Sursa originală
Pe scurt
Stema Bucureștiului cu Sfântul Dimitrie a fost fixată prin decretul nr. 1740 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 7 decembrie 1864. Scutul de aur îl arată pe sfânt cu crucea, timbrat cu coroană murală și susținut de un păstor cu câine și de un herald cu armele României.
- 01Stema Bucureștiului a fost fixată prin decretul domnesc nr. 1740 din 7 decembrie 1864, publicat în Monitorul Oficial nr. 277.
- 02Blazonul descris de Constantin Moisil: scut de aur, Sfântul Dumitru cu crucea, coroană murală, păstor cu câine și herald ca tenanți, eșarfă tricoloră.
- 03Până atunci orașul purtase Maica Domnului, apoi Buna Vestire, apoi o alegorie a Municipalității.
- 04Cernovodeanu documentează o variantă din 1865, cu sfântul călare, și una din 1868, cu sfântul pedestru.
- 05Patriarhia Română îl numește Ocrotitorul Bucureștilor pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.
- Fals
„Bucureștiul l-a avut dintotdeauna pe Sfântul Dimitrie în stemă.”
Moisil arată că scutul orașului a purtat mai întâi Maica Domnului, apoi Buna Vestire, apoi figura alegorică a Municipalității, iar sfântul apare abia prin decretul din 1864.
- Fals
„Stema aprobată în 1864 a rămas neschimbată.”
Cernovodeanu reproduce o stemă modificată în 1865, cu sfântul călare, și o stemă remaniată în 1868, cu sfântul pedestru, plus o variantă de tip 1867 folosită încă în 1909.
- Parțial adevărat
„Hotărârea consiliului orașului a fost ultimul pas al schimbării.”
Fixarea stemei s-a făcut prin decret domnesc, nr. 1740 din 7 decembrie 1864, publicat în Monitorul Oficial nr. 277 din 11/23 decembrie.
- Adevărat
„Sfântul Dimitrie este ocrotitorul Bucureștilor.”
Patriarhia Română îl numește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Ocrotitorul Bucureștilor și are o sărbătoare a aducerii moaștelor lui în oraș.
În toamna anului 1864, Bucureștiul își schimba stema. Locul unei figuri alegorice, o femeie cu cumpăna dreptății, îl lua chipul Sfântului Dimitrie, iar scutul era întocmit, pentru prima dată, după regulile heraldicii. Stema aceea nu a rămas însă neatinsă: în următorii patru ani sfântul a urcat pe cal și a coborât din nou pe picioare.
Ce s-a schimbat în stema Bucureștiului în 1864?
S-a schimbat chiar subiectul scutului. Constantin Moisil, cel care a pus bazele studiului modern al heraldicii și al numismaticii la noi, scrie că la 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza introduce printr-un decret o altă stemă a orașului, întocmită după regulile heraldice, în care în locul figurii alegorice apare Sfântul Dumitru, devenit de curând patronul orașului. Dan Cernovodeanu, în tratatul său de heraldică românească, dă și numărul actului: stema municipiului București a fost fixată conform decretului nr. 1740, emis de domnitor la 7 decembrie 1864 și publicat în Monitorul Oficial nr. 277 din 11/23 decembrie al aceluiași an.
Schimbarea stemei nu venea singură. Tot atunci, arată Moisil, administrația orașului se modernizează după legiuirile lui Cuza: municipalitatea devine primăria orașului, sfatul orășenesc devine consiliu comunal, alegerile se fac pe sistemul colegiilor electorale, iar cele cinci „văpsele” în care fusese împărțit orașul devin cele cinci culori. O stemă nouă era, în logica vremii, partea vizibilă a unei reforme administrative.
Cum arăta stema din 1864?
Moisil o descrie amănunțit: scut de aur cu figura Sfântului Dumitru ținând în dreapta crucea; scutul timbrat cu o coroană murală și susținut la dreapta de un păstor însoțit de un câine, iar la stânga de un herald sprijinit pe un scut cu stema României, timbrat de coroana princiară; jos, o eșarfă tricoloră, albastru, aur și roșu.
Fiecare element are un rost. Coroana murală, cu creneluri, e semnul heraldic al orașului. Păstorul cu câinele trimite la viața sfântului pomenit în scut, nu la vreo alegorie pastorală oarecare. Heraldul cu stema țării așază Capitala în raport cu statul, iar eșarfa tricoloră datează compoziția la fel de bine ca un act: albastru, aur și roșu erau culorile Principatelor Unite.
