Sursa originală
Pe scurt
Sfântul Dasie a fost un soldat roman creștin decapitat la 20 noiembrie 303, potrivit singurului manuscris care îi păstrează actele, Parisinus graecus 1539, copiat în veacul al XI-lea. Textul spune că fusese tras la sorți „rege” al Saturnaliilor în garnizoana de la Durostorum și că a refuzat rolul.
- 01Actele Sfântului Dasie s-au păstrat într-un singur manuscris grecesc din veacul al XI-lea.
- 02Textul grec a fost redactat între anii 325 și 579, nu în vremea martiriului.
- 03Cumont a stabilit ziua morții la 20 noiembrie, iar anul la 303.
- 04Cel mai vechi martirologiu latin așază moartea la Axiopolis, adică la Cernavodă de azi, nu la Durostorum.
- 05Ideea că regele Saturnaliilor era jertfit vine de la Frazer și se sprijină numai pe acest text.
- Exagerat
„Saturnaliile romane se încheiau cu uciderea regelui ales prin sorți”
Niciun izvor antic în afara actelor Sfântului Dasie nu leagă uciderea unui om de Saturnalii, iar la Lucian regele sărbătorii este doar stăpân al mesei, în cadru privat.
- Fals
„Actele Sfântului Dasie sunt un izvor contemporan cu martiriul”
Textul grec a fost redactat între anii 325 și 579 și s-a păstrat într-un singur manuscris, Parisinus graecus 1539, copiat în veacul al XI-lea.
- Parțial adevărat
„Dasie a fost decapitat la Durostorum”
Martyrologium Hieronymianum îi așază moartea la Axiopolis de două ori, iar în acte Durostorum apare numai într-o încheiere care pare adăugată ulterior.
- Parțial adevărat
„Dasie a murit în anul 304”
Datarea consulară din text și socoteala calendaristică a lui Cumont duc la 20 noiembrie 303; anul 304 vine din ziua de 1 ianuarie care urmează în text.
Pe 20 noiembrie calendarul pomenește un soldat roman care a refuzat un rol de sărbătoare și a plătit cu capul. Cazul Sfântului Dasie este una dintre cele mai citate pagini despre Saturnalii și, totodată, una dintre cele mai fragile: povestea se păstrează într-un singur manuscris grecesc, copiat la o mie de ani după fapte. Pe acel text s-a clădit, la 1890, ideea că regele Saturnaliilor era jertfit.
Ce spun actele martirice despre Sfântul Dasie?
Povestirea începe cu un obicei de garnizoană. Soldații aflați la Durostorum aveau datina, la sărbătorile lui Kronos ținute în fiecare an, să tragă la sorți un „rege”. Sorțul a căzut pe Dasie, care a refuzat rolul și s-a declarat creștin. A fost închis pe loc și dus a doua zi la pretoriu, înaintea unui dregător numit în text legat, pe nume Bassus. Judecătorul a încercat să îl facă să se lepede sau, cel puțin, să jertfească înaintea chipurilor împăraților, amintindu-i ascultarea datorată șefilor armatei. Dasie a opus datoriei de soldat una mai înaltă și a refuzat chiar și răgazul oferit înainte de sentință. Legatul a aplicat legea și l-a condamnat la tăierea capului.
Aceeași povestire cuprinde și o pagină rară despre felul în care se ținea sărbătoarea. Autorul se plânge că oamenii din vremea lui nu se lasă de aceste travestiri, ci ies în mulțime la 1 ianuarie, în piei de capră și cu fața mânjită. Carnavalul antic se mutase, așadar, de la sărbătoarea lui Saturn, ținută între 17 și 23 decembrie, la calendele lui ianuarie, iar lucrul se verifică din alte izvoare: Libanios, Asterie al Amasiei și sinodul din Trullo.
Cât de vechi este izvorul?
