Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Prima atestare a Branului, 19 noiembrie 1377: cine a ridicat cetatea

La 19 noiembrie 1377, cancelaria lui Ludovic I de Anjou dădea sașilor din scaunul Brașovului dreptul de a ridica o cetate la gura trecătorii. Ce spune actul și ce a adăugat legenda.

Laurențiu Dicu
19 noiembrie 2026, 08:30 · 7 min de citit

Sursa originală

bran-castle.com · „Cronologia istorică a monumentului, actul din 19 noiembrie 1377”
Citește originalul ↗
Cetatea Bran văzută de jos, pe stânca de la gura trecătorii
Cetatea Bran, ridicată pe stânca de la gura trecătorii dinspre Țara Românească. Fotografie din zilele noastre. Wikimedia Commons, fotografie de Asurnipal · CC BY-SA 4.0

Pe scurt

Prima atestare a castelului Bran este actul din 19 noiembrie 1377, prin care cancelaria regelui Ludovic I de Anjou a dat sașilor din scaunul Brașovului dreptul de a ridica o cetate de piatră la gura trecătorii. Lucrarea s-a încheiat în 1388, iar vama de la poalele cetății reținea trei la sută din valoarea mărfurilor.

  • 01La 19 noiembrie 1377 cancelaria lui Ludovic I de Anjou dă sașilor din scaunul Brașovului dreptul de a ridica o cetate la Bran, cu munca și cu cheltuiala lor.
  • 02Lucrarea se încheie în 1388, iar cetatea ține vama, care reținea trei la sută din valoarea mărfurilor, și paza trecătorii.
  • 03Planul unei cetăți la Bran apare în documente încă din 1364, iar făgăduința regelui a fost mutarea vămii de la Rucăr la noua cetate.
  • 04Numele „stânca lui Dietrich” vine din tradiție și din scriitorii de veac XIX, nu dintr-un act de cancelarie.
  • 05Vlad Țepeș nu a stăpânit cetatea; legătura lui cu Branul trece prin vamă și prin drumul spre Brașov.
Adevărul istoric din spatele legendei
  1. Fals

    „Castelul Bran a fost castelul lui Vlad Țepeș.”

    Cetatea era castru al coroanei ungare, cu castelan numit de rege dintre sași, iar Vlad Țepeș apare în legătură cu Branul ca domn care se lovea de vama și de negustorii Brașovului, nu ca stăpân al cetății.

  2. Fals

    „Bram Stoker a descris castelul Bran pentru că îl văzuse.”

    Stoker nu a ajuns niciodată în România; în schimb, o gravură a cetății, „Castle of Terzburg”, era tipărită în Anglia din 1865, în cartea lui Charles Boner, împreună cu o descriere a interiorului.

  3. Parțial adevărat

    „Cetatea de piatră de la Bran a fost ridicată de cavalerii teutoni, pe stânca lui Dietrich.”

    Cetatea de piatră se zidește din temelii după privilegiul din 1377 și de aceea a fost numită novum castrum; numele stâncii este purtat de tradiție, iar Orbán Balázs însuși îl dă drept atribuire nesigură.

  4. Nu se poate verifica

    „Pe stânca Branului a existat mai înainte un castru roman.”

    Afirmația vine de la umanistul Wolfgang Lazius, în veacul al XVI-lea, fără trimitere la izvoare, iar Orbán Balázs constată că niciun text scris și nicio rămășiță de zid nu o susțin.

La 19 noiembrie 1377, cancelaria regelui Ludovic I de Anjou a dat sașilor din scaunul Brașovului dreptul de a ridica, cu munca și cu banii lor, o cetate de piatră pe stânca de la gura trecătorii dinspre Țara Românească. Actul acela este prima atestare a castelului Bran, iar el nu vorbește nici despre Vlad Țepeș, nici despre vampiri: vorbește despre o trecătoare, o vamă și un oraș care își plătește fortificația. Restul a venit mult mai târziu, din literatură.

Ce spune actul de la prima atestare a castelului Bran?

