Sursa originală
Pe scurt
Bătălia de la Tătăreni s-a dat în a doua jumătate a lui noiembrie 1615, la peste zece kilometri de Iași, între oastea privată a doi magnați poloni, de vreo 6.000 de oameni, și domnul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea. Tomșa a fost învins și a fugit, iar Alexandru Movilă a fost așezat domn.
- 01Bătălia de la Tătăreni s-a dat la peste zece kilometri de Iași, în a doua jumătate a lui noiembrie 1615.
- 02Oastea biruitoare a fost privată, strânsă de ginerii poloni ai Elisabetei Movilă, fără sprijinul regelui Poloniei.
- 03Alexandru Movilă, de cincisprezece sau șaisprezece ani, a fost pus domn și a ținut scaunul opt luni.
- 04Două izvoare care nu se cunosc între ele spun că pedestrașii lui Tomșa au fost uciși după ce au depus armele.
- 05După Drăgșani, în vara lui 1616, Elisabeta Movilă și fiii ei Alexandru și Bogdan au fost siliți să treacă la islam.
În a doua jumătate a lui noiembrie 1615, la nord de Iași, o oaste strânsă cu bani de familie și fără încuviințarea regelui Poloniei l-a scos din scaun pe domnul Moldovei. Bătălia de la Tătăreni a ținut foarte puțin, iar urmările ei au fost mult mai lungi: un adolescent pus domn, o dinastie stinsă în opt luni și o criză între Varșovia și Constantinopol. Documentele vremii nu se învoiesc nici măcar asupra zilei în care s-a dat lupta.
Ce s-a întâmplat la Tătăreni în noiembrie 1615?
Bătălia de la Tătăreni a fost câștigată de oastea a doi magnați poloni, Mihai Wiśniowiecki și Samuel Korecki, împotriva domnului Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea. Satul se afla la peste zece kilometri de Iași. Valentin Constantinov, de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, arată că lupta hotărâtoare s-a dat în zilele de 22 și 23 noiembrie 1615. Scrisoarea comandantului oștii leșești către soacra sa, scrisă la o zi după bătălie, vorbește de 6.000 de oameni de partea învingătorilor. Cifra pusă acolo pe seama lui Tomșa, douăzeci de mii, este socotită de cercetare mult umflată.
În scaun a fost așezat cumnatul celor doi, Alexandru Movilă, fiul lui Ieremia Movilă. Martorul acelor luni îl descrie ca pe un băiat care nu avea atunci „decât cincisprezece până la șaisprezece ani”.
Cine a strâns oastea și de ce regele Poloniei a fost împotrivă?
Oastea a fost strânsă de familie, nu de stat. Elisabeta Movilă, văduva lui Ieremia Movilă, își măritase fiicele cu nobili poloni: Raina cu Mihai Wiśniowiecki, în 1603, Ecaterina cu Samuel Korecki, Maria cu Stefan Potocki. Zbigniew Anusik arată că expediția a fost pornită de Wiśniowiecki împreună cu Korecki anume pentru a-l așeza pe tronul de la Iași pe cumnatul lor. Oștile au fost adunate pe moșia Movileștilor de la Uscie, astăzi în regiunea Ternopil.
Nici regele Sigismund al III-lea, nici hatmanul de câmp Stanisław Żółkiewski nu au sprijinit campania. Żółkiewski a dat un universal în care critica fapta magnaților, scriind că Elisabeta Movilă voia să redobândească scaunul pentru fiul ei și că Polonia are de așteptat din pricina asta multe necazuri dinspre turci. Hatmanul avea și el un candidat, Gavriil Movilă. Toamna fusese grea și pentru Tomșa: o răscoală a boierilor ceruse plecarea lui, iar lupta s-a hotărât la Fântâna lui Păcurar, la mijlocul lui octombrie 1615, când domnul a învins datorită sprijinului orășenilor din Iași.
Ce spun documentele despre ziua bătăliei?
