Sursa originală
Pe scurt
Bătălia de la Cătlăbuga a avut loc pe 16 noiembrie 1485, în sudul Moldovei, unde Ștefan cel Mare a învins o oaste otomană, la un an și jumătate după pierderea Chiliei și a Cetății Albe. Data vine din letopisețele moldovenești: între 29 mai 1484 și septembrie 1486 nu se păstrează niciun document intern al cancelariei domnești.
- 01Ștefan cel Mare a învins o oaste otomană la Cătlăbuga, în sudul Moldovei, pe 16 noiembrie 1485.
- 02Între 29 mai 1484 și septembrie 1486 nu se păstrează documente interne ale cancelariei domnești, deci data vine din letopisețe.
- 03Bătălia urmează pierderii Chiliei și Cetății Albe, în vara lui 1484, și precede lupta de la Șcheia, din martie 1486.
- 04Zece mari dregători dispar din Sfatul domnesc după 1484, între care patru pârcălabi ai celor două cetăți.
- 05Legătura dintre biruință și biserica Sfântul Nicolae din Iași a fost făcută de Grigore Ureche și corectată de Axinte Uricariul: pisania dă anul 1491.
- Fals
„Ștefan cel Mare a ridicat biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași ca mulțumire pentru biruința de la Cătlăbuga”
Pisania de deasupra ușii dădea anul începerii lucrărilor, 1491, la șase ani după bătălie, iar cronicarul Axinte Uricariul l-a corectat pe Grigore Ureche trimițând cititorul chiar la acea pisanie.
- Fals
„Biserica Sfântul Nicolae Domnesc pe care o vedem azi la Iași este biserica lui Ștefan cel Mare”
Biserica ștefaniană a fost dărâmată în 1887 până la fața pământului, iar clădirea actuală a fost ridicată între 1888 și 1904, pe vechea temelie și după modelul celei vechi.
- Fals
„Biruința de la Cătlăbuga a redat Moldovei cetățile de la Dunăre și de la mare”
Chilia și Cetatea Albă au rămas în stăpânire otomană, iar pacea cu Poarta Otomană a fost reașezată în 1486 fără recuperarea lor.
- Nu se poate verifica
„Locul exact al bătăliei de la Cătlăbuga este cunoscut”
Izvoarele pomenesc numele lacului Cătlăbuga, nu un câmp de luptă delimitat, iar singura mențiune apropiată în timp privește o misiune de recunoaștere din vara lui 1484.
Pe 16 noiembrie 1485, Ștefan cel Mare a învins o oaste otomană la Cătlăbuga, în sudul Moldovei, la un an și jumătate după pierderea Chiliei și a Cetății Albe. Data o dau letopisețele moldovenești, fiindcă pentru acei doi ani cancelaria domnească nu a lăsat nimic. Iar cea mai cunoscută urmă materială a biruinței, o biserică din Iași, se dovedește a fi o legătură greșită, făcută de un cronicar și corectată de altul.
Ce s-a întâmplat la Cătlăbuga pe 16 noiembrie 1485?
Bătălia de la Cătlăbuga vine la capătul celui mai greu an al domniei. În vara anului 1484, sultanul Baiazid al II-lea a venit personal cu oastea și cu flota și a luat cele două cetăți-porturi ale Moldovei, Chilia la Dunăre și Cetatea Albă la limanul Nistrului. Pierderea lor nu a însemnat doar două garnizoane. Cele două cetăți aduceau venituri importante în visteria statului și erau, în același timp, centre de apărare pentru tot sudul țării.
La 16 noiembrie 1485, în sudul Moldovei, la Cătlăbuga, Ștefan a biruit o oaste otomană. Este una dintre puținele izbânzi ale încercării de recucerire a cetăților de la Dunăre și de la mare, urmată în martie 1486 de lupta de la Șcheia. Cetățile nu au fost însă recuperate, iar pacea cu Poarta Otomană a fost reașezată în 1486, fără ele.
De ce nu avem niciun document despre bătălia de la Cătlăbuga?
