Cele 18 figurine de la Mizyn și desenul ascuns în fildeșul de mamut

Optsprezece statuete de fildeș de mamut, scoase din pământ în nordul Ucrainei acum mai bine de un secol, au fost scanate și privite la microscop. Rezultatul, publicat la 11 septembrie 2026 în revista npj Heritage Science, arată că ornamentul lor geometric nu a fost inventat de la zero: urmărește liniile care există deja în interiorul fildeșului.

Ce s-a studiat

Situl se numește Mizyn și se află în nordul Ucrainei. Cele 18 figurine antropomorfe de fildeș de mamut adunate acolo formează cea mai mare colecție de reprezentări feminine paleolitice din Europa de Est de după maximul glaciar. Unsprezece au fost găsite în săpăturile din 1908-1909, într-o structură de oase de mamut numită Complexul 1. Alte șapte au apărut în 1912-1913, sub sau poate chiar în interiorul unui craniu de mamut care făcea parte dintr-o construcție circulară de oase.

Datările radiocarbon recalibrate le așază între 18.800 și 17.400 de ani în urmă, adică la începutul prezenței epigravetiene în regiune. Autorii precizează că studiul digital și microscopic a fost făcut în cadrul unui efort de conservare a patrimoniului cultural amenințat cu distrugerea din cauza invaziei ruse în Ucraina.

Semnează Simon Radchenko și Anja Mansrud, de la Muzeul de Arheologie al Universității din Stavanger, Oleksandr Naumenko, de la Muzeul Național de Istorie a Ucrainei, Dmytro Kiosak, de la Leibniz Zentrum für Archäologie din Mainz, și Andy Needham și Aimée Little, de la Universitatea din York.

Liniile care erau deja în material

Fildeșul de mamut nu este omogen. Tăiat transversal, dentina lui arată un desen de hașuri încrucișate numit, după cel care l-a descris, linii Schreger. Pe lângă el, fildeșul are și linii Owen, adică inele de creștere concentrice, care în structura piesei apar ca linii orizontale.

Aceste două desene naturale se regăsesc în ornamentul sculptat. Pe piesele codificate F2, F4, F14 și F15, zigzagurile și meandrele gravate repetă tocmai desenul liniilor Schreger, iar pe F14 meandrul și liniile Owen sunt aproape suprapuse. Pe F1, F3 și F7, liniile diagonale gravate merg în paralel cu desenul din material. Concluzia autorilor este că artiștii paleolitici au folosit structura internă a fildeșului ca îndrumar pentru propriul lor ornament.

De ce schimbă asta clasificarea

Până acum, figurinele de la Mizyn erau puse pe lângă arta magdaleniană sau pe lângă piesele de la Gönnersdorf. Studiul susține că atribuirea aceasta poate fi pusă la îndoială. Figurinele sunt, în același timp, sculptură tridimensională și imagine plată: forme feminine care stau singure în picioare și care purtau, pe o față, reprezentări antropomorfe desenate. Pe multe dintre ele, o centură gravată leagă cele două registre.

Materialul de start a fost și el divers: piese triunghiulare, cilindrice, semicilindrice, adesea în formă de baghetă. Celelalte figurine europene de după maximul glaciar par făcute, de regulă, din plăci mai plate. Tocmai volumul pieselor de la Mizyn a permis combinarea celor două elemente care, în Europa Centrală și de Vest, se întâlnesc separat.

Ce rămâne de lămurit

Autorii își pun singuri întrebările care rămân deschise. Nu se știe dacă meșterii vedeau forme omenești în curgerea liniilor Schreger sau dacă le foloseau doar ca pe un șablon pentru a organiza ornamentul. Nu se știe nici cât de departe merge practica: linii Owen și Schreger apar și pe alte obiecte de fildeș de la Mizyn, ceea ce sugerează că simbolistica mamutului trecea dincolo de formele omenești, dar nu s-a verificat încă dacă același obicei există și în alte situri.

Datările lasă și ele loc de discuție. Există o suprapunere cu alte ansambluri timpurii, la Mezhyrich și la Laugerie-Basse, iar autorii scriu doar că dovezile de acum ar putea indica un decalaj înainte de răspândirea mai largă a pieselor de tip Gönnersdorf sau magdalenian.