Mai nou decât ne-am aștepta, și acesta este punctul care schimbă tot. Textul a fost publicat de Franz Cumont, profesor la Universitatea din Gand, în Analecta Bollandiana, tomul 16, anul 1897, după un singur manuscris: Parisinus graecus 1539, o minusculă oblică din veacul al XI-lea. Cumont scrie că toate căutările lui după o a doua copie în celelalte culegeri hagiografice au rămas fără rezultat și că numai unele sinaxare dau un scurt rezumat. El socotea textul grec o traducere neexactă după un original latin, cu povestirea împodobită cu amănunte născocite, dar cu un caracter de ansamblu istoric.
Cercetarea de azi așază redactarea textului grec între anii 325 și 579, adică la o generație sau la mai multe după faptele povestite. Pentru anul morții, Cumont a folosit indicațiile calendaristice din text: dacă 20 noiembrie este a douăzeci și patra zi a lunii, atunci 1 ianuarie următor este a șaptea, iar dacă 20 noiembrie cade sâmbătă, și 1 ianuarie cade sâmbătă. Anul 304 are epacta VII și începe într-o sâmbătă, iar coincidența nu se mai repetă în domnia lui Dioclețian. De aici concluzia lui: Dasie a fost decapitat la 20 noiembrie 303, ceea ce se potrivește și cu datarea consulară din text.
Un al doilea semn de întrebare vine din titlul dat lui Bassus. Cumont observă că termenul grecesc pentru legat nu se potrivea unui legatus iuridicus, că legații de legiune dispăruseră de la Gallienus încoace și că, după împărțirea provinciilor de către Dioclețian, cuvântul ieșise din uzul oficial. În plus, puterea civilă și cea militară fiind despărțite, un guvernator nu ar fi putut judeca penal un soldat.
Unde a murit Dasie, la Durostorum sau la Axiopolis?
Cel mai vechi martirologiu latin nu spune Durostorum. Martyrologium Hieronymianum pomenește acest Dasie în două zile, 5 august și 4 octombrie, și de fiecare dată îi așază moartea la Axiopolis, oraș aflat, scrie Cumont, puțin la est de Durostorum. Cumont socotea că niciuna din cele două zile nu poate fi ziua morții și că ele amintesc mutarea moaștelor sau sfințirea bisericii, astfel că data din Patimă, 20 noiembrie, rămâne cea adevărată. În privința locului însă dădea dreptate martirologiului: actele lasă scena în ceață până la sfârșit, iar Durostorum apare numai într-o încheiere care are tot aerul de a fi fost adăugată ulterior, orașul mare însușindu-și o glorie de provincie.
Axiopolis se află pe teritoriul României de azi, la Dealul Hinog, în orașul Cernavodă, județul Constanța. Fișa Repertoriului Arheologic Național, cod RAN 60785.03, o înregistrează drept cetate romană, apoi bizantină, la 3 kilometri sud de Cernavodă, în fața insulei Hinog, pe malul drept al Dunării, și notează că amenajările moderne ale unei unități militare au distrus aproape în întregime ruinele antice. Potrivit rezumatului publicat de autor la studiul lui Ioan C. Opriș din 2024, Axiopolis este tocmai orașul cu martiri creștini pomenit de martirologii.
A fost ucis regele Saturnaliilor?
Nu există nicio altă mărturie antică pentru asta. Francesca Prescendi a reluat, în cartea Rois éphémères. Enquête sur le sacrifice humain, apărută la Geneva în 2015, toate izvoarele invocate vreodată în discuție, de la sărbătoarea Sacaea și țapul ispășitor de la Rodos până la riturile de devotio. Concluzia, așa cum o rezumă recenziile din Anabases și din Revue de l’histoire des religions, este că niciunul nu leagă direct uciderea unui om de Saturnalii și că practica descrisă în martiriul lui Dasie nu are termen de comparație la Roma. La retorul Lucian, regele Saturnaliilor există, dar cu rol mărginit la casă, ca stăpân al mesei.
