Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Astăzi în istorie

20 noiembrie

Ziua de 20 noiembrie este singura zi de înainte-prăznuire a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, iar calendarul Patriarhiei Române pomenește la această dată trei sfinți: pe Cuviosul Grigorie Decapolitul, mărturisitor al icoanelor, ale cărui moaște se află de la 1497 la Mănăstirea Bistrița din Vâlcea, pe mucenicul Dasie, ostaș în Legiunea XI Claudia, decapitat la Durostorum în 304, și pe ierarhul Proclu al Constantinopolului. În documentele Țării Românești data apare de trei ori în hrisoavele lui Radu Paisie, din 1539, 1540 și 1542, două scrise în cetatea Târgoviștei și unul în satul Plăviceni. În calendarul popular ziua cade în răstimpul Filipilor de toamnă, iar seara ei deschide noaptea Ovideniei.

Actualizată la

Pe scurt: 20 noiembrie

Pe 20 noiembrie, în istoria României, Poarta otomană a dat firmanul care recunoștea unirea administrativă a Principatelor, în 1861, iar guvernul a părăsit Muntenia ocupată și s-a mutat la Iași, în 1916, făcând din oraș capitală pentru aproape doi ani; în 1599 Mihai Viteazul convoca dieta Transilvaniei. În lume, Dioclețian era proclamat împărat la Nicomedia, în 284. Calendarul ortodox pomenește la această dată pe Cuviosul Grigorie Decapolitul.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Singura zi de pregătire a praznicului de la 21 noiembrie, închinat aducerii Fecioarei Maria la Templul din Ierusalim. · praznic cu dată fixă, cu o singură zi de înainte-prăznuire
Tradiție, fără izvoare contemporane

Templul despre care vorbește praznicul este cel al lui Irod cel Mare, a cărui rezidire a început în jurul anului 20 înainte de Hristos peste zidirea mai veche a lui Zorobabel și care a fost dărâmat de legiunile lui Titus în anul 70. Praznicul vorbește, așadar, despre o clădire care a stat în picioare mai puțin de un veac, și despre o rânduială, cea a fecioarelor crescute la Templu, descrisă nu de Evanghelii, ci de Protoevanghelia lui Iacov, scriere din veacul al II-lea. În calendarul bizantin, Intrarea în Biserică se așază între praznicele Maicii Domnului și primește o singură zi de pregătire, spre deosebire de Naștere sau de Adormire, care au mai multe. Pentru satul românesc, ziua praznicului, 21 noiembrie, se numește Ovidenie sau Vovidenie, iar 20 noiembrie este ajunul acelei nopți, cu obiceiuri proprii. Calendarul Patriarhiei Române însemnează ziua de 20 noiembrie cu cruce albastră.

Ce spun izvoarele: Episodul aducerii Fecioarei la Templu nu se află în cele patru Evanghelii; el vine din Protoevanghelia lui Iacov, scriere din veacul al II-lea rămasă în afara canonului. Calendarul Patriarhiei Române nu numește izvorul episodului și nu dă un an de instituire a sărbătorii; spune doar că praznicul are o singură zi de înainte-prăznuire și că cântările zilei o laudă pe Sfânta Ana pentru că și-a adus fiica la Templu. Anul în care sărbătoarea a intrat în calendarul bizantin nu apare în sursele consultate. Ce se poate data este sărbătoarea, nu faptul.

Canonizare: Nu este pomenirea unui sfânt canonizat, ci praznic al Maicii Domnului, deci nu are dată de canonizare.