Ce purtase Bucureștiul pe stemă până atunci?
Trei lucruri, pe rând, și niciunul nu era sfântul de la 1864. Cea mai veche stemă pomenită de Moisil o înfățișa pe Maica Domnului; în veacul al XVII-lea locul ei a fost luat de Buna Vestire. Odată cu Regulamentul Organic, scena religioasă a fost înlocuită cu o figură alegorică, Municipalitatea, sub forma unei femei stând în picioare, cu o eșarfă transversală pe piept și cu cumpăna în mâna dreaptă.
La 1862, când Bucureștiul devine capitala României, aceeași alegorie e înfățișată șezând pe scaun, cu cumpăna în mâna dreaptă, cu o jerbă de flori și spice în stânga și cu coroana murală pe cap. Deci în numai treizeci de ani orașul a trecut de la o scenă de prăznuire la o alegorie a dreptății și a bunei cârmuiri, apoi la un sfânt ocrotitor. Stemele se schimbă când se schimbă ideea despre ce este un oraș.
Ce spun documentele despre variantele de după 1864?
Spun că stema s-a mișcat repede și că nu există o singură stemă a Bucureștiului de secol XIX. Cernovodeanu reproduce o stemă a municipiului modificată în 1865, în care sfântul apare călare; dovada nu e o legendă, ci un antet, cel al adresei nr. 2414 din 13 martie 1865 a Primăriei orașului București către Ministerul Trebilor Străine, păstrată în arhiva istorică a Ministerului Afacerilor Externe. Urmează o stemă remaniată în 1868, în care sfântul e pedestru, văzut din față, piesă aflată în expoziția numismatică a Muzeului de Istorie al Municipiului București.
Variantele nu se opresc în veacul al XIX-lea. Același autor arată că o formă anterioară, de tip 1867, era încă folosită ca antet pe acțiunile emise în 1909 de Societatea Comunală a Tramvaielor București. Pentru cercetarea de amănunt, Cernovodeanu trimite la studiul său special despre stema municipiului București în secolele XIX și XX, apărut în 1971 în volumul VIII al publicației „București. Materiale de istorie și muzeografie”.
Cine a pus ordine în stemele orașelor?
Ordinea a venit târziu și prin instituție. Cernovodeanu arată că în 1922 s-a constituit o comisie consultativă heraldică sub președinția lui Dimitrie Onciul, pe atunci director general al Arhivelor Statului, avându-i ca membri pe Mihai Seulescu, Paul Gore, Constantin Moisil și Alexandru Crăsnaru, cu Virgil Drăghiceanu ca secretar. Comisia a lucrat până în aprilie 1923, când a murit președintele ei, iar locul lui l-a luat Seulescu, cu Alexandru Lapedatu numit în locul rămas liber. În iulie 1924 numărul membrilor a crescut, prin cooptarea profesorului Constantin Marinescu de la Universitatea din Cluj, a lui Zenovie Pâclișanu și a lui Petre Modolea, delegat al Ministerului de Interne, iar în martie 1925 Ioan C. Filitti a ocupat locul rămas vacant. Abia de la o asemenea comisie încolo stemele orașelor românești încetează să fie desene făcute pe fiecare primărie după gustul vremii.
Care Dimitrie este pe stema Bucureștiului?
Aici începe partea care se încurcă des, fiindcă în București se cinstesc doi sfinți cu același nume. Patriarhia Română îl numește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cel de la Basarabovo, Ocrotitorul Bucureștilor, și prăznuiește anume aducerea moaștelor lui în oraș. Pe de altă parte, Bucureștiul avea de mult o biserică a Sfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir, mucenicul militar, ctitorie legată de numele vornicului Badea Bălăceanu, pomenită de George Ionnescu-Gion în istoria orașului și de Constantin C. Giurescu drept biserica de jurământ a Capitalei.
Ce se poate citi din blazon: scutul de la 1864 are ca tenanți un păstor cu câinele lui, iar sfântul ține crucea, nu arma, ceea ce duce spre cuviosul păstor, nu spre ostaș. Din 1865 însă sfântul apare călare, adică în tiparul iconografic al mucenicului militar, iar la 1868 coboară iarăși pedestru. Ce nu se poate citi: în sursele folosite aici nu apare un text în care alcătuitorii stemei să spună negru pe alb pe care dintre cei doi Dimitrie l-au avut în minte. Până la o asemenea piesă de arhivă, afirmația categorică rămâne o părere, oricât de des e repetată.