Răspunsul este neplăcut și foarte precis. Între 29 mai 1484 și septembrie 1486 nu se păstrează documente interne ale cancelariei domnești. Andrei Eșanu și Valentina Eșanu numesc această perioadă „cei peste doi ani de tăcere”, iar primele acte de după ea sunt datate aproximativ 1486-1491 și, cu dată sigură, 14 septembrie 1486. Cu alte cuvinte, 16 noiembrie 1485 cade exact în mijlocul golului documentar. Nu există hrisov, nu există poruncă, nu există scrisoare de cancelarie care să pomenească bătălia.
Ce rămâne sunt letopisețele. Cea mai veche scriere istorică a Moldovei, Letopisețul anonim, a fost întocmită la curtea lui Ștefan cel Mare, scrisă în slavonă de unul sau mai mulți autori anonimi, în etape succesive, între 1473 și 1486 și apoi între 1496 și 1504. Ea acoperă evenimentele dintre 1359 și 1507. Partea despre domnia lui Ștefan se sprijină pe informații de martori oculari, ceea ce îi dă greutate, dar o face și dependentă de ce anume a vrut curtea să rețină.
Lângă letopisețe stau însemnările de pe cărți, forme incipiente ale scrisului istoric, cum le numește Andrei Prohin. Ioan Bogdan a identificat într-un Octoih bulgăresc din secolul al XV-lea relatarea cuceririi Chiliei și Cetății Albe în 1484 și reacția lui Ștefan cel Mare. Pentru anii aceștia, un rând scris pe fila albă a unui manuscris poate cântări mai mult decât o pagină de cronică redactată un secol mai târziu.
Unde era Cătlăbuga?
Numele vine de la un lac din sudul Basarabiei, în zona dintre Prut și Dunăre. Lacul apare în izvoare și pentru anul precedent: în vara lui 1484, vistiernicul Ciriacole a fost implicat într-o misiune de recunoaștere în apropierea lacului Gătlăbuga, iar de partea otomană culegerea de informații fusese încredințată lui Evrenosoglu Hüseyin beg, căpetenia unei unități de 300 de călăreți, care înainta spre apa Prutului. Zona era, deci, un coridor de patrulare și de hărțuială, cunoscut amândurora.
Atât se poate spune cu siguranță. Izvoarele dau numele lacului, nu un câmp de luptă delimitat, cu sat, vad sau deal. Pentru cine duce cercetarea mai departe, geografia istorică a zonei este tratată de Ion Chirtoagă în Târguri și cetăți din sud-estul Moldovei, apărută la Chișinău în 2004.
Cât a costat apărarea cetăților de la Dunăre și de la mare?
Aici izvoarele vorbesc, dar indirect, și metoda prin care se citesc merită explicată. Eșanu și Eșanu au comparat lista Sfatului domnesc din ultimul act de dinainte de campania lui Baiazid cu listele de după 1486. Rezultatul este un gol: zece mari dregători dispar nu doar din Sfat, ci din documentele vremii.
- Din izvoarele cronicărești și documentare, inclusiv cele turcești, se știe că în luptele de apărare au murit pârcălabii Ivașco și Maxim de Chilia, Gherman și Oană de Cetatea Albă, precum și vistiernicul Ciriacole.
- Alți cinci mari dregători nu mai reapar: Vlaicul pârcălab de Orhei, prim-sfetnic și unchiul lui Ștefan cel Mare, Șteful Hrană vornic, Fete Gotcă boier-sfetnic, Dragoș spătar și Ion ceașnic.
- În toamna lui 1486, Sfatul a fost refăcut: cei rămași au fost avansați, iar zece oameni noi au intrat în el, între care Luca Arbore, portar de Suceava, și Sima Boldur, vistier.
Interpretarea celor doi autori este că acei dregători fuseseră trimiși cu steaguri de oaste în cele două cetăți încă înainte de împresurare, ceea ce ar explica și rezistența îndelungată a apărătorilor. Este o ipoteză, construită pe absențe, și autorii o prezintă ca atare. Faptul verificabil este altul: după 1484, elita militară a Moldovei a trebuit refăcută aproape de la zero.
Biserica Sfântul Nicolae din Iași a fost ridicată după Cătlăbuga?
