Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Coloana Ciumei din Timișoara: ce spun documentele despre 21 noiembrie 1740

Calendarele spun că pe 21 noiembrie 1740 a început ridicarea monumentului Sfintei Treimi din Timișoara. Diarul Iezuiților spune că în ziua aceea coloana a fost sfințită, după ce fusese lucrată la Viena și adusă pe Dunăre.

Laurențiu Dicu
21 noiembrie 2026, 11:30 · 7 min de citit

Sursa originală

analelebanatului.ro · „Costin Feneșan, „Epidemia de ciumă din Banatul Timișoarei și din Transilvania din 1738. Ecouri în presa din Europa”, Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, XXXII, 2024, DOI 10.55201/OSZT9076”
Citește originalul ↗
Monumentul Sfintei Treimi din Timișoara, coloană barocă de piatră cu statui așezate pe mai multe niveluri
Monumentul Sfintei Treimi din Piața Unirii, Timișoara, numit și Coloana Ciumei. Coloana triunghiulară susține opt statui pe trei niveluri, cu Sfânta Treime în vârf. Wikimedia Commons · CC BY-SA 4.0

Pe scurt

Coloana Ciumei din Timișoara, adică monumentul Sfintei Treimi, a fost sfințită la 21 noiembrie 1740, potrivit Diarului Iezuiților, și nu începută în acea zi. Lucrată la Viena pentru o mie de guldeni și adusă pe Dunăre, ea a fost ridicată în amintirea celor luați de ciuma din 1738.

  • 01Diarul Iezuiților arată că la 21 noiembrie 1740 monumentul Sfintei Treimi a fost sfințit, nu început.
  • 02Coloana a fost lucrată la Viena, în 1739 și 1740, și adusă pe Dunăre cu o navă dată de Consiliul Aulic de Război.
  • 03A fost o donație a consilierului Johan Anton DeJean von Hansen, care a plătit o mie de guldeni și tot transportul.
  • 04Ciuma a intrat în Banat cu un batalion mutat din Transilvania în garnizoana Timișoarei.
  • 05Monumentul a fost mutat în Piața Unirii după 1752, când terenul a fost cumpărat de o baroneasă.

Calendarele spun că pe 21 noiembrie 1740 a început ridicarea monumentului Sfintei Treimi din Timișoara, cunoscut tuturor drept Coloana Ciumei. Documentele spun altceva: în ziua aceea monumentul era deja gata și a fost sfințit. Povestea din spate este una despre o epidemie care a golit orașul, despre un funcționar care a plătit totul din buzunarul lui și despre o baroneasă care a dat monumentul la o parte ca să își facă o casă.

Ce s-a întâmplat la Timișoara pe 21 noiembrie 1740?

Pe 21 noiembrie 1740 monumentul Sfintei Treimi din Timișoara a fost sfințit, nu început. Informația vine din Diarul Iezuiților, izvorul folosit de proiectul de patrimoniu al Universității de Vest din Timișoara, realizat împreună cu Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului Timiș. Potrivit acestuia, ansamblul era terminat în vara anului 1740 și a fost sfințit festiv la 21 noiembrie, pe un teren liber aflat între Cazarma Transilvaniei, clădirile iezuiților și casa Deschan.

Deosebirea nu este una de amănunt. O lucrare începută la 21 noiembrie ar însemna un monument comandat după ce epidemia trecuse. Un monument sfințit la 21 noiembrie înseamnă o comandă dată în plină molimă, cu doi ani mai devreme, și o piesă lucrată la Viena și adusă pe Dunăre.

Cât de grea a fost ciuma din 1738 în Banat și în Transilvania?

Molima a venit din Țara Românească, purtată de trupele imperiale care se luptau cu otomanii în toamna târzie a anului 1737. Costin Feneșan, în Analele Banatului, arată că în ianuarie 1738 administrația imperială a Banatului Timișoarei a primit primele informații despre epidemia izbucnită în Transilvania, în districtele Brașov și Făgăraș. În Banat boala a ajuns prin oameni, nu prin aer: un batalion din regimentul de infanterie Grünne, mutat din Transilvania în garnizoana Timișoarei, a adus ciuma în provincie.

Cifrele păstrate sunt crude. La 31 ianuarie 1738 douăsprezece târguri și sate din jurul Brașovului și Sibiului fuseseră izolate cu totul. În ediția din 30 decembrie 1738, ziarul din Amsterdam scria că în momentele de apogeu la Sibiu mureau în fiecare zi în jur de optzeci de persoane. Carantina a fost impusă de sus: la 5 septembrie 1738 împăratul Carol al VI-lea a dispus măsuri drastice în Ungaria pentru toate persoanele care veneau la Viena din Transilvania și Banat, ordine reluate în octombrie. În august 1738 senatul Republicii Genova le-a interzis supușilor săi orice legături cu Țara Românească, Transilvania, Banatul Timișoarei și Serbia.

