Pompei: 38 de monede și 24 de amulete, pe raftul de jos al unui dulap

Parcul Arheologic din Pompei a publicat pe 29 octombrie 2026 raportul unei săpături din Regio IX, insula 11, unde a fost identificat conturul unui dulap de lemn prins de erupția anului 79. Pe raftul de jos s-au păstrat, în poziția lor originară, un coșuleț cu 38 de monede de bronz, o cutiuță cu opt greutăți de plumb și un săculeț de pânză cu 24 de obiecte mici de podoabă. Restul dulapului fusese golit, însă nu de proprietari.

Casa, camera și mobila care nu s-a păstrat

Contextul publicat este Regio IX, insula 11, locuința cunoscută convențional ca Casa lui Cornelius Maximus, cu intrarea la numărul 7, pe via dell’Abbondanza. Atribuirea numelui este caracterizată de autorii raportului drept extrem de îndoielnică: ea se sprijină pe inscripții de fațadă citite în 1912 și astăzi invizibile. Dulapul avea formă de L și ocupa tot colțul sud-estic al camerei notate B. Lemnul nu a supraviețuit: mobila a fost reconstituită după amprenta lăsată în depozitul piroclastic, după rafturile prăbușite și după piesele de fier care o fixau în pardoseală. S-a păstrat pe mai mult de jumătate din înălțime, fiindcă prăbușirea acoperișului și fluxul vulcanic au umplut-o.

Monedele: mărunțiș de casă, nu tezaur

Grămada de monede numără 38 de piese, toate de bronz. Autorii o descriu drept o rezervă de monedă de mică valoare, folosită poate pentru cheltuielile zilnice. Două sunt mai vechi și puternic tocite: o unitate de la Ebusus și un sesterț al lui Claudius emis pe numele lui Germanicus. Celelalte 36 au fost bătute sub Nero, și anume 3 sesterți, 7 dupondii și 26 de ași, din seriile anilor 64-67, cu cea mai mare aglomerare la 65, unde intră 21 de piese. Monedele stăteau într-un coșuleț împletit, din care s-au păstrat vreo 12 centimetri de fund; fibra a fost identificată provizoriu la stereomicroscop drept esparto.

Cele 24 de amulete, purtate din copilărie

În același braț sudic al dulapului s-a găsit un săculeț de pânză cu 24 de obiecte miniaturale, din faianță, os, pastă de sticlă și cristal de stâncă, toate cu orificiu de suspendare. Autorii le încadrează în categoria crepundia, podoabe cu funcție magică și de protecție. Se recunosc divinități, Bes și Mercur, părți anatomice, picioare și mâini, elemente vegetale, conuri de pin sau ciorchini, mărgele de colier, un astragal și altele; o fotografie arată un pandantiv în formă de sandală înaripată. Formularea raportului este că avem probabil un colier și cu siguranță un ornament apotropaic cu valoare de identitate, primit la vârstă fragedă și păstrat în cursul vieții. Urmele de țesătură ale săculețului au fost prelevate și urmează să fie studiate.

Restul inventarului din cameră

Lângă monede se afla o cutiuță de lemn cu închizătoare de bronz, cu opt greutăți de plumb, șase dintre ele cu mâner de fier, toate dreptunghiulare în afară de una, circulară. În cameră s-au mai găsit o pensetă de bronz, o plăcuță de șist pentru amestecul pigmenților, un balsamariu tubular de sticlă, două spatule de os, o cățuie ceramică și o lampă de bronz cu un singur arzător, piese pe care raportul le leagă cu prudență de sfera feminină. Vasele de bronz identificate sunt o cană, o situla fără mâner, un vas în formă de coș și o cupă elipsoidală. Pe o mezanină, într-o amforă africană de ulei, au apărut scheletele a cel puțin doi rozători, atribuite genului Apodemus.

Dulapul a fost deschis, dar nu de stăpânii casei

Aici raportul corectează o impresie care circulă deja. Prin camerele casei trec două tuneluri săpate de oameni după antichitate. Unul vine dinspre vest, coboară la nivelul pardoselii și se oprește exact la peretele estic al camerei B, adică la dulap. O parte din conținutul mobilei a fost găsită pe pardoseală, chiar pe traseul acelui tunel, și acolo au apărut tocmai obiectele cele mai căutate de tunelari, vasele de bronz, puse deoparte, cu bună probabilitate, pentru a fi ridicate mai târziu. Autorii scriu limpede că brațul sudic al dulapului a restituit singurele piese păstrate în amplasarea lor originară. Prin urmare dulapul nu a rămas intact două mii de ani: doar raftul lui de jos a scăpat.

Ce nu se poate spune deocamdată

Nu s-au raportat resturi umane în camerele acestei case, iar niciun obiect nu poate fi legat de o persoană anume, nici prin nume, nici prin sex sau vârstă. Monedele au fost numărate pe teren, într-o masă corodată, fără catalog numismatic cu greutăți, diametre și trimiteri de tip. Cele 24 de amulete nu sunt inventariate bucată cu bucată, iar identificările de material sunt macroscopice. Despre soarta locuitorilor, autorii spun că dovezile disponibile nu permit alegerea între fuga fără întoarcere și moartea în catastrofă. Cele două tuneluri nu pot fi încadrate cronologic.