La 15 noiembrie se prăznuiesc Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, mort în 1794, și mucenicii Gurie, Samona și Aviv diaconul. Ziua deschide Postul Nașterii Domnului, de patruzeci de zile, iar lăsatul secului s-a făcut cu o zi înainte. În istoria românilor, la 15 noiembrie 1594 Mihai Viteazul a atacat cetatea Giurgiu, iar în 1987 muncitorii de la Brașov s-au ridicat împotriva regimului comunist.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț
Documentat istoricS-a născut la Poltava, la 21 decembrie 1722, al unsprezecelea din doisprezece copii ai protoiereului Ioan, și a fost botezat Petru. A învățat la Academia teologică din Kiev, ctitorită de mitropolitul moldovean Petru Movilă, iar din 1741 a intrat în monahism, cu numele Platon. În 1745 a trecut în Moldova, la schitul Trăisteni, sub povața Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, apoi s-a nevoit în Muntele Athos între 1746 și 1763, unde a fost tuns Paisie. Viața lui cade pe liniile de forță ale veacului al XVIII-lea. Așezat la Dragomirna din 1763, a condus o obște de 350 de călugări și a scos acolo, în 1769, prima culegere mare de traduceri filocalice în limba română, de 626 de pagini, adunată de monahul Rafail. Când nordul Moldovei a intrat sub stăpânire austriacă, în 1775, Dragomirna a rămas peste graniță, iar Paisie s-a mutat cu 200 de ucenici la Secu, lăsând 150 de monahi în urmă. Din 1779 a fost stareț la Neamț, cu binecuvântarea mitropolitului Gavriil Calimachi. În 1790, în vremea ocupației rusești din războiul ruso-turc de la 1787-1792, mitropolitul Ambrozie l-a făcut arhimandrit. A murit la 15 noiembrie 1794, la 72 de ani. În izvoarele slave numele lui apare ca Paisie Velicikovski și este același om cu Paisie de la Neamț.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: datele de naștere și de moarte, școala de la Kiev, anii de Athos, mutările de la Dragomirna la Secu și la Neamț, hirotonia de arhimandrit din 1790 și traducerile ieșite din obștea lui, care s-au păstrat. Două locuri cer prudență. Fișa Patriarhiei îl numește pe domnitorul Alexandru Moruzi la mutarea din 1779, însă pe scaunul Moldovei se afla atunci Constantin Moruzi, domn între 1777 și 1782, Alexandru Moruzi ajungând domn abia în 1792. Iar cifrele de obște, 350 de călugări la Dragomirna și peste o mie la moartea lui, vin din izvoare monahale și nu se pot controla pe alte acte.
Canonizare: Fișa Patriarhiei nu dă data unei hotărâri sinodale de canonizare. Spune doar că a fost cinstit ca sfânt încă din viață și că ucenicii i-au rânduit ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Romane, sinaxarul zilei de 15 noiembrie ↗
- Site de profilMoldova 650. Cronologie, Academia de Stiinte a Moldovei ↗
Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie și Samona
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul îl dă pe Gurie din satul Sargochitia și pe Samona din Ganad, pătimind în zilele împăratului Diocletian și ale guvernatorului Antonie. Cadrul se poate așeza la an, chiar dacă pătimirea nu. Diocletian a domnit între 284 și 305, iar persecuția cea mare pornită de el în 303 a lovit cel mai greu provinciile răsăritene ale Imperiului. Edesa era capitala Osroenei, regat arameu desființat de romani în 214 și prefăcut în provincie; locul se numește astăzi Șanlıurfa, în sud-estul Turciei, iar ținutul era una dintre cele mai vechi vetre creștine de limbă siriacă. Chinurile povestite, spânzurarea de câte o mână cu pietre legate la picioare de la al treilea până la al șaselea ceas, patru luni de temniță cu picioarele în butuci, apoi spânzurarea lui Samona de un picior și tăierea capului lui Gurie, urmează tiparul actelor martirice siriace, nu un dosar de judecată păstrat. Așadar ce se datează este persecuția, nu ziua morții: anii celor doi nu sunt dați de sinaxar.