Primul semn de ușurare a venit în noiembrie. La 11 noiembrie 1738, un ziar olandez anunța că la Timișoara începuseră să fie redeschise prăvăliile, iar la 15 noiembrie ziarul din München scria același lucru despre negustorii orașului. După apogeul din 1738, epidemia a continuat și în anul următor, cu episoade izolate și fără virulența de mai înainte.

Cum a aflat Europa despre ciuma din Banat?

Printr-o singură țeavă. Studiul lui Feneșan arată că izvorul tuturor informațiilor despre epidemie a fost ziarul oficial al Vienei, Wiennerisches Diarium, de unde știrile au fost preluate și repovestite în toată Europa. Cercetătorul a adunat peste șaizeci de știri, publicate în anexa studiului, din ziare apărute la Bologna, Amsterdam, Sankt Petersburg, Avignon, Lisabona, Roma, München, Haga, Madrid și Paris. Ziarul neerlandez din Amsterdam, întemeiat în 1663, a publicat șaptesprezece știri între 14 ianuarie și 30 decembrie 1738, iar gazeta germană din Sankt Petersburg treisprezece, între 13 februarie și 25 decembrie.

Tonul spune ceva despre vremuri. Periodicul din Haga vorbea, în fascicula din noiembrie 1738, despre „ravagiile de necrezut” făcute de ciumă, iar ziarul din München își încheia relatarea din 23 august 1738 cu o notă rece.

Turcii sunt obișnuiți în cea mai mare măsură cu acest rău și de aceea nu se tem de el așa de mult, numai dacă nu-i lovește prea rău.

Ordinari Post-Zeitung, München, 23 august 1738, în traducerea lui Costin Feneșan

Cine a plătit monumentul și cum a ajuns la Timișoara?

Coloana nu a fost ridicată din bani publici. Ea a fost o donație făcută orașului în 1740 de consilierul administrativ Johan Anton DeJean von Hansen, după perioada în care ciuma împuținase numărul locuitorilor. În vara anului 1739 el a cerut un concediu și a plecat la Viena, unde este atestată înțelegerea sa cu meșteri cioplitori în piatră și sculptori pentru ridicarea unei statui memoriale, la prețul de o mie de guldeni.

În vara anului 1740 monumentul era gata. A fost îmbarcat pe o navă pusă la dispoziție de Consiliul Aulic de Război și adus pe Dunăre, iar toate cheltuielile de transport, de unelte și de material au fost suportate de donator. Pentru un singur om, chiar și un consilier imperial, suma și logistica spun cât de serios era luat jurământul făcut în timpul molimei.

Ce se vede pe Coloana Ciumei?

Ansamblul este o coloană triunghiulară votivă care susține opt statui așezate pe trei niveluri. În vârf este reprezentată Sfânta Treime, iar coloana este înconjurată de nori, care simbolizează efemeritatea vieții pe pământ; o coroană regală sugerează legătura dintre cer și pământ. În planul median se află Sfântul Nepomuk, patronul Banatului, la picioarele căruia provincia nouă este închipuită ca o fecioară.

Mai jos stau trei sfinți aleși anume pentru ce se întâmplase în oraș: Sfântul Rochus, cu rană la picior, ocrotitor împotriva ciumei și a altor boli, Carol Boromeus și Sebastian cel străpuns de săgeți, un alt ocrotitor împotriva ciumei. Pe soclu sunt trei reprezentări lucrate în tehnica schiacciato, care redau scene din ororile vremii: ciuma, sub forma unui nor greu care stă deasupra orașului, o mamă care imploră cerul cu brațele ridicate, din care îi scapă copilul mort, un tată care moare, foametea, războiul.

Mihaela Vlăsceanu, într-un studiu despre conceptele abstracte din sculptura barocă bănățeană, scrie că barocul de aici nu a fost un mod utopic de existență, ci parte a cotidianului modelat de vicisitudinile perioadei, între care războiul, foametea și ciuma erau constantele definitorii. Soclul coloanei din Timișoara arată exact aceste trei constante, una lângă alta.

Ce nu se știe și ce s-a schimbat pe urmă

Autorul rămâne necunoscut. Ca model au servit monumentul Sfintei Treimi din Viena, de pe Graben, sau cel din Linz, dar nu se cunoaște cu certitudine nici autorul proiectului, nici persoana căreia îi aparține execuția. Din cauza schemei compoziționale bogat elaborate există presupunerea că ar fi opera unor sculptori vienezi contemporani cu Georg Raphael Donner. Planul inițial era mult mai elaborat, însă nu a fost respectat.

Nu se știe nici câți oameni a luat ciuma la Timișoara: studiul despre ecourile din presă urmărește știrile, nu registrele de morți, iar cifra de optzeci de morți pe zi se referă la Sibiu. Locul monumentului s-a schimbat la rândul lui. În 1752 terenul a fost cumpărat de baroneasa Rosina von Metzrad, care a dezmembrat ansamblul pentru a-și construi acolo o casă. Coloana a fost reamplasată în Piața Unirii abia după șapte ani de tergiversări ale baronesei, care încerca să se sustragă datoriei civice pe care o avea de îndeplinit.