Prescendi nu se pronunță asupra actelor și lasă deschise două ipoteze: ori a existat o practică locală de jertfă, reală sau simbolică, ori jertfa a fost adăugată povestirii, și atunci numai carnavalul ține de realitate. Obiecția fusese ridicată încă de Andrew Lang, pentru care Dasie a fost executat pentru refuzul de a jertfi împăraților. Recenzia din Revue de l’histoire des religions o întărește: textul se citește ca două bucăți. În primele paragrafe Dasie este închis pentru că a refuzat să se jertfească lui Kronos, cu vocabular limpede sacrificial; în partea a doua, la judecata lui Bassus, nimeni nu mai pomenește sărbătorile lui Kronos, iar conflictul se mută pe cinstirea chipurilor imperiale. Cuțitul de jertfă devine spadă, iar judecătorul îi oferă două ceasuri de gândire.
Cum s-a născut mitul regelui jertfit?
James George Frazer a construit capitolul despre Saturnalii din Ramura de aur pe actele Sfântului Dasie, singurul text care leagă sărbătoarea de jertfirea regelui de carnaval. Capitolul apare în 1890, este reluat în 1900 alături de patima lui Hristos, iar în a treia versiune, din 1911, patima trece în anexă. Textul îi fusese pus la dispoziție de Cumont. Din scrisorile inedite dintre Frazer, Cumont, Lang și Parmentier, publicate de Prescendi, se vede că disputa veacului al XIX-lea nu era despre Dasie, ci despre existența jertfei omenești în religia romană.
Pasul următor l-a făcut Claude Lévi-Strauss, în 1952, în articolul despre Moș Crăciunul supliciat, pornit de la arderea unei efigii a lui Moș Crăciun la Dijon, în decembrie 1951: acolo regele Saturnaliilor intră, pe temeiul lui Frazer, în șirul strămoșilor lui Moș Crăciun. Așa a ajuns un manuscris copiat în veacul al XI-lea, despre o garnizoană de la Dunăre, la temelia a tot ce se scrie popular despre sărbătorile de iarnă.
Ce rămâne sigur și ce rămâne meritul
Rămâne un soldat pomenit la 20 noiembrie, într-o garnizoană de pe limesul dunărean, condamnat pentru că a refuzat un ordin, și rămâne memoria lui legată de Axiopolis în cel mai vechi martirologiu latin. Rămâne, mai ales, imaginea calendelor pe care autorul anonim o dă în treacăt: un carnaval ținut cu îndârjire de oameni botezați, mustrat de Biserică patru veacuri.
Mitul care se desface aici nu este al lui Dasie, ci al lui Frazer. Nu știm dacă regele Saturnaliilor se jertfea, și tocmai de aceea nu avem dreptul să spunem nici că o făcea, nici că nu o făcea nicăieri. Ce știm este că Sfântul Dasie, un om care juca prin sorț un rol într-o sărbătoare de cazarmă, a refuzat cu prețul capului să îl joace, iar cineva a găsit povestea destul de importantă ca să o scrie. Cu mijloacele vremii, atât a fost de ajuns ca numele lui să treacă șaptesprezece veacuri.
Surse
- Franz Cumont, Les Actes de S. Dasius, în Analecta Bollandiana, tomul 16, 1897, ediția textului după Parisinus graecus 1539. Text integral:, https://archive.org/details/AnalectaBollandiana1897
- Claire Joncheray, recenzie la Francesca Prescendi, Rois éphémères, în Anabases, nr. 24, 2016, p. 361-363, DOI 10.4000/anabases.5787:, https://journals.openedition.org/anabases/5787
- Thomas Galoppin, recenzie la Francesca Prescendi, Rois éphémères, în Revue de l’histoire des religions, nr. 1, 2018, p. 152-155, DOI 10.4000/rhr.8857:, https://journals.openedition.org/rhr/8857
- Repertoriul Arheologic Național, fișa sitului Cetatea Axiopolis de la Cernavodă, Hinog, cod RAN 60785.03, cod LMI CT-I-s-A-02620:, https://ran.cimec.ro/?codran=60785.03
- Timothy D. Barnes, The New Empire of Diocletian and Constantine, Harvard University Press, 1982, fișa prosopografică a lui Bassus, legat în Moesia Inferior la 303:, https://archive.org/details/newempireofdiocl0000barn
✓ Ce știm sigur
- Textul s-a transmis într-un singur manuscris, Parisinus graecus 1539, copiat în veacul al XI-lea.