Ce spun izvoarele: Documentele vremii sprijină cadrul: domnia lui Diocletian, persecuția pornită în 303 și statutul Edesei ca oraș roman din provincia Osroene. Pătimirea însăși ne-a rămas prin tradiție, pe calea actelor martirice siriace și a sinaxarelor. Numele guvernatorului Antonie, satele Sargochitia și Ganad și ceasurile chinului nu se pot controla pe un izvor din afara acestei filiere. Anul morții lipsește din sinaxarul Patriarhiei și nu l-am găsit la o sursă care să treacă testul; de aceea nivelul este tradiție, nu documentat, deși cadrul istoric este real.
Canonizare: Sunt pomeniți ca mucenici din vechime, cinstirea lor fiind mai veche decât rânduielile sinodale de canonizare. Nu există un act de canonizare și nicio dată nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Romane, sinaxarul zilei de 15 noiembrie ↗
Sfântul Mucenic Aviv diaconul
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul îl deosebește limpede de Gurie și Samona, și o face prin împărat: pe aceia îi dă sub Diocletian, iar pe Aviv sub Liciniu. Deosebirea are miez istoric și nu este o scăpare de copist. Liciniu a stăpânit Răsăritul din 308, a iscălit împreună cu Constantin edictul de la Milan în 313, prin care persecuția a fost oprită, apoi a pornit el însuși prigoană împotriva creștinilor în anii dinaintea înfrângerii sale de la 324. O pătimire a unui diacon sub Liciniu cade deci fie în primii ani ai domniei lui, înainte de 313, fie în răstimpul de la urmă. Sinaxarul spune că a fost pârât că învață în orașe și în sate, a fost ținut spânzurat și bătut, iar fiindcă nu s-a plecat voii tiranului a fost dat focului. Faptul că toți trei se prăznuiesc în aceeași zi ține de legarea cinstirii lor la Edesa, nu de o pătimire laolaltă: după chiar textul sinaxarului, între ei stau doi împărați și cel puțin câțiva ani.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: domnia lui Liciniu, din 308 până în 324, edictul de la Milan din 313 și întoarcerea lui împotriva creștinilor în ultimii ani ai domniei. Ce ne-a rămas prin tradiție: pătimirea lui Aviv, felul morții și pârâtorii, cunoscute pe calea actelor martirice siriace și a sinaxarelor. Anul morții nu este dat. Sinaxarul Patriarhiei nu îi dă nici rangul bisericesc dincolo de acela de diacon și nu numește locul morții; nu am completat niciuna dintre aceste lipsuri din alte izvoare.
Canonizare: Mucenic din vechime, pomenit fără un act de canonizare, cinstirea fiindu-i anterioară rânduielilor sinodale. Data nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Romane, sinaxarul zilei de 15 noiembrie ↗
Tradițiile zilei
La 15 noiembrie începe Postul Nașterii Domnului, cel de patruzeci de zile, iar lăsatul secului s-a făcut cu o zi înainte. Culegerile clasice consemnează pentru această zi obiceiuri legate anume de intrarea în post, nu de un sfânt al zilei: se încep torsul și strângerea surcelelor, se leagă cetele de colindători, iar nunțile se opresc. Tot aici cad Filipii de toamnă, răstimpul ținut pentru lupi, care la doi culegători din veacul al XIX-lea cuprinde limpede ziua de 15 noiembrie.
Intrarea în post și sfârșitul cislegilor de toamnă
Elena Niculiță-Voronca așază hotarul fără echivoc: cislegile de toamnă, care încep de la Sfânta Maria și sunt cele mai lungi din an, „țin pân' la 15 noiembre”. Atunci se fac cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, „căci este cu ce; toamna e bogată”. Înainte de intrarea în post se face, în trei sâmbete, pomenire pentru morți, iar „de Filipi cade lăsatul sacului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămâni; postul Nașterei lui Hristos”. De la 15 noiembrie se opresc nunțile și petrecerile mari.