Documentul dat la 19 noiembrie 1377 nu se adresează unui nobil și nici unui ordin călugăresc, ci unei comunități întregi. Cancelaria regelui Ludovic I de Anjou, stăpânitor al Ungariei între 1342 și 1382, a dat locuitorilor sași din scaunul Brașovului privilegiul de a înălța o cetate pe stânca de la gura trecătorii, iar munca și cheltuiala rămâneau în sarcina lor. Monumentul își socotește de la acest act prima atestare documentară, de unde și vârsta pe care o poartă astăzi.

Cetatea nu a avut la început un nume românesc. În izvoarele de limbă germană apare drept Dietrichstein și apoi Törzburg, în cele maghiare Törcsvár, iar forma Turciu circula încă în veacul al XIX-lea. Numele Bran vine, după prezentarea istorică a monumentului, din slavă, unde înseamnă poartă, ceea ce spune limpede la ce era bună strâmtoarea aceea.

Lucrarea s-a încheiat în 1388, deci construcția a ținut unsprezece ani. Cetatea s-a ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura și Dealul Cetății, cu vedere spre valea Moeciului și spre Țara Bârsei.

De ce avea nevoie regele Ungariei de o cetate la Bran?

Răspunsul este militar și fiscal în aceeași măsură. În a doua jumătate a veacului al XIV-lea, coroana ungară se lovea tot mai des de Țara Românească, iar strategia aleasă a fost întărirea trecătorilor care duceau acolo. Cetatea de la Tălmaciu se ridicase în 1370, cea de la Bran se hotărăște în 1377, iar împreună cu Severinul ele formau un lanț de apărare pe hotarul de sud al Transilvaniei. Regele s-a sprijinit pe orașele mari, Brașov, Sibiu și Bistrița, fiindcă erau singurele în stare să ducă o asemenea lucrare.

Planul nu era nou în 1377: prezentarea istorică a monumentului arată că el apare în documente încă din 1364. În anii aceia comerțul prin pasul Branului era oprit, iar drumul mărfurilor urca pe la Rucăr. Ca să obțină ajutorul brașovenilor, regele le-a făgăduit mutarea vămii la noua cetate pe care aveau să o ridice. Aceasta este înțelegerea din spatele actului: orașul plătește zidurile, coroana îi dă vama.

Cum și-a plătit Brașovul cetatea de la trecătoare?

Prin vamă. Cetatea reținea trei la sută din valoarea mărfurilor intrate și ieșite din Transilvania, iar punctul de vamă se afla la poalele stâncii, în partea de apus, acolo unde se găsește și astăzi. Pentru un oraș de negoț, o cetate la capătul drumului nu era o cheltuială de prestigiu, ci o investiție în drumul însuși.

Privilegiul a venit la pachet cu altceva. Orbán Balázs, în descrierea Țării Secuilor tipărită în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, arată că în 1377 regele a întărit vechile scutiri ale brașovenilor și a legat de Brașov cele treisprezece sate sășești, iar pentru apărarea cetății și a hotarului a așezat în Țara Bârsei nouă sate ungurești. Garnizoana era de oameni plătiți, iar prezentarea monumentului trimite la cronica lui Ioan de Târnava, care pomenește pentru veacul al XIV-lea lefegii veniți din Apus și baliste. Castelanul era numit de rege, de obicei dintre sași, și la sfârșitul veacului al XV-lea comandantul Branului purta și titlul de vicevoievod al Transilvaniei.

Ce spun documentele și ce rămâne tradiție locală

Numele locului, „stânca lui Dietrich”, merită o privire mai atentă, fiindcă el nu vine dintr-un act. Orbán Balázs scrie că pe stâncă s-au înălțat, una după alta, trei cetăți. Despre cea mai veche, pusă în veacul al XI-lea pe seama unei colonii de secui, vorbește doar cronica Ciucului, izvor târziu și discutat. A doua este atribuită comandantului teuton Dietrich, iar autorul însuși marchează atribuirea ca nesigură, scriind că stânca ar fi primit de la el numele Lapis Theodoricus sau Dietrichstein. A treia, cea de piatră, se zidește din temelii după 1377 și de aceea a fost numită mult timp cetatea nouă, novum castrum.

