Capul lui Jeremy Bentham la tomograf: dinți distruși și artrită la maxilar

University College London a anunțat pe 8 noiembrie 2026 rezultatele scanării prin tomografie computerizată a capului păstrat al lui Jeremy Bentham, filozoful care a cerut prin testament să fie disecat și transformat în „auto-icoană”. Imaginile arată dinți într-o stare foarte proastă și o articulație a maxilarului atinsă de artrită, adică o durere cu care omul a trăit ani la rând. Scanarea a fost făcută în anul în care universitatea împlinește două secole.

Ce arată imaginile

Tomografia a fost însoțită de modelare tridimensională, iar echipa a reușit să tipărească în 3D o copie a craniului. Imaginile arată starea foarte proastă a dinților și a maxilarului inferior și indică o durere considerabilă pe durata vieții. Universitatea precizează că rezultatul se potrivește cu documentele scrise: într-o scrisoare din 1830 către Sir Robert Peel, Bentham scria că nu i-a plăcut niciodată să i se scoată dinții, dar că a îndurat de mai multe ori „chinul de o clipă” ca să scape de cel de durată.

Scanarea a lămurit și câteva lucruri despre cum a fost pregătit capul după moarte. Fără ca nimeni să atingă piesa, imaginile confirmă că creierul fusese scos din craniu, deși o parte din învelișul exterior, dura mater, a rămas pe loc; amănuntul acesta nedumerise echipa când se uitase la o radiografie făcută acum zece ani. Ochii de sticlă adăugați capului sunt lucrați cu o precizie neașteptată, cu un nerv optic corect anatomic. În vârful craniului se vede o gaură prin care o tijă de metal fixa capul pe corpul auto-icoanei.

Omul care și-a lăsat corpul științei

La 21 de ani, Bentham a fost, din câte se știe, cel dintâi om care a înregistrat legal nu doar consimțământul, ci preferința lui activă ca trupul să fie folosit de știință după moarte. Prin ultimul testament a cerut disecția și păstrarea ca „auto-icoană”, termen inventat de el, cu sensul de „imagine de sine”. A murit la 6 iunie 1832, iar pe 11 iunie, cinci zile mai târziu, rămășițele au fost disecate public de Richard Grainger.

Auto-icoana a fost făcută de Thomas Southwood Smith și este alcătuită din scheletul lui Bentham, îmbrăcat în hainele lui. Încercarea lui Smith de a conserva capul adevărat a dat un rezultat nepotrivit pentru expunere, așa că a comandat un cap de ceară. Capul real este păstrat într-un seif de conservare, iar auto-icoana se află în colecțiile științifice ale universității, în Student Centre, unde poate fi văzută zilnic.

Cine a scanat și de ce

Scanarea a fost făcută cu sprijinul Institutului Hawkes și al Departamentului de Fizică Medicală și Inginerie Biomedicală de la UCL, după ce curatorii din echipa de biblioteci, cultură și colecții au vrut să afle mai mult despre obiect. Tannis Davidson, șefa colecțiilor de zoologie și științe, spune că monitorizarea și documentarea schimbărilor fizice în timp fac parte din felul în care este îngrijită piesa.

Liz Blanks, curatoarea colecțiilor de științe și patologie, subliniază argumentul tehnic: tomografia nu distruge nimic, iar modelele tridimensionale rezultate pot fi folosite de medici, de muzeografi și de arheologi. Pentru viitor, universitatea spune că datele ar putea fi puse la dispoziție, ca oricine să tipărească în 3D craniul, pentru cercetare, predare și conservare.

Întrebarea etică, pusă deschis

Lucrul cu rămășițe umane a fost cântărit explicit. Tim Causer, cercetător la Bentham Project din Facultatea de Drept a UCL, spune că Bentham era de părere că nu poți face cunoașterea să înainteze fără experiment și observație și că scanarea nu a fost făcută gratuit. Echipa consideră că filozoful ar fi fost cel dintâi care ar fi aprobat o cercetare mai amănunțită a propriilor rămășițe, tocmai pentru că el însuși a cerut asta prin testament.

Nu este prima dată când universitatea folosește imagistica medicală pentru patrimoniu. Anul trecut, aceeași tehnică a fost folosită pentru borcanul cu cârtițe de la Grant Museum of Zoology, care nu poate fi deschis din cauza toxicității lichidului de conservare.

Ce nu se știe încă

Comunicatul nu dă un diagnostic numărat: nu spune câți dinți lipseau, câți erau cariați sau cât de avansată era artrita, și nu numește articulația afectată. Rezultatele au fost prezentate într-un film documentar scurt, „Bentham Revealed”, nu într-un studiu cu date publicate, așa că măsurătorile nu sunt disponibile pentru verificare. Nu se spune nici ce substanțe a folosit Southwood Smith la conservarea capului, deși scanarea a arătat urme ale deciziilor lui.