Torsul care se începe odată cu postul
Simion Florea Marian scrie că femeia, ori fata, „care nu e gata cu torsul tortului, a cărui toarcere se începe de regulă la începutul postului Crăciunului”, nu numai că e ținută de leneșă, ci este luată adeseori în râs prin chiuituri și cântece satirice. Termenul de predare era începutul Păresimilor, când se trecea la țesutul pânzei pentru cămăși. Intrarea în post deschidea, așadar, un calendar de lucru al femeilor, cu un soroc anume și cu o sancțiune publică.
Surcica strânsă din cea dintâi zi a postului
La Siret, Niculiță-Voronca a cules de la Panoria Zus: „în postul Crăciunului, cum să începe, să strângi câte o surcică în fiecare zi, dar să faci singură focul în toată dimineața”. Cu surcelele adunate astfel se făcea focul în ziua de ajun și se fierbeau crupe nesărate, puse pe masă pentru umbra ursitorului. Tudor Pamfile dă același obicei, cu precizarea că surcelele se numesc pui și, prin unele părți ale Olteniei, se aduc în casă numai în ajunul Crăciunului.
Legarea cetelor, din ziua lăsatului de sec
Pamfile scrie că „de îndată ce se lasă sec de postul Crăciunului, copiii de pe la șapte sau opt ani în sus încep să-și caute tovarăși, să-și prindă tovarăși, pentru umblatul cu colindul”, în cete de la zece la douăzeci de copii. La flăcăi, organizarea e mai apăsată: în Țara Oltului, „când începe postul Crăciunului, junii se strâng la un loc și se constituesc”, alegând biraul, doi zornici, doi juzi, doi prislavi și patru pârgari, adunarea purtând numele de Joană.
Filipii de toamnă, ținuți pentru lupi
Două culegeri din veacul al XIX-lea pun ziua de 15 noiembrie în Filipii de toamnă. Gr. G. Tocilescu publică în 1884 un răspuns după care „de la 10 noiembre țin filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec și patru în post”, iar la 21 noiembrie, la Intrarea în biserică, „zic că-i Filipul cel șchiop”. Un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, de la Rîjlețu-Vierosi din Olt, dă direct: „Filipii sau Pilipii se serbează pe fiecare an de la 15-21 novembre”.
Ce nu se face în zilele de Filipi
Oprelistele sunt culese anume, nu bănuite. După răspunsul publicat de Tocilescu: „în acești filipi nu se coase, nu împunge în piele, nu dau împrumut, nu duc la moară, nu dau foc la vecini, nu mătură în casă, în sfârșit nu lucrează nimic, când e-i rău de lupi și păgubitori de dobitoace”. Niculiță-Voronca adaugă oprirea uneltelor ascuțite, „să nu iai în mână ac, sulă, băț, furcă”, și paza împotriva uliului: „de Filipi, țin femeile pentru uli, ca să nu le mănânce uliul găinile; atuncea ung gura cuptorului, ca să-i închidă lui gura”.
