Tratatul de la Kadesh: un fragment nou, găsit la Hattușa, vorbește despre fugari

Un fragment de tăbliță de lut descoperit la Hattușa, vechea capitală a hitiților, completează textul tratatului de la Kadesh, considerat cel mai vechi tratat de pace păstrat. Anunțul a fost făcut pe 21 septembrie 2026, de Ziua Internațională a Păcii, de ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy. Rândurile păstrate privesc o problemă surprinzător de actuală: ce se întâmplă cu oamenii care fug dintr-un stat în altul.

Ce s-a găsit la Hattușa?

S-a găsit o bucată dintr-o tăbliță de lut scrisă cu semne cuneiforme, în limba akkadiană, care aparține unei copii a tratatului de pace dintre regele hitit Hattușili al III-lea și faraonul Ramses al II-lea. Fragmentul a ieșit la iveală lângă Clădirea E de pe Büyükkale, citadela regală a Hattușei, în apropiere de actualul oraș Boğazkale, în provincia Çorum din Turcia centrală.

Potrivit ministerului, piesa a fost studiată de specialiști aproximativ un an înainte de a fi identificată. Doar una dintre fețe s-a păstrat, iar textul are lipsuri. Rândurile care se pot citi corespund prevederilor pe care editorii moderni le numerotează ca articolele 12-20 ale tratatului.

Săpăturile de la Hattușa sunt conduse în prezent de Institutul Arheologic German, sub coordonarea lui Andreas Schachner, cu o echipă internațională. Anunțul ministerului nu precizează însă cine a descoperit și cine a citit fragmentul.

Ce este tratatul de la Kadesh și de ce e numit cel mai vechi tratat de pace?

Tratatul de la Kadesh este acordul prin care Egiptul și Imperiul Hitit au pus capăt unui lung conflict pentru controlul Siriei. Numele vine de la bătălia de la Kadesh, purtată în jurul anului 1274 î.Hr. pe râul Oronte, în Siria de azi, între armata lui Ramses al II-lea și cea a regelui hitit Muwatalli al II-lea. Lupta nu a avut un învingător clar, deși Ramses a prezentat-o acasă ca pe un triumf.

Pacea a fost încheiată abia peste aproximativ 15 ani, de Hattușili al III-lea, fratele lui Muwatalli. Cei doi regi își promit „pace bună și frăție bună” pentru totdeauna, renunță la atacuri reciproce, se obligă să se ajute dacă unul dintre ei e atacat și reglementează extrădarea.

Au existat tratate și mai vechi în Orientul Apropiat, dar acesta este cel mai vechi tratat de pace al cărui text s-a păstrat în versiunile ambelor părți. De aceea Turcia a dăruit Organizației Națiunilor Unite, pe 24 septembrie 1970, o replică în cupru a tăbliței, expusă și azi lângă sala Consiliului de Securitate.

Ce spun clauzele despre fugari din tratatul de la Kadesh?

Pe scurt: fugarii erau trimiși înapoi, dar cu garanții. Tratatul prevede că oamenii care fug din Egipt în țara hitiților, sau invers, fie că sunt demnitari, fie oameni de rând, vor fi predați regelui lor. Istoricul Trevor Bryce, specialist în istoria hitiților, notează că fiecare parte a jurat să extrădeze refugiații politici ai celeilalte.

Clauzele au și o parte de amnistie. Versiunea egipteană, tradusă de egiptologi încă de la începutul secolului XX, cere ca omul predat să nu fie pedepsit pentru fuga lui, să nu i se distrugă casa și să nu fie uciși soția și copiii lui. Noul fragment conține, potrivit ministrului Ersoy, tocmai astfel de prevederi despre fugarii din Egipt și din țara Hatti, inclusiv mențiunea că „casele nu vor fi distruse”.

Această moștenire de acum mii de ani ne amintește de responsabilitatea de a proteja viața și demnitatea omului.

Mehmet Nuri Ersoy, ministrul turc al Culturii și Turismului, 21 septembrie 2026

Clauza avea o miză foarte concretă pentru Hattușili. El ajunsese pe tron după ce îl înlăturase pe nepotul său, Murșili al III-lea, care se refugiase apoi, pentru o vreme, în Egipt. Extrădarea fugarilor politici îl proteja pe regele hitit de rivali adăpostiți la curtea faraonului.

De ce există mai multe versiuni și două date diferite?

Tratatul a fost redactat inițial în akkadiană, limba diplomației din acea vreme, și schimbat între curți pe tăblițe de argint, care s-au pierdut. Egiptenii au săpat textul în hieroglife pe zidurile templului de la Karnak și ale Ramesseumului, templul funerar al lui Ramses de la Teba. Hitiții au păstrat în arhiva palatului copii pe tăblițe de lut.

Primele fragmente akkadiene au fost găsite la Boğazköy în 1906, în săpăturile conduse de asirologul german Hugo Winckler. Astăzi, bucăți ale tăblițelor se află la Muzeele de Arheologie din Istanbul, la Muzeul Civilizațiilor Anatoliene din Ankara, la Muzeul Orientului Apropiat din Berlin și la Ermitajul din Sankt Petersburg.

Anul încheierii apare diferit de la o sursă la alta. Tratatul datează din al 21-lea an de domnie al lui Ramses al II-lea, iar cercetătorii nu sunt de acord asupra anului în care faraonul a urcat pe tron. După cronologia folosită azi de cei mai mulți egiptologi, tratatul de la Kadesh a fost încheiat în jurul anului 1259 î.Hr. După o cronologie mai veche, pe care o reiau placa de la ONU și etichetele unor muzee, anul este 1269 î.Hr.

Ce spun sursele

Deocamdată, singura sursă primară este anunțul ministerului turc, preluat pe 21 septembrie de agenția de stat Anadolu și de presa turcă. Ministerul numește fragmentul „o descoperire valoroasă” și leagă anunțul de Ziua Internațională a Păcii.

Unele titluri internaționale au vorbit despre „reguli antice pentru refugiați”. Formularea nu e greșită, dar trebuie citită în contextul epocii: clauzele protejau în primul rând interesele celor doi regi, iar garanțiile pentru fugari erau condiția ca aceștia să fie predați.

Ce nu se știe încă

Nu există încă o publicație științifică a fragmentului. Nu se cunosc dimensiunile lui, transcrierea completă a rândurilor și numele epigrafiștilor care l-au identificat. De asemenea, anunțul nu spune în ce an a fost scos din pământ, ci doar că a fost studiat aproximativ un an.

Rămâne de văzut dacă textul nou aduce variante față de copiile deja cunoscute sau doar confirmă pasaje care lipseau din acestea. Ministerul spune că săpăturile de pe Büyükkale vor continua, cu speranța că vor apărea și alte bucăți ale aceleiași tăblițe.