Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Mănăstirea creștină de pe Sir Bani Yas și cele 153 de fragmente de stuc

Pe o insulă din Golful Persic a funcționat, în jurul anului 700, o mănăstire creștină. Un studiu nou arată din ce ghips i s-a făcut decorul, cum a fost ars și care piese au fost turnate separat și apoi lipite pe pereți.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
20 noiembrie 2026, 17:00 · 5 min de citit

Sursa originală

Archaeological and Anthropological Sciences · „Anthony J. Baragona și colab., Construction and materiality of the 7th, 8th century C.E. monastery at Sir Bani Yas, U.A.E.”
Publicat 2026-11-16
Citește originalul ↗
Panoramă cu peisajul arid și dealurile joase ale insulei Sir Bani Yas, în Abu Dhabi
Insula Sir Bani Yas, în emiratul Abu Dhabi, unde se află ruinele mănăstirii. Imaginea arată peisajul insulei, nu situl monahal. Wikimedia Commons · CC BY-SA 3.0

Pe scurt

Pe insula Sir Bani Yas, în Abu Dhabi, a funcționat între aproximativ 650 și 750 după Hristos o mănăstire a Bisericii Răsăritului. Un studiu publicat la 16 noiembrie 2026 arată că mortarele și cele 153 de piese de stuc sunt din ghips în proporție de peste 90 la sută, scos din piatra insulei.

  • 01Mănăstirea Bisericii Răsăritului de pe insula Sir Bani Yas, în Abu Dhabi, a fost identificată în 1992 și este datată între aproximativ 650 și 750 după Hristos. Din biserică provin 153 de piese de stuc. Un studiu publicat la 16 noiembrie 2026 arată că mortarele sunt de ghips în proporție de peste 90 la sută, că piatra venea de pe insulă și că o parte a decorului a fost turnată separat și apoi prinsă pe perete.

Pe insula Sir Bani Yas, în emiratul Abu Dhabi, se află ruinele unei mănăstiri creștine ridicate în jurul secolului al VII-lea după Hristos, în vremea în care islamul își începea istoria. Un studiu publicat la 16 noiembrie 2026 nu se ocupă de teologie, ci de materiale: din ce ghips s-a făcut tencuiala și stucul, cum a fost ars și care piese au fost turnate pe jos și apoi prinse pe perete.

Ce este situl

Mănăstirea a fost identificată în 1992, într-o cercetare de teren a programului de prospectare a insulelor din Abu Dhabi, iar săpăturile s-au făcut între 1993 și 1996 și apoi între 2009 și 2011. Studiul de acum o atribuie Bisericii Răsăritului, comunitatea creștină cunoscută în literatura mai veche drept nestoriană, care s-a întins pe toată coasta Golfului.

Ansamblul are o biserică tripartită, așezată într-o curte închisă cu ziduri, iar de-a lungul laturilor de nord și de est ale curții se înșiră chilii. Spre nord și nord-vest se află cel puțin șapte case izolate, fiecare în curtea ei cu zid, pe care autorii le citesc drept chilii ale unei așezări monahale risipite. Din biserică provine unul dintre cele mai bogate ansambluri de stuc găsite până acum în Golf: 153 de piese.

Datarea se sprijină pe ceramică și pe câteva datări radiocarbon și pune peisajul monahal între aproximativ 650 și 750 după Hristos. Săpăturile mai noi din chiliile risipite încep să împingă limita de jos spre sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea. Autorii spun limpede ce înseamnă asta: ansamblul a fost construit, locuit și folosit chiar în vremea în care începea epoca islamică.

Ghipsul, nu varul

Analiza a mers pe 22 de secțiuni subțiri șlefuite, cercetate la microscopul cu lumină polarizată și la microscopul electronic, plus fluorescență de raze X, analiză termogravimetrică, tomografie computerizată de rezoluție înaltă și spectroscopie Raman. Concluzia de bază este simplă: mortarele sunt de ghips, cu foarte puțin agregat sau fără, iar probele sunt alcătuite în proporție de peste 90 la sută din ghips.