Ziua se citește greșit cel mai des în două feluri. Întâi, se spune că postul începe la 14 noiembrie, de Sfântul Apostol Filip. De fapt 14 noiembrie este ziua de lăsat de sec, adică ziua dinaintea intrării în post: Marian lămurește termenul, „ziua înainte de intrarea într-un post sau ajunul unui post se numește lăsat de sec sau lăsatul secului”. Postul însuși începe la 15 noiembrie, cum arată și calendarul Patriarhiei, care pune la această zi mențiunea despre începutul Postului Nașterii Domnului. Al doilea, Filipii sunt mutați prin diferite zile de toamnă. Culegerile îi dau pe mai multe răstimpuri, nu pe unul: șapte de la 10 noiembrie, dintre care patru cad în post, alți șapte de la 25 ianuarie până la 2 februarie, trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie, și, la unii culegători, trei de iarnă în jurul Întâmpinării Domnului. Ziua de 15 noiembrie se află în șirul de toamnă la amândoi culegătorii citați mai sus, dar numele Filipi nu se leagă de Apostolul Filip, prăznuit la 14 noiembrie: în răspunsurile culese ei sunt „sfinți mai mari peste fiarele sălbatice”, stăpâni peste lupi. Mai trebuie spus ce nu se găsește. Un obicei anume al zilei de 15 noiembrie, altul decât cele legate de intrarea în post și de Filipi, nu apare în culegerile cercetate; nu se cunoaște la Marian, la Niculiță-Voronca și la Pamfile un obicei al zilei închinat Sfântului Paisie de la Neamț sau mucenicilor Gurie, Samona și Aviv.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile (text integral) ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I (text integral) ↗
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul, 1914 (text integral) ↗
- StudiuGr. G. Tocilescu, Revista pentru istorie, arheologie și filologie, an. II, vol. III, 1884, p. 388, citat în Marian, vol. I, cap. Filipi de iarnă ↗
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Române, mențiunea începutului Postului Nașterii Domnului la 15 noiembrie ↗
Cea dintâi zi a Postului Nașterii Domnului și a nopților de șezătoare
Ziua de 15 noiembrie nu este o zi oarecare de noiembrie: este hotarul de la care se schimbă rânduiala satului pentru patruzeci de zile, până în ajunul Crăciunului. Niculiță-Voronca îl numește postul care „ține aproape 6 săptămâni”, mai blând decât Postul Mare, fiindcă se poate mânca și pește afară de miercuri și vineri. Pamfile arată ce se schimbă îndată: „în postul Crăciunului hori și nunți nu se fac prin sate, mai nicăiri”, iar singurele prilejuri de adunare rămân șezătorile, furcăriile și clăcile de noapte, unde se lucrează puțin și se petrece destul. Așa se explică de ce tocmai în acest răstimp se leagă cetele și se împart rolurile: nopțile lungi și oprirea petrecerilor mari mută viața tinerilor în casă, la lucru și la învățat de colinde. Un studiu din Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei spune același lucru despre zona Fălticenilor: pregătirile pentru Anul Nou încep odată cu Postul Crăciunului, cu alegerea vătafului, tocmirea muzicii și facerea costumelor. Răstimpul se încheie la Crăciun, de unde începe celălalt capăt al anului, cislegile de iarnă sau cârnilegile, pe care Marian le socotește de la post până la Postul Mare.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, cap. Cislegile (text integral) ↗
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul, 1914, cap. Așteptarea sărbătorilor (text integral) ↗
- StudiuVasile Munteanu, Interferențe în obiceiurile de iarnă din zona Fălticenilor, Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, X, 2010, ISSN 1583-6819 ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, cap. Cislegile (text integral) ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 15 noiembrie, în istoria României
-
1447
Ioachim, care slujea la Ahtopol, este numit mitropolit al Moldovei de patriarhul Grigore al III-lea al Constantinopolului, cu sprijinul împăratului Ioan al VIII-lea Paleologul, după moartea mitropolitului Damian. Numirea ține de încercarea de a păstra în Moldova unirea cu Roma hotărâtă la Ferrara și Florența, la care Damian aderase; instabilitatea tronului moldovenesc, apoi căderea Constantinopolului din 1453, au făcut ca încercarea să nu țină.
-
1552
Radu Ilie, zis Haidăul, fiul lui Radu de la Afumați, îl învinge la Mănești, în ținutul Prahovei, pe Mircea Ciobanul și ia tronul Țării Românești, pe care îl ține până în primăvara anului 1553. Venise din Banat cu mercenari unguri și cu boieri din tabăra antiotomană refugiați în Transilvania; Mircea Ciobanul a fugit la Giurgiu și apoi peste Dunăre, iar în decembrie Radu Ilie a primit steagul de domnie de la sultan.
