Sursa originală
Pe scurt
La Tell Abu Billo, anticul Terenouthis, în guvernoratul Monufia, Ministerul egiptean al Turismului și Antichităților a anunțat pe 18 noiembrie 2026 o curte funerară cu sute de sarcofage de piatră, limbi de aur, trei statuete de Isis-Afrodita și două înmormântări de șoimi, datate probabil în secolele III-II înainte de Hristos.
- 01La Tell Abu Billo, anticul Terenouthis, a apărut o curte funerară deschisă cu sute de sarcofage de piatră.
- 02Inventarul cuprinde limbi de aur, trei statuete de Isis-Afrodita, ușabti de faianță, scarabei și amulete.
- 03Între sarcofage s-au găsit două înmormântări de șoimi.
- 04Datarea probabilă este epoca ptolemaică timpurie, secolele III-II înainte de Hristos, stabilită pe criterii relative.
- 05Ministerul nu dă nicio cifră pentru limbile de aur și nu spune că ele stăteau în gura morților.
La Tell Abu Billo, în guvernoratul Monufia, pe locul vechiului oraș Terenouthis, o misiune egipteană a degajat o curte funerară deschisă cu sute de sarcofage de piatră. Alături de morți s-au găsit limbi de aur, amulete, ușabti de faianță și două înmormântări de șoimi. Ministerul Turismului și Antichităților a făcut anunțul pe 18 noiembrie 2026.
Ce s-a găsit
Potrivit comunicatului oficial, sarcofagele de piatră apar cu sutele, chiar într-un strat de suprafață, unele fără capace, altele complet sfărâmate. Mostafa Rizk, director general al zonei arheologice Monufia, descrie pe lângă ele un număr mare de sarcofage de piatră și de lut, plus rămășițele unora de lemn. Sarcofagele de lut au uneori trăsături umane tratate aproape caricatural, iar altele sunt propriu-zis antropoide. Mormintele sunt boltite, din cărămidă nearsă, iar unul singur este căptușit în interior cu calcar.
Inventarul enumerat de minister cuprinde un număr de limbi de aur, trei statuete de teracotă înfățișând-o pe Isis-Afrodita, un cercel, un pandantiv de colier de aur, foițe de aur, scarabei de șist și unul de lapis lazuli, ochi udjat, amulete mici și un număr mare de ușabti de faianță, unele cu inscripții hieroglifice. Au apărut și mese de ofrandă, capete de statuete mici din calcar, statuete de sfinx și fragmente de statui de piatră ale șoimului Horus.
Două piese ieșite din rând merită menționate. Una este un fragment de capac de vas din lut ars, în forma lui Isis-Afrodita așezată pe floarea de lotus și alăptându-l pe Harpocrate. Cealaltă este un grup de elemente de lut acoperite cu ghips, care redau fațada unui palat regal cu două pilonuri, iar deasupra doi lei culcați față în față, cu capete de șoim și cu dubla coroană, fiecare cu mâna dreaptă pe un pilon djed.
Rămășițele umane sunt într-o stare de conservare foarte proastă, cu urme de materiale de îmbalsămare și de rezine, straturi de cartonaj și ghips colorat în galben, roșu, albastru și auriu.
Cum a fost datată necropola
Mohamed Abdel Badie, șeful Sectorului Antichităților Egiptene din Consiliul Suprem al Antichităților, spune că studiile preliminare fac probabilă o datare în epoca ptolemaică timpurie, în secolele al treilea și al doilea înainte de Hristos, cu unele înmormântări de la sfârșitul Epocii Târzii. Titlul comunicatului adaugă și începuturile epocii romane.
Baza datarii este enumerată explicit: stratigrafia, ceramica descoperită, tipologia sarcofagelor de piatră și de lut, obiceiurile funerare cu accesoriile lor și elementele arhitecturale ale mormintelor. Nu se invocă nicio datare absolută și niciun radiocarbon, deci intervalul rămâne unul relativ.
Hisham El-Leithy, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților, spune că este prima descoperire de acest fel pe sit prin cantitatea de înmormântări apărute într-o curte de îngropare deschisă, iar structurile continuă sub nisip și sub movilele de moloz, în direcții diferite. Tot el afirmă, cu formula „cel mai probabil”, că necropola era destinată unor oameni din clasa de mijloc a societății, adăugând că abia continuarea cercetării va lămuri natura comunității.
La ce foloseau limbile de aur
Amuleta în formă de limbă, din foiță de aur, aparține unui obicei funerar bine documentat în Egiptul de epocă romană. Fișa de obiect a World Museum din Liverpool pentru o asemenea piesă arată că pe mumie se depuneau de regulă două amulete-ochi și o amuletă-limbă, pentru ca mortul să poată vedea și vorbi din nou în viața de apoi. Vin, cu alte cuvinte, în set.
O precizare care lipsește din multe relatări: textul oficial spune doar că s-au găsit un număr de limbi de aur, într-o enumerare generală de obiecte. El nu afirmă că ele stăteau în gura defuncților și nu dă nicio cifră.
Un sit săpat de patru generatii de arheologi
Orașul antic se numea Terenouthis, de la egipteanul Ta-Renenut, domeniul zeiței Renenutet, iar divinitatea principală a locului era Hathor de Mefkat, cu epitetul Doamna Turcoazului. Situl se află la intrarea estică în Wadi el-Natrun, cunoscut istoric pentru extracția natronului folosit la îmbalsămare, ceea ce leagă geografia de meseria morții.