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Călugăr și preot din Isauria, mărturisitor al icoanelor în al doilea val iconoclast; moaștele lui se află din 1497 la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea. · sfârșitul veacului al VIII-lea-842
Documentat istoric

S-a născut în Irinopole, una din cele zece cetăți ale Decapolei isauriene, în sud-estul Asiei Mici, din părinți numiți de sinaxar Serghie și Maria. Tinerețea îi cade în al doilea val iconoclast, pornit de Leon al V-lea Armeanul, 813-820, și continuat sub Mihail al II-lea și sub Teofil, până la reașezarea icoanelor în 843. În loc să se însoare, a intrat în mănăstirea unde era egumen unchiul său după mamă, Simeon Mărturisitorul, și a stat acolo patrusprezece ani. A umblat apoi prin Efes, Enos, Hrisopole și Corint, a ajuns la Roma, unde a zăbovit mai multă vreme, de la Roma în Siracuza Siciliei, iar la Tesalonic, la biserica Sfântului Mina, a primit preoția. Drumul acesta nu este o rătăcire oarecare: el trece prin orașele unde apărătorii icoanelor aveau sprijin, fiindcă Roma papală și Italia bizantină rămâneau în afara stăpânirii iconoclaste. S-a săvârșit la Constantinopol în 842, anul în care a murit și împăratul Teofil, cu puțin înainte ca icoanele să fie reașezate în biserici. În 1497, banul Barbu Craiovescu, rezidind din temelie Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, a adus acolo moaștele, iar racla de argint în care odihnesc a fost dăruită în 1656 de domnul Constantin Șerban.

Ce spun izvoarele: Cadrul este datat și verificabil: domnia lui Leon al V-lea Armeanul, 813-820, al doilea val iconoclast, întemnițarea la Constantinopol a unchiului său Simeon Mărturisitorul pentru sfintele icoane, moartea cuviosului în 842. Datate sunt și cele două momente românești: aducerea moaștelor la Bistrița de banul Barbu Craiovescu în 1497 și racla de argint dăruită în 1656 de domnul Constantin Șerban. Ce ține de tradiție este partea de minuni și nestricăciunea trupului. Numele autorului Vieții grecești și cotele manuscriselor nu apar în textul calendarului Patriarhiei Române; ele se pot urmări în edițiile de hagiografie bizantină.

Canonizare: Pomenire veche, dinaintea rânduielilor moderne de canonizare; data proclamării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Dasie din Durostorum

Ostaș creștin în Legiunea XI Claudia, decapitat la Durostorum în 304 pentru că a refuzat să fie „regele” Saturnaliilor. · a murit la 20 noiembrie 304
Parțial documentat

Durostorum, Silistra de azi, de pe malul drept al Dunării, era castrul Legiunii XI Claudia și unul din punctele tari ale limesului din Moesia Inferior. Acolo, în 304, al doilea an al marii persecuții pornite de Dioclețian, sorții au căzut pe un soldat creștin pe nume Dasie. Alegerea nu era o cinste. Pentru Saturnalii, sărbătoarea de șapte zile a zeului pe care romanii îl numeau Saturn, se trăgea la sorți un „rege”, îmbrăcat împărătește după asemănarea zeului, care petrecea treizeci de zile în fruntea unui cortegiu de ostași, iar la urmă era străpuns cu săbiile lor, jertfă zeului. Dasie a răspuns că este creștin și că preferă să fie adus jertfă lui Hristos. A fost întemnițat și dus în fața comandantului militar Bassus, care l-a supus la chinuri, apoi a poruncit să i se taie capul. Calendarul Patriarhiei Române dă 17 noiembrie 304 ca zi a tragerii la sorți și 20 noiembrie 304 ca zi a morții, și arată că numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă „miel”. Moaștele i-au fost duse la Durostorum, iar în 579 la Ancona, în Italia, unde se păstrează în biserica Sfântul Cyriacus.