Dar la 1864 Cuza-Vodă introduce printr-un decret o altă stemă, întocmită după regulile heraldice și în care în locul figurii alegorice apare Sf. Dumitru, devenit de curând patronul orașului.
Constantin Moisil, Bucureștii Vechi, 1932
Surse
- Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, Album heraldic, planșa CLIII:, https://archive.org/details/cernovodeanu-dan-stiinta-si-arta-heraldica-in-romania
- Constantin Moisil, Bucureștii Vechi, 1932, capitolul despre administrația orașului după legiuirile lui Cuza:, https://archive.org/details/istoria-bucurestilor
- George I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, 1899, despre biserica Sfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir:, https://archive.org/details/istoria-bucurestilor
- Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștiului, 1966, despre biserica de jurământ a orașului:, https://archive.org/details/istoria-bucurestilor
- Patriarhia Română, pagini despre Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor:, https://patriarhia.ro/?s=Dimitrie+cel+Nou
✓ Ce știm sigur
- Decretul nr. 1740 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din 7 decembrie 1864, a fixat stema municipiului București.
- Actul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 277 din 11/23 decembrie 1864.
- În 1865 stema a fost modificată, cu sfântul călare, formă atestată de antetul adresei nr. 2414 din 13 martie 1865 a Primăriei.
- În 1868 stema a fost remaniată, cu sfântul pedestru, văzut din față.
? Ce rămâne neclar
- Procesul verbal al ședinței Consiliului comunal din 18 noiembrie 1864 nu apare în sursele folosite aici; documentat este decretul din 7 decembrie.
- Numele desenatorului stemei din 1864 nu e dat de lucrările consultate.
- Nu există, în aceste surse, un text al alcătuitorilor care să spună care dintre cei doi sfinți Dimitrie a fost avut în vedere.
Contextul românesc
Stema din 1864 e un document despre stat, nu doar despre oraș: heraldul care sprijină scutul poartă armele României, iar eșarfa albastru, aur și roșu este cea a Principatelor Unite, așa că scutul Capitalei spune cui aparține orașul. Al doilea fir e administrativ: aceeași reformă a lui Cuza preschimbă sfatul orășenesc în consiliu comunal și cele cinci văpsele în cele cinci culori ale Bucureștiului. Al treilea fir duce la patrimoniul care se poate vedea: varianta din 1868 e păstrată în expoziția numismatică a Muzeului de Istorie al Municipiului București, iar forma de tip 1867 a ajuns pe acțiunile tramvaielor bucureștene din 1909.
Întrebări frecvente
Când a apărut Sfântul Dimitrie pe stema Bucureștiului?
În 1864. Constantin Moisil scrie că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a introdus printr-un decret o stemă nouă, întocmită după regulile heraldicii, iar Dan Cernovodeanu dă actul: decretul nr. 1740 din 7 decembrie 1864, publicat în Monitorul Oficial nr. 277 din 11/23 decembrie.
Ce avea Bucureștiul pe stemă înainte de Sfântul Dimitrie?
Mai întâi pe Maica Domnului, apoi, din veacul al XVII-lea, Buna Vestire. Odată cu Regulamentul Organic a urmat o figură alegorică, Municipalitatea, o femeie în picioare cu cumpăna în mâna dreaptă, iar din 1862 aceeași alegorie șezând, cu jerbă de flori și spice și coroană murală.
Cine este ocrotitorul Bucureștilor?
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, cel de la Basarabovo, numit de Patriarhia Română Ocrotitorul Bucureștilor. Biserica Ortodoxă Română prăznuiește separat aducerea moaștelor lui în oraș, iar sărbătoarea lui din octombrie adună pelerini la Catedrala Patriarhală.
De ce apare un păstor cu câine pe stema Capitalei?
Este un tenant, adică o figură care susține scutul. În descrierea lui Moisil, păstorul însoțit de un câine ține scutul la dreapta, iar un herald sprijinit pe scutul cu armele României îl ține la stânga, sub o coroană murală și deasupra unei eșarfe tricolore.
S-a schimbat stema după 1864?
Da, de mai multe ori. Cernovodeanu documentează o stemă modificată în 1865, cu sfântul călare, una remaniată în 1868, cu sfântul pedestru văzut din față, și o variantă de tip 1867 folosită ca antet pe acțiunile Societății Comunale a Tramvaielor București din 1909.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