Ziua exactă nu este limpede, iar asta se vede chiar în izvoare. Miron Costin dă numai anul, socotit de la facerea lumii: „Fost-au acestu război a lui Ștefan-vodă cu leșii la Tătăreni, în anul 7123”, adică 1615. Ziua lipsește. În schimb, lauda adunării nobiliare de la Halici, din 1 decembrie 1615, consemnează vestea venită din Moldova în termeni foarte preciși, cu formula latinească păstrată în textul polon.
Pe acest loc ne-a ajuns vestea din Moldova, că acolo s-a dat deja conflictus 23 die Novembris lângă Iași și, din mila lui Dumnezeu, biruința a stat de partea celor care se silesc să-l împingă pe Tomșa din acest stat.
Lauda adunării nobiliare de la Halici, 1 decembrie 1615, în Akta Grodzkie i Ziemskie, t. 24
Scrisoarea comandantului, păstrată în manuscrisul 324 de la Biblioteca Academiei Poloneze de Științe din Kórnik, a fost scrisă la 24 noiembrie, a doua zi după bătălie. Cele două piese se potrivesc și arată 23 noiembrie. Calendarul zilei de pe Historix păstrează 21 noiembrie, dată de cercetarea Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași. Deosebirea nu se explică numai prin stiluri: Moldova socotea pe stil vechi, iar Republica nobiliară trecuse la calendarul gregorian în 1582, cu zece zile înainte. Pentru bătălia de încheiere a războiului Constantinov dă data în două forme, 23 iulie și 3 august, semn că stilurile sunt luate în seamă.
De ce au murit pedestrașii lui Tomșa după ce s-au predat?
Cea mai amănunțită descriere a luptei vine de la Charles de Joppecourt, un francez aflat în tabăra biruitorilor, a cărui istorie a fost tipărită în românește de Alexandru Papiu Ilarian, în 1863. Cetatea Hotinului căzuse fără luptă: comandantul garnizoanei, scârbit de cruzimile lui Ștefan Vodă, se supusese de bunăvoie. Călărimea lui Tomșa era împărțită în trei pâlcuri, cu tătarii în față, iar împotriva lor au fost puși cazacii. Domnul avea numai opt tunuri simple, de calibru mic. Biruința a fost dobândită „pe la zece sau unsprezece ceasuri dimineața”, iar în aceeași zi Alexandru a intrat în Iași, urmat de șaizeci de călăreți francezi în armură.
Aici două izvoare care nu se cunosc între ele spun același lucru. Miron Costin scrie că lupta a ținut foarte puțin, iar călăreții au plecat îndată în fugă, în vreme ce darabanii, părăsiți, s-au strâns la o râpă deasupra Tăuteștilor și s-au apărat.
Ce au venit leșii de le-au făgăduit viață, numai să-și dea armele. Și au crezut darabanii și au dat armele de la sine. Și dacă le-au luat armele leșii, au intrat cu săbiile într-înșii și au pierit toți acolea.
Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei
Joppecourt, din tabăra cealaltă, povestește că pedestrimea, aproape patru mii de oameni neatinși de foc, s-a supus fără nicio împotrivire și a strigat într-un glas „Să trăiască Alexandru, domnul Moldaviei”, dar că oamenii principelui erau atât de înverșunați încât nu puteau fi opriți să ucidă chiar și pe cei care se supuneau. Relatările se despart în amănunte, una vorbind de o râpă, cealaltă de o predare în câmp, însă se întâlnesc în fapt: oameni care depuseseră armele au fost uciși. Pe cronologie, în schimb, textul francez nu se poate sprijini: ziua este dată 11 octombrie, iar anul, în tipăritura din 1863, 1616.
Cronicarul ține să spună și cât de bine erau ținuți acei pedestrași: haine de feleandrăș, nasturi și ceprage de argint, după pilda haiducilor din Țara Leșească. „Le stau movilele și până astăzi deasupra satului Tăuteștilor”, încheie el.
Ce a rămas din domnia lui Alexandru Movilă?