Aceasta este cea mai răspândită legătură dintre bătălie și un monument, și este greșită. Grigore Ureche a scris în Letopisețul său că Ștefan cel Mare „au zidit biserica pre numele sfântului Nicolae în târgul Ieșilor”, legând momentul de biruința de la Cătlăbuga. Cronicarul se potrivea aici cu un obicei al lui: lega fiecare izbândă de o ctitorie, iar argumentul că o minune s-a întâmplat era, pentru el, chiar existența bisericii. Despre biserica de la Badeuți, ridicată după lupta de la Râmnic din 8 iulie 1481, Ureche spune limpede că apariția Sfântului Procopie este „de a-l credere”, de vreme ce voievodul a zidit biserica.
Corectarea a venit de la un alt cronicar. Axinte Uricariul l-a îndreptat pe Ureche, trimițând cititorul la pisania de deasupra ușii de intrare, unde era scris anul începerii lucrării: 1491, adică la șase ani după Cătlăbuga. În aceeași pisanie era înscris și anul încheierii, citit de cei mai mulți istorici ca 1492, deși există și opinia că lectura corectă ar fi 1493, așa cum descifrase episcopul Melchisedec.
Povestea pisaniei merită spusă până la capăt, fiindcă arată cât de fragil este un izvor scris pe piatră. În 1887, biserica ștefaniană a fost dărâmată „până la fața pământului” din ordinul arhitectului André Lecomte du Noüy, iar actuala clădire a fost ridicată între 1888 și 1904, pe vechea temelie și după modelul celei vechi. Pisania lui Ștefan cel Mare a rămas mulți ani în curtea bisericii Sfinții Trei Ierarhi. În 1905, Teodor T. Burada raporta Primăriei Iași că o găsise „sfărâmată la un colț”, aruncată sub un morman de pietre, și cerea să fie pusă la locul hărăzit de ctitor. A fost montată înapoi abia în 1929. Cu alte cuvinte, dovada care îl corectează pe Ureche a stat jumătate de secol într-o grămadă de moloz.
Ce rămâne din biruința de la Cătlăbuga?
Dacă scoatem biserica din poveste și dacă recunoaștem că nu avem nici actul, nici câmpul de luptă, ce mai rămâne? Rămâne mult. În 1484, Moldova pierduse cele două porturi care îi aduceau banii și îi acopereau sudul, iar o bună parte a conducerii ei militare nu mai apare în documente după acel an. Un an și jumătate mai târziu, aceeași țară era încă în stare să adune o oaste, să o ducă până în extremitatea sudică a teritoriului ei și să bată o armată otomană. Judecată cu mijloacele secolului al XV-lea, adică fără drumuri pietruite, cu aprovizionare din căruțe și cu oameni chemați de la munca câmpului, operațiunea aceasta este în sine o performanță.
Ce nu știm rămâne, totuși, mult. Nu știm câți oameni au fost de o parte și de alta, nu știm numele comandantului otoman și nu știm unde anume, pe malurile lacului, s-a dat lupta. Absența acestor date nu se transformă în contrariul lor: faptul că nu avem un act de cancelarie nu înseamnă că bătălia nu a avut loc, ci doar că, pentru cei doi ani de tăcere, letopisețele sunt tot ce avem. Dosarul se deschide cu Letopisețul anonim, în ediția de cronici slavo-române, și cu studiile despre pierderea celor două cetăți din 1484.
Surse
- Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Noi considerații privitoare la pierderea Chiliei și Cetății Albe în 1484, Revista de Istorie a Moldovei, Chișinău, p. 5-16:, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/5_16_Noi%20consideratii%20privitoare%20la%20pierderea%20Chiliei%20si%20Cetatii%20Albe%20in%201484.pdf
- Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Cronografia slavo-moldovenească din sec. XV-XVI. Încercare de demolare a unui stereotip istoriografic, Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale, Chișinău:, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/34-41_17.pdf
- Andrei Prohin, Varietățile literaturii istorice în Țările Române (sec. XV-XVI), Studia Universitatis Moldaviae, seria Științe umanistice, ISSN 1811-2668, p. 25-33:, https://humanities.studiamsu.md/wp-content/uploads/2022/01/04.-p.25-33.pdf
- Cătălina Chelcu, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iași, Istorie moldo-polonă din perspectivă laică și religioasă, în cronicile lui Grigore Ureche (și Simion Dascălul) și Miron Costin:, https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/37-78.pdf
- Sorin Iftimi, Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieșene, Editura Doxologia, Iași, 2014, fragment:, https://edituradoxologia.ro/sites/default/files/pdf/2015/12/pages_from_istoria_bisericilor_iesene_1-28.pdf
- Direcția Județeană pentru Cultură Iași, fișa monumentului Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, cod IS-II-m-B-03962:, https://djc.monumenteiasi.ro/monument_de_arhitectura.php?id=304
✓ Ce știm sigur
- Letopisețele moldovenești dau data de 16 noiembrie 1485 pentru bătălia de la Cătlăbuga.