Ce spun izvoarele: Pătimirea lui stă pe un act martiric, nu numai pe Sinaxar, iar cadrul se verifică până la detaliu: persecuția lui Dioclețian, garnizoana Legiunii XI Claudia la Durostorum pe limesul dunărean, sărbătoarea Saturnaliilor. În dispută rămâne identitatea. Calendarul Patriarhiei Române arată, după volumul părintelui Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, că mulți istorici îl socotesc una și aceeași persoană cu ostașul Tasie pomenit la 26 aprilie, împreună cu Chiril și Chindeu, la Axiopolis, adică la Cernavodă, și cred că acolo a pătimit, moaștele fiindu-i așezate pentru o vreme la Durostorum; alții îi despart. Argumentul cel mai greu este mutarea moaștelor la Ancona, în 579, și inscripția grecească de pe sarcofag: „Aici zace Sfântul martir Dasios, adus din Dorostol”.

Canonizare: Pomenire veche, din primele veacuri; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

Ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și arhiepiscop al Constantinopolului, cel care a adus moaștele dascălului său înapoi în capitală. · arhiepiscop al Constantinopolului în 438, urmat în scaun de Flavian
Documentat istoric

Proclu ajunge în scaunul Constantinopolului la o generație după ce dascălul său fusese scos din el. Ioan Gură de Aur păstorise capitala din 398, fusese caterisit și trimis în surghiun, și murise la 14 septembrie 407 la Comana, pe drumul unui al doilea exil. Cel care îl mutase era împăratul Arcadie; cel care a adus moaștele înapoi a fost fiul acestuia, Teodosie al II-lea, la 27 ianuarie 438, după sfatul patriarhului Proclu. Gestul nu era numai evlavie. Readucerea unui patriarh caterisit, întâmpinat în portul capitalei de împărat și de tot orașul cu lumânări aprinse, însemna o recunoaștere publică a faptului că scoaterea lui din scaun fusese o nedreptate. Domnia lui Teodosie al II-lea, 408-450, este și vremea în care scaunul Constantinopolului se află în miezul disputei despre felul în care se unesc în Hristos dumnezeirea și omenitatea, dispută care va merge până la Sinodul de la Calcedon, din 451. După Proclu a urmat în scaun Flavian.

Ce spun izvoarele: Textul zilei din calendarul Patriarhiei Române este foarte scurt și spune două lucruri: că Proclu a fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur și că s-a învrednicit a-l vedea pe Apostolul Pavel vorbindu-i dascălului la ureche. Al doilea este episod de tradiție, nu fapt datat. Partea documentată se află la alte zile din același calendar: la 27 ianuarie, unde se arată că la 27 ianuarie 438 împăratul Teodosie al II-lea, îndrumat de patriarhul Proclu, a adus moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur de la Comana la Constantinopol, procesiunea fiind condusă de amândoi, și la 16 februarie, unde se spune că Flavian a fost patriarh după Proclu. Anii de început și de sfârșit ai arhipăstoririi nu apar în textele consultate. Tot acolo trebuie ocolită o confuzie: lupta împotriva ereziei lui Eutihie și a lui Dioscor este pusă de calendar pe seama lui Flavian, nu a lui Proclu.

Canonizare: Pomenire veche; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

ajunul Ovideniei; zi din Filipii de toamnă

Pentru 20 noiembrie, culegerile clasice nu dau un obicei purtând numele acestei zile, dar o prind de două ori: ca zi din răstimpul Filipilor, socotit de la 10 sau de la 15 noiembrie până la 21 noiembrie, și ca ajun al Ovideniei, adică al Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Obiceiurile de mai jos sunt scoase din Simion Florea Marian și din Elena Niculiță-Voronca; cele legate de seară și de noapte sunt date în culegeri cu formula „spre Ovidenie”, care înseamnă tocmai noaptea de 20 spre 21 noiembrie.

În Filipi nu se toarce

Niculiță-Voronca a cules în Bucovina credința că „lupii vin la casă, dacă torci de filipi” și că firul tras din furcă trage lupii după el. În Moldova, scrie ea, femeile se apucă de tors toamna, când se înroșesc călinele, și torc toate cislegile și tot postul până la Crăciun, „numai de filipi nu torc, zilele de la începutul postului”. Pentru acest răstimp, Tocilescu culesese în 1884 o listă mai lungă de opreliști: nu se coase, nu se împunge cu acul, nu se dă împrumut, nu se duce la moară, nu se dă foc la vecini, nu se mătură în casă.