Aici au săpat Egypt Exploration Fund în 1888, apoi Kelsey Museum din Ann Arbor în 1935, sub Enoch Ernest Peterson, campanie rămasă nepublicată, dar din care muzeul american păstrează circa 200 de stele funerare de calcar. Serviciul egiptean de antichități a făcut săpături de salvare între 1969 și 1975, iar din 2013 lucrează pe sit o misiune franceză condusă de Sylvain Dhennin, sub egida Institutului francez de arheologie orientală.
Diferența de cronologie dintre misiuni nu este o contradicție, ci o chestiune de zone și de faze: mormintele cercetate de echipa franceză sunt romane, în trei faze, din secolele I-IV după Hristos, cu reutilizări intense, în timp ce curtea funerară anunțată acum este plasată în ptolemaicul timpuriu.
Ce nu spune comunicatul
- Nu dă nicio cifră pentru limbile de aur, pentru numărul total de sarcofage, pentru morminte, ușabti sau amulete, și nici pentru numărul de oameni îngropați.
- Nu numește niciun director de misiune, nicio instituție universitară și nicio durată de campanie.
- Nu dă nicio informație osteologică: sex, vârstă, patologii, număr minim de indivizi.
- Nu precizează întinderea necropolei și spune explicit că structurile continuă sub nisip.
- Cele patru divinități numite, Renenutet, Osiris, Isis și Hathor, sunt invocate ca orizont de cult al zonei, nu ca piese descoperite: singurele statuete de divinitate sunt cele trei de Isis-Afrodita.
Surse
- Ministry of Tourism and Antiquities, comunicat din 18 noiembrie 2026 despre descoperirea necropolei de la Tell Abu Billo, guvernoratul Monufia, https://mota.gov.eg/ar/الأخبار-2-1-1/
- Institut français d’archéologie orientale, fișa de misiune „Kôm Abou Billou”, https://www.ifao.egnet.net/archeologie/mefkat-kom-abou-billou/
- Kelsey Museum of Archaeology, University of Michigan, „Uncovering Hidden Inscriptions on the Funerary Stelae of Terenouthis, Egypt”, https://lsa.umich.edu/kelsey/research/conservation/explore-research/terenouthis-stelae.html
- National Museums Liverpool, World Museum, fișa de obiect „Tongue Cover-Plate”, https://www.liverpoolmuseums.org.uk/artifact/tongue-cover-plate
✓ Ce știm sigur
- Comunicatul oficial este din 18 noiembrie 2026 și a fost publicat de Ministerul Turismului și Antichităților.
- Situl se află în guvernoratul Monufia, la intrarea estică în Wadi el-Natrun.
- Statuetele de divinitate găsite sunt trei, toate înfățișând-o pe Isis-Afrodita.
- Amuletele-limbă de aur fac parte, în epoca romană, dintr-un set împreună cu două amulete-ochi.
- Pe sit s-au făcut săpături în 1888, 1935, între 1969 și 1975, iar din 2013 lucrează o misiune franceză.
? Ce rămâne neclar
- Nu există nicio cifră pentru limbile de aur, pentru sarcofage sau pentru numărul de îngropați.
- Conducerea misiunii egiptene nu este numită în comunicat.
- Încadrarea în clasa de mijloc este o ipoteză preliminară, formulată cu „cel mai probabil”.
- Datarea nu are niciun reper absolut, iar titlul și corpul comunicatului nu se suprapun privind faza romană.
- Comunicatul nu spune dacă șoimii erau mumificați, ce specie sunt și în ce fel de recipient au fost depuși.
Contextul românesc
România are piese egiptene mai multe decât se crede, și tocmai pe tema șoimilor. Colecția egipteană a fostului Muzeu Național de Antichități se păstrează la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, iar curatoarea ei, Renata G. Tatomir, a publicat în 2023 un studiu dedicat artefactelor egiptene cu păsări din această colecție bucureșteană. Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca păstrează o mumie de la Gamhud, din Egiptul Mijlociu, datată în epoca ptolemaică, secolele II-I înainte de Hristos, descoperită în 1907, deci din exact perioada în care este plasată și necropola de la Abu Billo. Misiuni arheologice românești în Egipt nu există, iar la Abu Billo nu lucrează niciun cercetător român.
Întrebări frecvente
Ce este o limbă de aur?
O amuletă din foiță de aur, tăiată în formă de limbă și depusă pe mumie. Fișa World Museum din Liverpool explică prăctica pentru epoca romană: două amulete-ochi și una de limbă, ca mortul să poată vedea și vorbi din nou în viața de apoi.
Unde se află Terenouthis?
În Delta occidentală a Nilului, la circa 70 de kilometri nord-vest de Cairo, pe brațul Rosetta, la intrarea estică în Wadi el-Natrun. Numele modern al sitului este Tell Abu Billo sau Kom Abu Billo, iar numele arab medieval al localității era Tarnūt, apoi Tarrana.
De ce sunt importante cele două înmormântări de șoimi?
Șoimul este pasarea lui Horus, iar în același guvernorat Monufia a fost cercetată și publicată academic o necropolă sacră de șoimi la Quesna, în studii din 2010 și 2013. Comunicatul nu spune însă dacă șoimii de la Abu Billo erau mumificați sau legati de un cult.
Cine a făcut săpătura?
O misiune arheologică egipteană a Consiliului Suprem al Antichităților. Comunicatul nu numește niciun director de misiune, nicio universitate și nicio componență de echipă, ci numai pe funcționarii ministerului care comentează descoperirea.
Era un cimitir al oamenilor săraci sau al celor bogați?
Hisham El-Leithy, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților, spune că obiectele și mobilierul funerar indică, cel mai probabil, oameni din clasa de mijloc. El adaugă explicit că abia continuarea săpăturilor va lămuri natura comunității, deci este o ipoteză, nu o concluzie.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