Prin urmare, „stânca lui Dietrich” este un nume purtat de tradiție și de scriitorii de veac XIX, nu o însemnare de cancelarie. Chiar prezența cavalerilor teutoni în Țara Bârsei între 1211 și 1225 rămâne o chestiune deschisă: prezentarea istorică a monumentului recunoaște că până astăzi nu s-au descoperit dovezi îndestulătoare pentru a o confirma.

O a doua poveste a căzut mai demult. Umanistul Lazius susținea, în veacul al XVI-lea, că pe stânca Branului ar fi stat mai înainte o fortificație romană. Orbán Balázs respinge afirmația fără ocolișuri: ea nu se sprijină pe nicio trimitere la izvoare, iar niciun text scris și nicio rămășiță de zid nu o susțin. Actele cancelariei angevine pentru scaunul Brașovului din acești ani se pot consulta în ediția de documente a sașilor transilvăneni, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, volumul al doilea, pentru anii 1342-1390, tipărit la Sibiu în 1897; acolo duce drumul oricui vrea să citească textul latin.

A fost Branul castelul lui Dracula?

Nu, și acest lucru se poate arăta cu date, nu cu păreri. Bram Stoker nu a pus niciodată piciorul în România. Cetatea Bran este însă singura din Transilvania care se potrivește descrierii din romanul apărut în 1897, de unde și obiceiul lumii întregi de a o numi castelul lui Dracula. Prezentarea monumentului merge mai departe și arată de unde ar putea veni descrierea: dintr-o ilustrație a Branului care circula în Anglia.

Ilustrația aceea se poate verifica. Cartea lui Charles Boner, Transylvania: Its Products and Its People, tipărită la Londra în 1865, are în lista de ilustrații o gravură în lemn intitulată „Castle of Terzburg”, lucrată de G. Pearson după fotografii. Boner trecuse el însuși pe acolo și scrie că cetatea e zidită pe o stâncă ce se ridică exact în locul unde munții coboară de o parte și de alta, ca să bareze drumul. În interior a găsit coridoare înguste, galerii, scări în zigzag și, în grosimea zidului, o închisoare joasă în care nu intra nicio rază de lumină.

Nimic nu poate fi mai romantic decât această fortăreață; așezarea ei printre stâncile singuratice, felul în care e construită și aparenta ei inaccesibilitate o fac idealul unei astfel de locuințe.

Charles Boner, Transylvania: Its Products and Its People, Londra, 1865, traducere

Un cititor londonez avea deci, din 1865, și chipul cetății și o descriere de interior cu tot ce îi trebuia unui romancier. Legătura adevărată a lui Vlad Țepeș cu Branul este de altă natură: domnul Țării Românești a purtat mai multe acțiuni împotriva negustorilor brașoveni care nu voiau să plătească dările din comerț, iar drumul spre Târgoviște trecea prin pasul cel mai apropiat de Brașov, adică prin Bran. La începutul anului 1459, în a doua domnie, oastea lui a trecut prin pas și a lovit Brașovul. În povestea lui, Branul apare ca barieră de vamă și ca drum, nu ca locuință.

Ce rămâne, după ce legenda este pusă deoparte, nu este puțin. În 1377 o comunitate de orășeni se angajează să ridice, din banii ei, o cetate de piatră pe o stâncă greu accesibilă, duce acolo piatră, var și lemn, și termină lucrarea în unsprezece ani. Peste trei decenii, cetatea era deja o piesă de politică mare: în 1407 Sigismund de Luxemburg a dat-o ca feudă aliatului său Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, ca să aibă unde se retrage în caz de atac otoman, iar în 1441 Iancu de Hunedoara a bătut la Bran o incursiune turcească. Asta se vede în documente, și asta a însemnat, în lumea veacului al XIV-lea, să ridici o cetate la o poartă de munte.