Opt luni. Tomșa a fugit spre Țara Românească, iar lângă Focșani i-au fost aduși în obezi boierii Beldiman, Sturdza și Boul, pe care i-a tăiat, aruncând trupurile în Siret. La 7 decembrie 1615, Simon Péchy scria baronului Ioan Molart că domnul izgonit se retrăsese la Brăila, cu femeie, copii și avere, ca să ceară ajutor turcesc. Adunarea de la Colomeea a notat unde era slăbiciunea noii domnii: pacea nu era sigură cât timp Alexandru nu primea steagul de învestitură de la sultan.
Cârmuirea nouă a trimis haraciul la Constantinopol, dând de știre că tot ce făcuse fusese numai ca să răzbune moartea pe care Ștefan i-o dăduse fratelui său, Constantin Vodă. Nu a fost de ajuns. Cazacii nerăsplătiți au dezertat și au pustiit două ținuturi, printre care Orheiul. În ianuarie 1616 a început campania de readucere a lui Tomșa, iar la începutul lui martie acesta era iarăși domn la Iași.
Sfârșitul a venit în vara lui 1616, la Drăgșani, în ținutul Hârlăului. Tabăra polonă, înconjurată, cu puține tunuri și puțină pulbere, a capitulat după atacuri repetate ale călărimii turcești și tătărești. Korecki a căzut rob și a fugit mai târziu. Elisabeta Movilă și amândoi fiii ei, Alexandru și Bogdan, au fost siliți să treacă la islam. Poarta a dat Moldova lui Radu Mihnea, domnul Țării Românești din 1611. Dintre cei doi biruitori de la Tătăreni, Wiśniowiecki nu a apucat capătul anului: Anusik scrie că a fost otrăvit în decembrie 1615, în timpul expediției.
Mitul și documentul: unde greșește chiar Miron Costin
Cea mai răspândită înțelegere greșită este că la Tătăreni Polonia a cucerit Moldova. Actele spun altceva: regele și hatmanul de câmp au fost împotriva expediției și nu au dat niciun sprijin, iar oastea a fost privată, a unei familii care își cerea scaunul pierdut în 1611. Un război de familie, cu urmări de stat.
A greșit și cronicarul. Miron Costin scrie că doamna lui Ieremia Vodă avea „încă rămas un fecior copil mic, anume Bogdan-vodă”, iar editorul textului îndreaptă în notă: nu Bogdan Movilă, care nu a domnit, ci Alexandru Movilă s-a ridicat atunci în scaunul Moldovei. Încurcătura se înțelege, fiindcă amândoi frații existau și amândoi au sfârșit la fel. Mai devreme, la anii 1611 și 1612, Costin scrie despre Alexandru că „au cădzut la legea turcească, în care au și murit”. Faptul este adevărat, locul în povestire nu: trecerea la islam s-a petrecut după Drăgșani, în 1616, și i-a lovit pe mamă și pe amândoi fiii.
Rămâne meritul fiecărui izvor. Cronicarul a păstrat ce nu a păstrat niciun act: numele satului, râpa, movilele și făgăduința călcată. Actele poloneze au păstrat cifrele, ziua și socoteala politică. Niciunul nu ajunge singur.
Surse
- Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei (ediție cu note), text integral, https://archive.org/details/MironCostin-LetopisetulTariiMoldovei
- Valentin Constantinov, „Wojna o tron hospodarski w Mołdawii w latach 1615-1616 i jej wpływ na stosunki polsko-osmańskie”, Saeculum Christianum, 26/2019, nr. 2, p. 113-125, DOI 10.21697/sc.2019.26.2.9, https://czasopisma.uksw.edu.pl/index.php/sc/article/view/5388
- Zbigniew Anusik, „O książętach Wiśniowieckich i czasach, w których żyli”, Przegląd Nauk Historycznych, VIII/2 (2009), p. 149-245, https://bazhum.muzhp.pl/media/texts/przeglad-nauk-historycznych/2009-tom-8-numer-2/przeglad_nauk_historycznych-r2009-t8-n2-s149-245.pdf
- Charles de Joppecourt, Istoria scurtă și adevărată a celor mai memorabile lucruri întâmplate în tulburările din urmă ale Moldovei, în Alexandru Papiu Ilarian, Tesauru de monumente istorice pentru România, t. II, București, 1863, https://archive.org/details/tesaurudemonume00unkngoog
✓ Ce știm sigur
- Lauda adunării nobiliare de la Halici, din 1 decembrie 1615, dă lupta de lângă Iași la 23 noiembrie.