Ungerea gurii cuptorului

Tot în Filipi, scrie Niculiță-Voronca, se ung vetrele, gura cuptorului și bortele din pereți, „ca să nu tragă lupul la vite, să nu-i mănânce pe oameni la drum”, iar gestul se tâlcuiește drept ungere a gurii și a ochilor lupului, ca să nu vadă. Femeile îl fac și pentru uliu, ca să nu le ia puii și găinile. Culegerea arată că aceeași ungere se face și de Ovidenie, de lanțul Sfântului Petru și în ziua de spolocane, din Postul Mare.

Noaptea nedormită spre Ovidenie

La Scheia, Niculiță-Voronca a cules de la Rachila Berar și de la alții credința că spre Ovidenie nu se doarme toată noaptea, se arde lumină și nu se stinge focul, „căci atunci s-a născut Hristos în ieslele vitelor; atunci se deschide ceriul; atunci vorbesc vitele”. Este una din puținele mărturii în care motivul nopții de Crăciun, cu cerul deschis și vitele care vorbesc, apare mutat pe noaptea de 20 spre 21 noiembrie.

Apa pusă la priveghiat

În satele românești de pe lângă Cernăuți, afară de Roșa, se punea apă la priveghiat spre Ovidenie: seara, apa se turna într-o strachină de care se lipea o lumânare, și era veghită toată noaptea, cu o sută de metanii seara, o sută la miezul nopții și o sută în zori. A doua zi omul se spăla cu ea. Niculiță-Voronca numește satele: Horecea, Corovia, Voloca.

Usturoiul la uși și la ferestre

La Broscăuți, culegerea spune că spre Ovidenie se ung cu usturoi ferestrele, ușile și locul unde te culci, „că de Ovidenie încep farmacatoarele farmecele lor”. Ziua Ovideniei este astfel socotită hotar de la care încep lucrările de descântec, iar seara dinainte este cea în care casa se închide împotriva lor.

De unde vine

Cea mai des întâlnită greșeală despre Filipi este că ar fi o singură sărbătoare, cu o singură dată. Culegerile arată altceva: sunt mai multe șiruri de Filipi, cu socoteli deosebite de la o zonă la alta. Marian strânge trei: șapte Filipi de la 25 ianuarie până la 2 februarie, în Muntenia; trei Filipi în jurul Întâmpinării Domnului, în Bucovina și în Banat; și trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie. Pe lângă aceștia, nota lui din culegerea lui Grigore Tocilescu, tipărită în Revista pentru istorie, arheologie și filologie în 1884, dă un al patrulea șir: „de la 10 noiembrie țin Filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec și patru în post. La 21 noiembrie, în ziua Intrării în Biserică, zic că-i Filipul cel șchiop”. Un răspuns la întrebările lui Nicolae Densușianu, din comuna Rîjleța-Vieroși, județul Olt, scurtează șirul: „Filipii sau Pilipii se serbează pe fiecare an de la 15-21 noiembrie”. În amândouă socotelile, 20 noiembrie cade înăuntru, ca una din zilele de Filipi dinaintea Filipului cel șchiop. Partea de pomenire a morților din ziua Ovideniei, cu apă, colac și lumânare, este descrisă și într-un studiu de muzeu: Antoaneta Olteanu arată, în Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, că apa dată de pomană apare la moșii care presupun împărțirea de recipiente, între care și Ovidenia, alături de moșii de iarnă, de Rusalii și de Joia Mare.