Surse

  1. Cronologia istorică a monumentului, actul din 19 noiembrie 1377, https://www.bran-castle.com/cronologia-istorica/
  2. Fortăreața Bran, prezentarea istorică a monumentului, https://bran-castle.com/fortareata-bran
  3. Contele Dracula, prezentarea monumentului despre mit și realitate, https://bran-castle.com/dracula
  4. Charles Boner, Transylvania: Its Products and Its People, Longmans, Green, Reader and Dyer, Londra, 1865, https://archive.org/details/transylvaniaitsp00bone
  5. Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, capitolul despre Törcsvár și vama de la Bran, https://mek.oszk.hu/04800/04804/html/369.html

✓ Ce știm sigur

  • Data actului: 19 noiembrie 1377, emis de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou.
  • Beneficiarul: comunitatea sașilor din scaunul Brașovului, care ridică cetatea pe cheltuiala proprie.
  • Încheierea lucrării: 1388.
  • Vama de la poalele cetății reținea trei la sută din valoarea mărfurilor intrate și ieșite din Transilvania.
  • Castelanul era numit de rege, de obicei dintre sași, iar la sfârșitul veacului al XV-lea purta și titlul de vicevoievod al Transilvaniei.
  • Bram Stoker nu a vizitat niciodată România, iar o gravură a cetății, „Castle of Terzburg”, apare în cartea lui Charles Boner, tipărită la Londra în 1865.

? Ce rămâne neclar

  • Dacă pe stâncă a existat o fortificație teutonă și dacă numele Dietrichstein vine de la comandantul Dietrich: izvoarele nu o dovedesc, iar prezența cavalerilor teutoni în Țara Bârsei între 1211 și 1225 rămâne o chestiune deschisă.
  • Cum arăta cetatea din veacul al XI-lea pomenită de cronica Ciucului și dacă a existat în forma descrisă acolo.
  • Cât din zidăria de astăzi aparține lucrării încheiate în 1388, fiindcă monumentul a fost refăcut de mai multe ori.

Contextul românesc

Drumul despre care vorbește actul din 1377, Rucăr spre Bran, era artera pe care mărfurile brașovene intrau în Țara Românească, spre Câmpulung și Târgoviște. Branul a rămas apoi un punct de legătură, nu doar de despărțire: în 1407 Sigismund de Luxemburg a dat cetatea ca feudă lui Mircea cel Bătrân, iar vama de la poalele ei a fost, pentru două veacuri, subiect de tratative între domnii de la sud de Carpați și orașul Brașov. Pentru istoria noastră economică, actul de la 19 noiembrie 1377 este un document despre un drum comercial, înainte de a fi unul despre un castel.

Întrebări frecvente

Cine a construit castelul Bran?

Cetatea a fost ridicată de comunitatea sașilor din scaunul Brașovului, cu munca și cu cheltuiala lor, pe baza privilegiului dat de regele Ludovic I de Anjou la 19 noiembrie 1377. Lucrarea s-a încheiat în 1388, iar castelanul cetății era numit de rege, de obicei dintre sași.

Ce vârstă are castelul Bran?

Monumentul își socotește vârsta de la actul din 19 noiembrie 1377, deci în 2026 se împlinesc 649 de ani de la prima atestare documentară. Zidirea propriu-zisă s-a încheiat în 1388, acum 638 de ani, iar clădirea a fost refăcută de mai multe ori de atunci.

A locuit Vlad Țepeș la castelul Bran?

Nu există document care să îl arate stăpân sau locuitor al cetății. Branul era castru al coroanei ungare, cu castelan numit de rege. Legătura lui Vlad Țepeș cu Branul trece prin vamă și prin drumul spre Țara Românească, iar la începutul anului 1459 oastea lui a trecut prin pas și a lovit Brașovul.

De ce se numește Bran castelul Dracula?

Pentru că Branul este singura cetate din Transilvania care se potrivește descrierii din romanul lui Bram Stoker, apărut în 1897. Stoker nu a vizitat niciodată România, iar o gravură a cetății, intitulată „Castle of Terzburg”, circula în Anglia din 1865, în cartea lui Charles Boner.

Cât reținea vama de la Bran?

Vama reținea trei la sută din valoarea mărfurilor intrate și ieșite din Transilvania. Punctul de vamă se afla în partea de apus a cetății, unde se găsește și astăzi, iar mutarea vămii de la Rucăr la noua cetate a fost făgăduința cu care regele a obținut ajutorul brașovenilor.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Evenimentele zilei

Vezi tot →