- Chilia și Cetatea Albă au fost cucerite de oastea otomană condusă de Baiazid al II-lea, în vara anului 1484.
- Pacea cu Poarta Otomană a fost reașezată în 1486, fără recuperarea celor două cetăți.
- Pisania bisericii Sfântul Nicolae din Iași dădea anul 1491 pentru începerea lucrărilor, iar Axinte Uricariul a trimis la ea pentru a-l corecta pe Ureche.
- Biserica ștefaniană din Iași a fost dărâmată în 1887, iar clădirea actuală a fost ridicată între 1888 și 1904, pe vechea temelie.
? Ce rămâne neclar
- Locul exact al bătăliei: izvoarele dau numele lacului Cătlăbuga, nu un câmp de luptă delimitat.
- Efectivele celor două oști și numele comandantului otoman nu sunt cunoscute.
- Dacă dregătorii dispăruți din Sfatul domnesc au murit toți la Chilia și Cetatea Albă rămâne o ipoteză construită pe absențe.
- Anul încheierii lucrărilor la biserica din Iași, citit de cei mai mulți ca 1492, a fost citit de episcopul Melchisedec ca 1493.
Contextul românesc
Cătlăbuga se află în sudul Basarabiei, în coridorul dintre Prut și Dunăre pe care Moldova lui Ștefan cel Mare l-a apărat și l-a pierdut în aceiași ani. Urmele acestei perioade se citesc însă mai bine la nord: biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, protejată astăzi cu codul IS-II-m-B-03962, este monumentul în care s-a păstrat pisania care corectează cronica, iar fragmente ale zidului ei de incintă se văd încă în jurul clădirii de la 1904. La Suceava, biserica Sfântul Dimitrie și, la Badeuți, biserica Sfântul Procopie arată același obicei domnesc de a lega o biruință de o ctitorie, obicei pe care Ureche l-a transformat în metodă de datare.
Întrebări frecvente
Cine a câștigat bătălia de la Cătlăbuga?
Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, a învins o oaste otomană la Cătlăbuga pe 16 noiembrie 1485. Victoria nu a dus însă la recuperarea Chiliei și a Cetății Albe, pierdute în vara anului 1484, iar în 1486 pacea cu Poarta Otomană a fost reașezată fără cele două cetăți.
Ce a urmat după bătălia de la Cătlăbuga?
În martie 1486 a avut loc lupta de la Șcheia, iar în toamna aceluiași an Ștefan a refăcut Sfatul domnesc, rămas fără zece mari dregători după luptele din 1484. Printre noii membri au intrat Luca Arbore, portar de Suceava, și Sima Boldur, vistier.
Cine au fost pârcălabii morți la Chilia și Cetatea Albă?
Din izvoarele cronicărești și documentare, inclusiv turcești, se știe că au murit pârcălabii Ivașco și Maxim de Chilia și Gherman și Oană de Cetatea Albă, împreună cu vistiernicul Ciriacole, implicat în vara lui 1484 într-o misiune de recunoaștere lângă lacul Cătlăbuga.
Câte biserici a ridicat Ștefan cel Mare după bătălii?
Obiceiul de a lega o biruință de o ctitorie este real și documentat la Badeuți, după lupta de la Râmnic din 1481, și la Suceava, după Codrii Cosminului din 1497. Cronicarul Grigore Ureche a folosit însă această legătură și ca metodă de datare, ceea ce a produs erori, corectate de Axinte Uricariul.
Se mai vede ceva din biserica lui Ștefan cel Mare de la Iași?
Clădirea de azi a fost ridicată între 1888 și 1904, după ce biserica ștefaniană a fost dărâmată în 1887 până la nivelul solului. S-au păstrat vechea temelie, fragmente ale zidului de incintă și pisania lui Ștefan cel Mare, remontată pe biserică în 1929.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