-
1588
Se încheie inventarul de odoare și de cărți al Mănăstirii Galata de la Iași, ctitoria domnitorului Petru Șchiopul. Actul enumeră un Tetraevanghel ferecat, două neferecate, un Triod, un Penticostar, trei Psaltiri, douăsprezece Mineie, un Tipic, un Ceaslov, un Molitvelnic, șapte Liturghiere și odoare de argint. Niciunul dintre bunurile trecute în el nu se mai află la mănăstire: toate au fost pierdute sau mutate la alte biserici.
-
1594
Cetatea Giurgiu este cea dintâi lovită de Mihai Viteazul după ridicarea împotriva Porții. Orașul este prădat și pustiit, dar cetatea se ține cu ajutor trecut de la Rusciuc, de peste Dunăre, și va fi luată abia în octombrie 1595, cu sprijin unguresc și toscan. Datarea începutului răscoalei este discutată: izvoarele dau zilele de la începutul lui noiembrie 1594 când pe stil vechi, când pe stil nou, iar diferența de zece zile mută ordinea atacurilor de la Dunăre.
-
1629
Moare la Alba Iulia Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei de la 1613. Fiindcă a doua lui căsătorie, cu Ecaterina de Brandenburg, nu a dat moștenitori, își rânduise prin testament urmașul dintre rudele apropiate: nepotul său Ștefan Bethlen cel Tânăr, pe care îl crescuse și îl adoptase, moștenește castelul și moșiile Hunedoarei. Nepotul moare și el un an mai târziu, iar moșia ajunge la înțelegere între rudele rămase.
-
1705
În războiul lui Francisc Rákóczi al II-lea, oastea curuților este înfrântă la Jibou, în Sălaj, de trupele habsburgice ale generalului Herbeville, sprijinite de un contingent danez. Înfrângerea deschide Transilvania spre reocuparea habsburgică. Ziua bătăliei este dată diferit de izvoare, 11 sau 15 noiembrie 1705, după calendarul folosit și după ce anume se socotește drept zi a bătăliei; nu alegem între ele.
-
1794
Moare la Mănăstirea Neamț starețul Paisie, numit în izvoarele slave Velicikovski, la 72 de ani. Lăsa în urmă obștile unite ale Neamțului și Secului, cu schiturile lor, și o școală de traduceri patristice din grecește în română și în slavonă. Ucenicii lui au răspândit isihasmul în Țările Române și în peste o sută de mănăstiri din Rusia și Ucraina, printre care Optina.
-
1813
Prin hrisovul domnitorului Scarlat Calimachi se înființează, pe lângă Academia Domnească grecească din Iași, „un clas de inginerie și de hotărnicie în limba română”, condus de Gheorghe Asachi. Este cea dintâi organizare a învățământului superior tehnic în limba română din țară. Școala a avut o singură promoție, care a susținut examenul de absolvire în iunie 1818.
-
1836
Se înființează la Iași Conservatorul Filarmonic și Dramatic, coordonat de Gheorghe Asachi împreună cu spătarul Vasile Alecsandri, tatăl poetului, și cu vornicul Ștefan Catargiu. Instituția și-a încheiat activitatea în 1840, dar rămâne una dintre încercările pe care s-a sprijinit, în 1860, organizarea învățământului artistic de la Iași.
-
1868
Se naște la Iași Emil Racoviță, întemeietorul biospeologiei. Elev al lui Ion Creangă în școala primară, licențiat în drept la Paris la dorința tatălui său, a absolvit apoi Facultatea de Științe a Sorbonei în 1891. A fost unul dintre membrii expediției antarctice Belgica și a lăsat Institutul de Speologie de la Cluj, cel dintâi din lume. A murit la Cluj, la 17 noiembrie 1947.