Așa se explică de ce timișorenii de azi leagă monumentul de Piața Unirii, deși nu a fost ridicat acolo. Ce a rămas neschimbat este rostul lui: o coloană plătită de un om pentru oamenii care nu mai erau, pusă în oraș la doi ani după ce prăvăliile se redeschiseseră.

Surse

  1. Costin Feneșan, „Epidemia de ciumă din Banatul Timișoarei și din Transilvania din 1738. Ecouri în presa din Europa”, Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, XXXII, 2024, DOI 10.55201/OSZT9076, https://analelebanatului.ro/ro/view-article/549/
  2. Monumentul Sf. Treimi, Timișoara, proiect de patrimoniu al Universității de Vest din Timișoara cu Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului Timiș, https://timisoara.uvt.ro/monumentul_sf_treimi.htm
  3. Monumentele de for public din Timișoara, același proiect de patrimoniu, https://timisoara.uvt.ro/monumente_de_for_public.htm
  4. Mihaela Vlăsceanu, „Considerații cu privire la reprezentarea unor concepte abstracte în sculptura barocă din Banat”, Quaestiones Romanicae, V, CICCRE, Universitatea de Vest din Timișoara, 2016, https://ciccre.uvt.ro/sites/default/files/2023-05/qr_v_mihaela_vlasceanu.pdf
  5. Lista monumentelor de artă plastică din municipiul Timișoara, anexă oficială a Primăriei Timișoara, https://assets.primariatm.ro/812d665d-52f1-493b-b402-baa699d42451

✓ Ce știm sigur

  • În ianuarie 1738 administrația Banatului a primit primele vești despre ciuma din districtele Brașov și Făgăraș.
  • La 5 septembrie 1738 Carol al VI-lea a dispus carantine drastice pentru cei care veneau la Viena din Transilvania și Banat.
  • La 11 noiembrie 1738 presa anunța redeschiderea prăvăliilor la Timișoara.
  • Izvorul tuturor știrilor europene despre epidemie a fost ziarul oficial al Vienei, Wiennerisches Diarium.
  • Coloana are opt statui pe trei niveluri, iar pe soclu sunt trei reliefuri cu ciuma, foametea și războiul.

? Ce rămâne neclar

  • Autorul proiectului și cel care a executat coloana nu sunt cunoscuți cu certitudine; atribuirea către sculptori vienezi din cercul lui Georg Raphael Donner rămâne o presupunere.
  • Numărul morților de ciumă la Timișoara nu apare în studiul despre ecourile din presă; cifra de optzeci de morți pe zi se referă la Sibiu.
  • Nu se știe de ce calendarele au reținut 21 noiembrie 1740 ca început al lucrării, când izvorul iezuit vorbește de sfințire.

Contextul românesc

Epidemia a pornit din Țara Românească și a lovit mai întâi districtele Brașov și Făgăraș, apoi Sibiul, unde în zilele de vârf mureau circa optzeci de oameni pe zi, înainte de a trece în Banatul Timișoarei. Coloana din Piața Unirii este astăzi monument de artă plastică al municipiului Timișoara și una dintre cele două coloane ridicate în oraș în amintirea victimelor molimei, cealaltă aflându-se în Piața Libertății. Cronica epidemiei a fost scrisă de Anton von Hammer și a fost tipărită în ediție bilingvă, cu introducere, traducere și note de Costin Feneșan.

Întrebări frecvente

De ce se numește Coloana Ciumei?

Fiindcă a fost ridicată în amintirea celor care au murit în epidemia de ciumă izbucnită în 1738 în Banatul Timișoarei și în Transilvania. Numele oficial este monumentul Sfintei Treimi, iar pe soclu sunt trei reliefuri care arată ciuma, foametea și războiul, cele trei nenorociri ale vremii.

Unde se află Coloana Ciumei din Timișoara?

În Piața Unirii, unde domină astăzi centrul vechi al orașului. Nu a fost ridicată acolo: a fost sfințită în 1740 pe un teren între Cazarma Transilvaniei, clădirile iezuiților și casa Deschan, iar mutarea în Piața Unirii a venit după 1752.

De unde a venit ciuma din 1738 în Banat?

Din Țara Românească, adusă în Transilvania de trupele imperiale care se luptau cu otomanii în toamna anului 1737. În Banatul Timișoarei a intrat prin oameni: un batalion din regimentul de infanterie Grünne, mutat din Transilvania în garnizoana Timișoarei.

Cine a plătit monumentul Sfintei Treimi din Timișoara?

Consilierul administrativ Johan Anton DeJean von Hansen, care l-a donat orașului în 1740. În vara anului 1739 a încheiat la Viena o învoială cu cioplitori în piatră și sculptori, pentru o mie de guldeni, și a suportat și cheltuielile de transport, de unelte și de material.

Cât a ținut epidemia de ciumă din Banat?

Apogeul a fost anul 1738, iar primele semne de scădere au apărut în noiembrie, când presa anunța redeschiderea prăvăliilor la Timișoara. Molima a continuat și în 1739, cu episoade izolate și fără virulența de mai înainte, iar cronica epidemiei o duce până în 1740.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Evenimentele zilei

Vezi tot →