Un oracol cu cinci oase de miel, dezgropat în agora cetății Kibyra

În 2024, în zidul nordic al unei capele ridicate pe a treia terasă a agorei din Kibyra, în sudul Turciei de azi, arheologii au scos la lumină un bloc de calcar scris pe toate cele patru fețe. Textul grecesc de pe el nu este un decret și nici un epitaf: este modul de folosire al unui oracol care răspundea prin cinci oase de miel aruncate ca zarurile. Monumentul a fost publicat în octombrie 2026, în volumul 31 al revistei Gephyra.

Ce s-a găsit, de fapt

Blocul are 1,24 metri în înălțime și între 0,58 și 0,72 metri în lățime, în funcție de față. Pe fața A, un text de dedicație este scris cu litere mai mari decât restul, de 2,5 centimetri, față de 1,5 centimetri în rândurile obișnuite. Lângă el a fost săpată o tabula ansata de 5,4 centimetri înălțime și 10 centimetri lățime, cu o gaură centrală de prindere de 1,5 centimetri. Pe fețele A, B și C, cuvintele sunt despărțite de o frunză de smilax; pe fața D, de un spațiu gol sau de o cruce.

Locul descoperirii este notat exact în publicație: agora, a treia terasă, caroul Q-11, zidul nordic al capelei. Autorii datează inscripția în secolele II-III d.Hr.

Cum funcționa oracolul

Practica se numește astragalomanție. Fiecare față a unui astragal, osul de la articulația piciorului de ovicaprine, primea o valoare numerică. Se aruncau cinci astragale deodată, iar combinația ieșită trimitea la unul dintre cele 56 de răspunsuri posibile, toate scrise pe monument. Cel care întreba nu avea nevoie de preot: citea singur rândul care îi corespundea.

Al 56-lea oracol, ultimul din șir, îi este închinat lui Hermes Tetragonos și se obține prin cea mai rară aruncare cu putință, cinci de șase, adică un total de 30. Johannes Nollé, care a adunat și analizat întregul corpus al acestor texte în 2007, citește închinarea ultimului răspuns către Hermes ca pe o dovadă epigrafică puternică: monumentul era înțeles ca un stâlp sau o statuie a lui Hermes care vorbește.

Zeul apare în texte și ca Hermes Kerdenporos, al câștigului și al negoțului. În antichitate, aruncarea cea mai norocoasă la zaruri se numea chiar „sorțul lui Hermes”. Autoritatea oracolului vine însă de mai departe: în răspunsul 25 se spune „ascultă glasul trepiedului delfic”, iar în rândurile răspunsului 49, „supune-te oracolelor lui Phoibos”. Un monument asemănător din Licia își anunță direct originea: „oracole ale lui Apollo Pythios cu cinci astragale, în stăpânirea lui Hermes”.

Cine a plătit și ce spun sursele

Partea de sus a inscripției, numită praescriptum, arată că monumentul nu a fost ridicat de cetate, ci de un binefăcător care a acoperit cheltuiala din banii lui și care a pus, alături de blocul scris, o statuie a lui Hermes cu postamentul ei. Autorii studiului sunt Şenkal Kileci, Nihal Tüner Önen și Şükrü Özüdoğru. Ei compară copia de la Kibyra cu cele cunoscute din alte orașe și arată unde se abate de la textul reconstituit de Nollé: greșeli de gramatică venite de la pietrari, rânduri stricate, abateri de metrică.

Obiceiul nu era local. Textele de acest fel se adună într-o zonă bine delimitată a Asiei Mici de sud, în Pisidia, Pamfilia, Frigia de sud, Kabalia și Licia, iar vremea lor este, după datările adunate de Nollé, perioada 120-210 d.Hr. La Perge, un monument de același tip a fost ridicat de Titus Flavius Onesimos, un libert imperial, care l-a închinat nu doar lui Hermes, ci și împăraților. La Termessos se cunoaște o variantă cu șapte astragale.

Ce nu se știe încă

Blocurile de deasupra și de dedesubt, pe care erau scrise porțiunile lipsă ale inscripției, nu au fost găsite. Numele binefăcătorului nu se păstrează, iar din textul rămas nu se poate stabili nici măcar dacă a fost bărbat sau femeie. Nu se știe, de asemenea, unde stătea monumentul înainte să fie reutilizat ca material de construcție în zidul capelei, deși poziția lui, pe terasa agorei, face probabil ca locul inițial să fi fost chiar piața orașului.