și o bătălie nu sunt același lucru: războiul de treisprezece ani cuprinde campanii, asedii și incursiuni de pradă. Dacă numeri războaie, iese un număr; dacă numeri bătălii câmpenești, iese altul; dacă pui la socoteală și raidurile, iese un al treilea. Nicio socoteală nu e greșită în sine, dar fiecare trebuie să spună ce anume numără, iar cifra care circulă nu spune.

Mai e un amănunt care arată cât de alunecos e terenul. Ureche datează atacul de la Baia în decembrie, dar pune anul 6975, pe care îl traduce 1466. Istoriografia de astăzi așază lupta în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467, cum o datează Gheorghe Bichicean într-un studiu din 2022 despre această bătălie. Cine ar vrea să numere bătăliile direct din cronică ar număra pe o cronologie care are nevoie ea însăși de corectură.

Cum s-a transformat povestea

Drumul cel mai probabil de la cronică la formulă trece prin cifra 47. Ea este în Letopiseț, scrisă apăsat de două ori, și se referă la ani de domnie. Odată desprinsă din frază, s-a lipit de ce se povestea în jur, adică de războaie. Așa se explică varianta cu 47 de bătălii, care nu are nevoie de nicio sursă nouă, doar de o citire grăbită.

Cât despre 36 și 34, nu am putut stabili cine le-a pus prima dată pe hârtie. Cinstit este să spunem exact atât: cifra circulă fără izvor identificat, iar atribuirea ei cronicarului nu se verifică. Cine o folosește ar trebui să arate de unde o ia. Pasul care face cel mai mult rău este ghilimeaua, fiindcă dă unui număr fără sursă autoritatea unui martor.

Ce rămâne întrebare legitimă

Rămâne întrebarea cum se numără, adică, mai exact, câte bătălii a câștigat Ștefan cel Mare după criterii spuse de la început. Istoricii pot alcătui, și au alcătuit, liste de campanii și de lupte, cu discuții despre fiecare datare. O asemenea listă ar fi un răspuns bun la întrebarea din titlu, numai că nu ar arăta ca o cifră rotundă de manual.

Rămâne și o întrebare despre cifra 44, a mănăstirilor. Ea are izvor, Ureche, dar izvorul e târziu, iar ctitoriile se verifică una câte una, din pisanii și din documente. Un număr cu sursă nu e, totuși, scutit de verificare.

Ce rămâne, dincolo de socoteală

Nimic din cele de mai sus nu micșorează domnia. Judecat cu mijloacele vremii lui, Ștefan a ținut o țară mică între trei puteri mari, a purtat un război de treisprezece ani cu Imperiul Otoman și l-a încheiat cu o pace, a bătut oastea unui rege al Ungariei la Baia și pe cea a unui rege al Poloniei în Codrii Cosminului, a luat Chilia și Cetatea Albă, cum povestește Ureche, și a ridicat la Chilia, în vara anului 1479, o cetate de piatră cu patru curți, descrisă de Mariana Șlapac într-un studiu al Institutului Patrimoniului Cultural. A ridicat și ctitorii care stau în picioare după cinci veacuri.

Lista pierderilor nu lipsește nici ea, și nu trebuie ascunsă: aceeași cercetare arată că ansamblul fortificat de la Chilia a fost cucerit de trupele otomane în iulie 1484. Un domn care pierde o cetate pe care a construit-o el însuși nu este un domn fără înfrângeri, iar cifra care îi dă două pierderi la 36 de războaie nu are de unde să știe asta.

Judecata cronicarului, scrisă la o sută cincizeci de ani după el, rămâne cea mai bună: om „la lucruri de războaie meșter”, care nu pierdea nădejdea când era biruit. Asta e o apreciere, nu un scor, și e mai greu de obținut decât un număr.

Cum recunoști o poveste umflată

Trei semne, folositoare și în afara acestui caz. Întâi, cifra precisă fără sursă: dacă un număr se repetă identic în zeci de locuri și niciunul nu spune de unde vine, el nu vine de nicăieri. Al doilea, citatul pus în gura unui om care nu a lăsat în scris așa ceva: „am fost învingător în 34” nu are nicio atestare la Ștefan cel Mare.

Al treilea semn este amestecul de unități: când o afirmație sare de la „războaie” la „bătălii” fără să clipească, numărul ei nu măsoară nimic. Verificarea se poate face de acasă, fiindcă Letopisețul lui Ureche se găsește în copii digitale, iar monografia lui Gorovei și Székely este pusă liber la dispoziție de centrul de cercetare al Mănăstirii Putna. Caută fraza din izvor, nu fraza din articol.