-
1888
Moare Ion I. Câmpineanu, cel dintâi guvernator al Băncii Naționale a României, instituție întemeiată în 1880. Fusese și ministru de finanțe, iar numele îi este legat de primii ani de funcționare a băncii de emisiune a tânărului stat.
-
1924
Apare la București săptămânalul „Mișcarea literară”, condus de Liviu Rebreanu. Revista a ieșit până la 17 octombrie 1925 și a fost una dintre tribunele literare ale deceniului, în anii în care Rebreanu era deja autorul romanelor „Ion” și „Pădurea spânzuraților”.
-
1987
Muncitorii de la uzina de autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov se ridică împotriva regimului comunist, iar o mare parte din locuitorii orașului li se alătură. Este cea dintâi mișcare de stradă de asemenea întindere din România comunistă dinaintea anului 1989. Participanții au fost arestați, anchetați și deportați; documentele și obiectele revoltei au fost adunate mai târziu de Muzeul Județean de Istorie Brașov împreună cu IICCMER.
-
1990
La Brașov are loc o demonstrație de mari proporții la trei ani de la revolta muncitorilor. În frunte cu membrii Asociației „15 Noiembrie”, demonstranții parcurg vechiul traseu al manifestației din 1987, de la uzină spre centrul orașului.
-
2008
Opt mineri și patru membri ai echipelor de salvare mor în urma a două explozii la mina Petrila, din Valea Jiului. Al doilea suflu a prins echipa coborâtă să îi scoată pe cei dintâi, ceea ce explică numărul salvatorilor între victime.
Pe 15 noiembrie, în lume
-
655
Bătălia de la Winwaed: Penda, regele Merciei, este înfrânt și ucis de Oswiu al Northumbriei. Cu el cade cel din urmă mare rege păgân al anglo-saxonilor, iar creștinarea Angliei de mijloc înaintează fără piedica pe care o pusese Mercia.
-
1280
Moare la Köln Albert cel Mare, dominican, teolog și cercetător al naturii, dascălul lui Toma de Aquino. A fost printre cei care au adus în Apus, prin comentarii, scrierile de științe ale lui Aristotel; este prăznuit la 15 noiembrie și în calendarul romano-catolic.
-
1315
Bătălia de la Morgarten: confederații elvețieni pândesc și zdrobesc oastea ducelui Leopold I de Austria într-o trecătoare îngustă. Victoria consolidează legătura dintre cantoanele de la început și este una dintre pietrele de temelie ale Vechii Confederații Elvețiene.
-
1532
În cucerirea spaniolă a Imperiului Incaș, trimișii lui Francisco Pizarro, în frunte cu Hernando de Soto, se întâlnesc pentru prima dată cu împăratul Atahualpa, în afara orașului Cajamarca, și rânduiesc întrevederea din piața orașului pentru ziua următoare, care s-a încheiat cu prinderea împăratului.
-
1688
Principele Wilhelm al III-lea de Orania debarcă o oaste olandeză la Brixham, începând invazia Angliei împotriva regelui Iacob al II-lea. Din șirul de fapte pornit atunci a ieșit ceea ce istoriografia engleză numește Revoluția Glorioasă.
-
1777
După șaisprezece luni de dezbateri, Congresul Continental aprobă Articolele Confederației, cel dintâi act de rânduire a statelor nord-americane răsculate. Ele au ținut până la Constituția din 1787, a cărei nevoie a fost arătată tocmai de slăbiciunile lor.
-
1864
În Războiul Civil American, generalul unionist William Tecumseh Sherman pornește Marșul spre Mare, prin Georgia, de la Atlanta spre Savannah, distrugând pe drum căile ferate, atelierele și proviziile Confederației.
-
1884
Se deschide la Berlin conferința care, după o întrerupere, se va încheia la 26 februarie 1885 cu un Act general ce rânduiește colonizarea și comerțul european în Africa. Ea a dat cadrul împărțirii continentului între puterile europene.