Un rezultat contrazice o așteptare: deși analiza termică arată un semnal de var, matricea de liant nu conține var ca liant. Varul vine din bulgări formați la arderea pietrei de bază, nu dintr-o rețetă cu var. Celestina, un sulfat de stronțiu, a fost găsită în toate probele analizate, ceea ce leagă materialul de o sursă locală precisă.

Piatra de bază a fost identificată: ghips cristalin, adică selenit, și o rocă fină din microfosile carbonatice prinse în ghips. Amândouă se potrivesc, la microscop, cu fragmentele rămase în mortar. Autorii scriu că o carieră comună a existat aproape sigur undeva pe insulă, pe un dom de sare, dar că nu a fost găsită până acum.

Ce a ieșit la iveală despre meșteri

Rezultatul pe care autorii îl numesc cel mai important privește felul de lucru: stucurile de tip 1 au fost modelate direct pe pereții clădirii, odată cu tencuiala, în timp ce tipurile 2, 3 și 4 au fost turnate separat și apoi montate. Mortarele au fost pregătite după cerințele fiecărei funcții: unul mai grosier, ca strat de aderență, altul mai omogen, pentru fața văzută.

Arderea ghipsului cere o temperatură între 150 și 200 de grade Celsius, iar autorii observă că atingerea exactă a acestui interval la scară mare, în secolul al VII-lea, ar fi fost greu de ținut, fiindcă cuptoarele vremii dădeau temperaturi mult mai mari. Urmele de gel de silice pe granulele de cuarț sunt citite ca semn de temperatură înaltă și de mediu alcalin, adică exact ce se întâmplă într-un cuptor de ghips. Din toate acestea autorii trag o concluzie despre oameni, nu despre pietre: priceperea tehnică și descurcăreala constructorilor.

Decorul amestecă iconografie creștină cu o tehnologie care vine din tradițiile meșteșugărești ale Imperiului Sasanid. Un fragment de tip 3 face parte dintr-un panou mult mai mare cu o cruce, iar tipul 4 are un motiv de palmier cu cruce. Turnarea separată a stucului este bine documentată în Golf, în Mesopotamia și în Iran.

Ce rămâne nelămurit

  • Cronologia exactă. Autorii spun că nu se poate stabili deocamdată dacă stilurile de decor țin de etapele construcției sau de felul în care a fost folosită clădirea.
  • Locul carierei de pe insulă, care nu a fost găsit.
  • Dacă tipul 4 a fost chiar turnat separat. Autorii nu exclud complet varianta imprimării modelului în mortar proaspăt, pe perete.
  • Mortarele de structură și clădirile anexă, care nu au intrat în această analiză.
  • Culoarea. Pe niciuna dintre probe nu s-a găsit pigment, așa că structurile sunt presupuse nevopsite.

Surse

  1. Anthony J. Baragona și colab., „Construction and materiality of the 7th, 8th century C.E. monastery at Sir Bani Yas, U.A.E.”, Archaeological and Anthropological Sciences, vol. 18, nr. 12, 2026, ISSN 1866-9557:, https://doi.org/10.1007/s12520-026-02581-8
  2. G. R. D. King, „A Nestorian monastic settlement on the island of Sir Bani Yas, Abu Dhabi: a preliminary report”, Bulletin of the School of Oriental and African Studies, vol. 60, nr. 2, 1997, p. 221-235, ISSN 0041-977X:, https://doi.org/10.1017/S0041977X00036375
  3. R. A. Carter, „Christianity in the Gulf during the first centuries of Islam”, Arabian Archaeology and Epigraphy, vol. 19, nr. 1, 2008, p. 71-108, ISSN 0905-7196:, https://doi.org/10.1111/j.1600-0471.2008.00293.x
  4. Dana Goodburn-Brown, Kirsty Norman, „Preservation In Situ for Tourism: An Early Christian Monastic Complex on Sir Bani Yas Island”, Conservation and Management of Archaeological Sites, vol. 14, nr. 1-4, 2012, p. 249-262, ISSN 1350-5033:, https://doi.org/10.1179/1350503312Z.00000000021