- Scrisoarea comandantului oștii, păstrată la Kórnik în manuscrisul 324, a fost scrisă la 24 noiembrie 1615.
- Miron Costin dă numai anul, 7123, adică 1615, și numele satului Tătăreni.
- Regele Sigismund al III-lea și hatmanul Stanisław Żółkiewski nu au sprijinit campania.
- Scaunul Moldovei a fost dat de Poartă lui Radu Mihnea după bătălia de la Drăgșani, din 1616.
? Ce rămâne neclar
- Ziua exactă a bătăliei: actele poloneze arată 23 noiembrie, cercetarea pune lupta la 22 și 23 noiembrie, iar calendarul românesc păstrează 21 noiembrie.
- Numărul oamenilor lui Tomșa: cifra de douăzeci de mii vine dintr-o scrisoare a învingătorilor și este socotită umflată, fără ca un total verificat să fi fost stabilit.
- Numărul celor uciși după predare nu apare în niciunul dintre izvoarele citate aici.
- Cronologia istoriei lui Joppecourt, tipărită în 1863 cu ziua 11 octombrie și anul 1616, nu se potrivește cu celelalte izvoare.
Contextul românesc
Satele Tătăreni și Tăutești, unde s-a dat lupta, se află la nord de Iași, iar Miron Costin scria, la mai bine de o jumătate de veac după bătălie, că movilele ridicate peste morți se vedeau încă deasupra Tăuteștilor. Urmarea directă a fost stingerea ramurii domnitoare a Movileștilor, familia care ridicase mănăstirea Sucevița, și trecerea scaunului Moldovei la Radu Mihnea. Lupta a deschis șirul confruntărilor polono-otomane pentru Moldova, care au dus la campania de la Hotin din 1621.
Întrebări frecvente
Unde se afla satul Tătăreni, locul bătăliei din 1615?
Tătăreni se afla la peste zece kilometri de Iași, capitala Moldovei. Miron Costin leagă lupta și de satul vecin Tăutești, unde pedestrașii lui Ștefan Tomșa s-au strâns la o râpă, și scrie că movilele ridicate peste cei uciși se vedeau încă deasupra satului în vremea lui.
Cine a fost Alexandru Movilă?
Alexandru Movilă a fost fiul domnului Ieremia Movilă și a fost pus domn al Moldovei după bătălia de la Tătăreni, la cincisprezece sau șaisprezece ani. A ținut scaunul opt luni, până la bătălia de la Drăgșani, din vara lui 1616, după care a fost silit să treacă la islam.
Ce s-a întâmplat cu Ștefan Tomșa al II-lea după Tătăreni?
A fugit spre Țara Românească, iar la 7 decembrie 1615 Simon Péchy scria că domnul izgonit se retrăsese la Brăila, cu familia și averea, ca să ceară ajutor turcesc. Turcii l-au readus în scaun: campania a început în ianuarie 1616, iar la începutul lui martie 1616 Tomșa domnea iarăși la Iași.
Cum s-a sfârșit dinastia Movileștilor în Moldova?
La Drăgșani, în ținutul Hârlăului, în vara lui 1616, tabăra polonă a capitulat după atacuri repetate ale călărimii turcești și tătărești. Samuel Korecki a căzut rob, iar Elisabeta Movilă și fiii ei, Alexandru și Bogdan, au fost siliți să treacă la islam. Scaunul a fost dat lui Radu Mihnea.
De ce nu se știe sigur ziua bătăliei de la Tătăreni?
Izvoarele dau date deosebite. Lauda adunării de la Halici consemnează lupta la 23 noiembrie 1615, iar scrisoarea comandantului a fost scrisă în 24 noiembrie. Calendarul românesc păstrează 21 noiembrie. În plus, Moldova socotea pe stil vechi, iar Polonia trecuse la calendarul gregorian, cu zece zile înainte.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