- Martyrologium Hieronymianum pomenește acest Dasie la 5 august și 4 octombrie și îi așază moartea la Axiopolis de ambele dăți.
- Sărbătoarea calendelor lui ianuarie descrisă în text este atestată independent, de la Libanios și Asterie al Amasiei până la sinodul din Trullo.
- Axiopolis este sit arheologic clasat în România, la Dealul Hinog, Cernavodă, județul Constanța.
? Ce rămâne neclar
- Dacă în garnizoanele de la Dunăre regele sărbătorii era într-adevăr omorât, fiindcă nicio altă mărturie antică nu confirmă practica.
- Dacă episodul Saturnaliilor face parte din povestirea originală sau a fost adăugat, de vreme ce în partea a doua a textului nimeni nu îl mai pomenește.
- Cine era Bassus, de vreme ce titlul de legat nu se potrivește cu administrația de după reforma lui Dioclețian.
- Dacă durata de treizeci de zile a sărbătorii, pe care se sprijină data de 17 noiembrie pentru trasul la sorți, are vreun temei în izvoare.
Contextul românesc
Axiopolis, locul pe care cel mai vechi martirologiu latin îl dă ca loc al morții lui Dasie, se află pe teritoriul României: Dealul Hinog, la 3 kilometri sud de Cernavodă, județul Constanța, pe malul drept al Dunării, sit clasat cu codul RAN 60785.03. Cetatea a fost cercetată de Pamfil Polonic în 1898-1899, iar rezultatele au fost publicate sumar de Grigore Tocilescu în 1903. Fișa oficială a sitului notează că amenajările moderne ale unei unități militare au distrus aproape în întregime ruinele antice, ceea ce face ca mărturia scrisă să cântărească aici mai mult decât săpătura.
Întrebări frecvente
Când este pomenit Sfântul Dasie?
La 20 noiembrie, dată pe care o dă chiar textul Patimii și pe care Franz Cumont a socotit-o cea adevărată. Cel mai vechi martirologiu latin îl pomenește însă la alte două zile, 5 august și 4 octombrie, care par să amintească mutarea moaștelor sau sfințirea bisericii lui.
Unde se afla Axiopolis?
La Dealul Hinog, pe malul drept al Dunării, la aproximativ 3 kilometri sud de Cernavodă, în județul Constanța. Situl este clasat în Repertoriul Arheologic Național cu codul 60785.03 și a fost cercetat pentru prima dată de Pamfil Polonic în 1898-1899.
Cine a descoperit actele Sfântului Dasie?
Franz Cumont, profesor la Universitatea din Gand, care le-a publicat în Analecta Bollandiana, tomul 16, anul 1897, după un singur manuscris aflat la Paris. Cumont a căutat o a doua copie în celelalte culegeri hagiografice și nu a găsit niciuna.
De ce este important acest text pentru studiul Saturnaliilor?
Pentru că este singurul izvor antic care leagă sărbătoarea de jertfirea regelui ales prin sorți. Pe el a clădit James George Frazer capitolul despre Saturnalii din Ramura de aur, iar de la Frazer ideea a trecut la Claude Lévi-Strauss și în scrierile populare despre sărbătorile de iarnă.
Există dovezi că romanii jertfeau regele Saturnaliilor?
Nu, în afara acestui text. Francesca Prescendi a reluat toate izvoarele invocate în discuție și a arătat că niciunul nu leagă direct uciderea unui om de Saturnalii, iar la Lucian regele sărbătorii apare doar ca stăpân al mesei, într-un cadru privat.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