✓ Ce știm sigur

  • Situl a fost identificat în 1992, iar săpăturile s-au făcut între 1993 și 1996 și între 2009 și 2011.
  • Din biserică provin 153 de piese de stuc, unul dintre cele mai bogate ansambluri cunoscute în Golf.
  • Ansamblul cuprinde o biserică tripartită într-o curte cu ziduri, chilii alăturate zidurilor de nord și est și cel puțin șapte case izolate în curți proprii.
  • Probele analizate sunt alcătuite în proporție de peste 90 la sută din ghips, iar celestina apare în toate probele.
  • Stucurile de tip 1 au fost modelate pe perete, iar tipurile 2, 3 și 4 au fost turnate separat.

? Ce rămâne neclar

  • Nu se poate spune încă dacă stilurile de decor țin de etapele construcției sau de felul folosirii clădirii.
  • Cariera de ghips de pe insulă, pe care autorii o socotesc aproape sigură, nu a fost localizată.
  • Pentru tipul 4, varianta imprimării modelului direct în mortar proaspăt nu este exclusă complet.
  • Mortarele de structură și clădirile anexă nu au fost analizate.
  • Lipsa pigmentului pe probe duce la presupunerea că decorul era nevopsit, dar este o presupunere, nu o dovadă.

Contextul românesc

În secolele al VI-lea și al VII-lea, creștinismul de limbă siriacă se întindea de la Mesopotamia pe toată coasta Golfului, iar la celălalt capăt al lumii creștine, la Dunărea de Jos, se ridicau în același timp bazilicile din Scythia Minor, de la Histria, Tomis sau Niculițel. Comparabilă este și situația istorică: și în Dobrogea, și în Golf, comunitățile creștine au continuat să construiască și după ce stăpânirea politică a trecut în alte mâini. Diferența este de material: la noi s-a lucrat cu cărămidă, piatră și mortar de var, în vreme ce pe Sir Bani Yas totul se sprijină pe ghipsul scos din insulă. Pentru arheologia construcțiilor, exact aceste rețete locale arată cine erau meșterii și de unde își luau materialul.

Întrebări frecvente

Ce era Biserica Răsăritului?

Comunitatea creștină de limbă siriacă din Mesopotamia și din Persia, numită în literatura mai veche nestoriană. În secolele al VI-lea și al VII-lea s-a întins pe coasta Golfului, iar mănăstirea de pe Sir Bani Yas este una dintre urmele acestei extinderi.

Cum este datată mănăstirea?

Pe baza ceramicii și a câtorva datări radiocarbon, între aproximativ 650 și 750 după Hristos. Săpăturile mai noi din chiliile risipite încep să împingă limita de jos spre sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea.

De ce contează că mortarul este de ghips și nu de var?

Pentru că arată o rețetă locală: ghipsul se găsea pe insulă și cere o temperatură de ardere mult mai mică decât varul. Autorii arată că semnalul de var din analiza termică vine din bulgări formați la ardere, nu dintr-un amestec cu var.

Ce înseamnă că o parte a stucului a fost turnată separat?

Că piesele au fost făcute în forme, pe jos, și apoi prinse pe perete cu un mortar anume. Tehnica este bine documentată în Golf, în Mesopotamia și în Iran, și arată un șantier organizat, cu etape și cu meșteri specializați.

Ce motive are decorul?

Iconografie creștină pe o tehnologie de tradiție sasanidă. Un fragment face parte dintr-un panou mare cu o cruce, iar un alt tip are un motiv de palmier cu cruce. Pe probe nu s-a găsit pigment, deci decorul pare să fi fost nevopsit.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →