Un sat roman cu atelier de fibule, găsit sub un cartier nou din Flintshire

Înainte ca pe un teren din Mancot, lângă Hawarden, în Flintshire, să înceapă construcția a 300 de case, arheologii au săpat, cum cere legea. Au dat peste o așezare romano-britanică despre care nu se știa nimic, cu ateliere în care se turnau fibule. Heneb, trustul de arheologie al Țarii Galilor, a făcut public rezultatul pe 9 noiembrie 2026.

O săpătură cerută de un proiect imobiliar

Terenul fusese alocat pentru locuințe de Consiliul Flintshire, iar dezvoltatorul, Castle Green Homes, a comandat evaluarea arheologică înainte de începerea lucrărilor, pentru ansamblul numit Gladstone Grange. Măsurătorile geofizice au arătat structuri îngropate și urme de activitate veche, iar Heneb a făcut cercetarea completă înainte ca șantierul să intre pe teren. Săpătura a început în decembrie 2025 și s-a încheiat.

Vestigiile au apărut în timpul supravegherii arheologice de dinaintea și de la începutul lucrărilor de pe Gladstone Way. Ceea ce a ieșit la lumină este o așezare romano-britanică cu caracter meșteșugăresc, de acum aproximativ două mii de ani, păstrată într-o rețea de limite de parcelă și de canale de drenaj. Heneb spune că așezarea pare să se întindă spre vest, pe sub zona numită astăzi Big Mancot.

De la case de lemn la clădiri de secol al treilea

Așezarea s-a dezvoltat în mai multe etape. La început au fost case de lemn, unele datate poate chiar la sfârșitul epocii fierului, înlocuite până în secolul al treilea după Hristos de clădiri alungite, aproape dreptunghiulare. O așezare cu asemenea succesiune nu este un sat apărut odată cu stăpânirea romană, ci o comunitate care a trecut prin ea.

Între piesele recuperate se află o fibulă mare de un tip găsit des în insula Anglesey, fibule emailate, inclusiv una de tip Wirral și una păstrată întreagă, o fusăiolă de plumb și un denar al împăratului Commodus, din anul 192. Heneb publică și fotografii ale unor tipare de turnare pentru fibule romane, care sunt partea cea mai grăitoare a lotului.

Atelierul: nu doar fibule purtate, ci fibule făcute

Trustul subliniază că lotul de obiecte romane de metal este neobișnuit de mare pentru un sit de acest fel și cuprinde o varietate largă de fibule, care erau în același timp podoabe și piese funcționale ale îmbrăcămintei romane. Dovezile arată că locuitorii așezării le și fabricau, probabil ca parte a unei rețele de aprovizionare mai largi, care servea atât comunitatea locală, cât și Chesterul.

Obiectele sunt în analiză și conservare. Când lucrarea se încheie, ele vor fi transferate la Flintshire Museum Services, unde există o colecție de arheologie romană din comitat în creștere, iar trustul anunță planuri de expunere publică.

Ce schimbă pentru harta Țarii Galilor romane

Situl se află cu vedere spre Chester, adică spre Deva Victrix, una dintre marile tabere legionare ale Britaniei romane. Tocmai de aceea descoperirea contează: în această parte a Flintshire-ului se înregistrase puțină activitate romană, iar peisajul din jurul Chesterului a fost descris adesea ca un hinterland aproape nelucrat. O așezare meșteșugărească așezată chiar în acel hinterland contrazice imaginea.

Heneb așază descoperirea într-un șir: în ultimii ani, în nord-estul Țarii Galilor au apărut mai multe situri romano-britanice, iar împreună ele arată o Țară a Galilor romană mai complicată și mai bine legată în rețele decât se credea.

Ce nu se știe încă

Comunicatul nu dă numărul pieselor, nici suprafața cercetată, și nu precizează câte tipare de turnare au fost găsite. Datarea celor mai vechi case de lemn este lăsată deschisă: „unele posibil de la sfârșitul epocii fierului” nu este o datare, ci o ipoteză care așteaptă analizele. Nu se spune nici dacă există datari cu radiocarbon pentru fazele așezării.

Rămâne deschisă și întinderea așezării. Dacă ea continuă spre vest, pe sub casele de la Big Mancot, atunci partea cercetată este o felie dintr-un sit care nu poate fi săpat, fiindcă deasupra lui trăiesc oameni. Raportul complet de săpătură și rezultatele analizelor de laborator urmează.