Tot ce s-a petrecut pe teritoriul României și al Republicii Moldova de azi, cu toate popoarele care au trăit aici, de la daci și romani la sași, secui, maghiari, evrei, armeni sau tătari, plus comunitățile românești din afară: vlahii din Balcani, românii din Ucraina, Serbia și Ungaria, diaspora.
Cifra se repetă în manuale și în clipuri, iar uneori i se pune domnului chiar în gură. Am căutat-o în cronica lui Grigore Ureche, în monografia academică a domniei și în cartea lui Iorga din 1904. Nu apare în niciuna.
În 1920 Parlamentul României a votat întemeierea unor școli de istorie și arheologie la Roma și la Paris. Cea de la Roma a început să lucreze la 1 noiembrie 1922, cu Vasile Pârvan director.
Ziua Arhivelor Naționale se ține la 31 octombrie, dată legată de anul 1862. Lucrările de specialitate arată însă o unire de servicii mai vechi, din 1831 și 1832, și nu dau nici ziua, nici numărul actului.
Șase cifre mari, de la 20.000 la 100.000, și două singure cifre care stau pe documente: 41 și 31. Am urmărit fiecare cifră până la omul care a rostit-o.
Cloșca cu puii de aur, tezaurul găsit în 1837 la Pietroasele, este numită adesea moștenire de la daci. Inscripția runică de pe colan, datarea pieselor și situl de alături spun altceva.
Un singur text anonim, apărut la Viena în vara anului 1463, s-a păstrat în șapte manuscrise și s-a tipărit de șase ori până în 1500. Am urmărit obiectul, nu legenda.
Gramata patriarhului Ieremia al II-lea, din octombrie 1591, actele de divan care îl arată pe Mihai ispravnic al băniei, raportul de săpătură din 1985 și proiectul de translație, citite pe îndelete.
Pe 22 octombrie 2026, în zona Flămânda, arheologii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au dat peste un sarcofag roman nedeschis. Pe 27 octombrie l-au deschis: în el, un copil, într-un sicriu de lemn.
Se spune că Sfinxul din Bucegi este un monument lucrat de mâna omului. Afirmația are un autor, un an și o măsurătoare. Documentele oficiale și geologia spun altceva, iar povestea reală a stâncii e mai veche decât oricare dintre variante.
Biserica domnească din Hârlău s-a terminat pe 28 octombrie 1492, după pisania de pe zid. Ce scrie în ea, cât a durat zidirea și ce s-a schimbat de atunci.
Patru puteri au recunoscut Basarabia drept parte a României. Trei au ratificat, Japonia niciodată. Ce scrie în cele nouă articole și ce spun istoricii.
Scena cu douăzeci de mii de oameni în țeapă vine dintr-un singur text, scris la câțiva ani după 1462 de un autor care nu a fost acolo. Am citit pagina rând cu rând.
Folosim cookie-uri de analiză (Google Analytics) ca să vedem ce se citește pe Historix. Nu le punem fără acordul tău. Detalii