-
1889
În Brazilia, împăratul Pedro al II-lea este detronat printr-o lovitură de stat militară condusă de mareșalul Deodoro da Fonseca, iar țara este proclamată republică. Ziua a rămas sărbătoare națională a Braziliei.
-
1899
În Al Doilea Război al Burilor, un tren blindat britanic este prins în ambuscadă și deraiat parțial lângă Chieveley. Britanicii pierd lupta, optzeci de soldați sunt luați prizonieri, iar între ei se află și corespondentul de război Winston Churchill.
-
1920
Se deschide la Geneva cea dintâi adunare a Ligii Națiunilor. România a fost una dintre țările membre de la început, iar forul de la Geneva a fost, în deceniile dintre războaie, locul unde s-au apărat granițele așezate prin tratatele de pace.
-
1971
Intel lansează cel dintâi microprocesor comercial pe un singur cip, 4004. Punerea unei unități de calcul întregi pe o singură bucată de siliciu este pasul de la care pornește industria calculatoarelor personale.
-
1988
Consiliul Național Palestinian, întrunit la Alger, proclamă statul Palestina. Proclamația nu a fost urmată de stăpânire efectivă asupra unui teritoriu, dar a schimbat temeiul juridic pe care s-au purtat de atunci negocierile.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 15 noiembrie?
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește la 15 noiembrie pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, starețul mort în 1794, și pe Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie, Samona și Aviv diaconul, pătimiți în ținutul Edesei la începutul veacului al IV-lea. Ziua este însemnată cu cruce în calendar, iar la ea se adaugă mențiunea despre începutul Postului Nașterii Domnului.
Când începe Postul Crăciunului, la 14 sau la 15 noiembrie?
Postul Nașterii Domnului începe la 15 noiembrie și ține patruzeci de zile, până în ajunul Crăciunului. Ziua de 14 noiembrie, a Sfântului Apostol Filip, este ziua de lăsat de sec, adică ultima zi de dulce dinaintea postului. Marian lămurește termenul: ziua dinaintea intrării într-un post se numește lăsat de sec. Cine dă 14 noiembrie ca început al postului confundă lăsatul secului cu postul însuși.
Ce s-a întâmplat pe 15 noiembrie în istoria României?
La 15 noiembrie 1447 Ioachim a fost numit mitropolit al Moldovei de patriarhul Constantinopolului. În 1552 Radu Ilie l-a învins la Mănești pe Mircea Ciobanul și a luat tronul Țării Românești, în 1594 Mihai Viteazul a atacat cetatea Giurgiu, iar în 1629 a murit la Alba Iulia principele Gabriel Bethlen. În 1794 s-a săvârșit starețul Paisie la Neamț, iar în 1987 s-au ridicat muncitorii brașoveni.
Se țin Filipii pe 15 noiembrie?
Da, 15 noiembrie cade în Filipii de toamnă la amândoi culegătorii care au consemnat răstimpul. Un răspuns publicat de Tocilescu în 1884 numără șapte Filipi de la 10 noiembrie, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar un răspuns la chestionarul lui Densușianu, din Olt, îi dă anume de la 15 la 21 noiembrie. Sunt ținuți pentru lupi, nu pentru Apostolul Filip.
Paisie de la Neamț este același cu Paisie Aghioritul?
Nu. Calendarul Bisericii Ortodoxe Române are cinci pomeniri ale unor sfinți cu numele Paisie, în zile diferite: Paisie de la Neamț la 15 noiembrie, Paisie Aghioritul la 12 iulie, Paisie cel Mare la 19 iunie, Paisie de la Sihăstria Putnei la 16 mai și Paisie de la Sihăstria la 2 decembrie. Paisie de la Neamț apare în izvoarele slave și ca Paisie Velicikovski; este același om.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.