Citește articolul complet →
Ritmul anului

Între lăsatul secului și Filipul cel șchiop

20 noiembrie cade în prima săptămână a Postului Crăciunului și în răstimpul Filipilor. Niculiță-Voronca așază hotarele limpede: cislegile de toamnă încep de la Sfânta Maria și sunt cele mai lungi ale anului, atunci se fac și cele mai multe nunți, „după strânsul din câmp, căci este cu ce; toamna e bogată”, și țin până la 15 noiembrie, când „de Filipi cade lăsatul sacului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămâni”. Ziua nu mai este, așadar, vreme de nuntă și de petrecere, ci de post și de opreliști. Răstimpul se închide la 21 noiembrie, ziua numită în popor Ovidenie, pe care culegerea lui Tocilescu o numește „Filipul cel șchiop”, cel din urmă al șirului.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 20 noiembrie, în istoria României

  1. 304

    La Durostorum, Silistra de azi, este decapitat ostașul creștin Dasie din Legiunea XI Claudia, după ce a refuzat să joace rolul de „rege” al Saturnaliilor. Actul lui martiric este unul din puținele izvoare care arată cum se ținea sărbătoarea păgână în garnizoanele de pe limesul dunărean.

  2. 1224

    Prima mențiune a bisericii Sfântul Mihail din Cisnădioara, județul Sibiu, socotită cel mai vechi monument de arhitectură romanică păstrat în Transilvania. Ziua de 20 noiembrie 1224 vine din enciclopediile deschise, nu dintr-o ediție de documente, deci rămâne afirmația zilei care cere cel mai mult o verificare în Urkundenbuch, culegerea de documente a Transilvaniei medievale.

  3. 1539

    La Târgoviște, Radu Paisie întărește Leicăi și fiicei ei, Tudora, ocina din Berislăvești, iar Tudora își dă pe loc partea, de bunăvoia ei, înaintea domnului și a tuturor boierilor, jupanului Boca pitarul. Același hrisov spune că Boca a cumpărat de la Oprea un loc cu deal, din Fânul Judelui, cu 100 de aspri. L-a scris Cazan grămăticul, iar originalul, pe hârtie de 31,5 pe 21,5 centimetri, cu pecete timbrată, se păstrează la Arhivele Naționale.

  4. 1540

    Tot la Târgoviște, Radu Paisie întărește boierului Lupea ocine în Băbeni și în Mătești, cumpărate bucată cu bucată de la Prodila, de la Radul și de la Neagul, una dintre ele „pe mare foamete și sărăcie”. Ziua este sigură, 20 noiembrie, dar anul este în dispută: actul însuși scrie 7043, adică 1534, iar editorii culegerii Documenta Romaniae Historica socotesc anul greșit și pun hrisovul în 1540 după alcătuirea divanului, cu o singură nepotrivire, Dragomir spătarul. Originalul, pe pergament, a ajuns rupt, putrezit și șters, cu pecetea căzută.

  5. 1542

    Radu Paisie dă jupanului Dragomir, mare spătar, moșia Dădulești. Motivul este scris pe față în hrisov: moșia fusese „bătrână și dreaptă” a lui Dediu, dar acesta a căzut într-o sugubină, o gloabă pe care nu avea de unde să o plătească, și „ș-au plătit capul lui cu moșia”. Hrisovul nu s-a scris în capitală, ci în satul Plăviceni, semn că cancelaria mergea cu domnul; se păstrează numai ca fotocopie după o traducere din veacul al XVIII-lea.

  6. 1599

    Mihai Viteazul convoacă Dieta Transilvaniei pentru 20 noiembrie. La 2 noiembrie, a doua zi după intrarea lui în Alba Iulia, porunca trimisă comitatului Crasna cerea înfățișarea la dieta ce avea să se țină la Cluj; peste câteva zile domnul a schimbat locul și a chemat stările la Alba Iulia. Nunțiul papal numea convocarea dietei cel mai înalt act juridic pe care îl putea săvârși un principe.

  7. 1788

    Moare Ghedeon Nichitici, primul episcop al Eparhiei Ortodoxe a Transilvaniei după zece ani de scaun vacant, numit de Iosif al II-lea prin decretul din 6 noiembrie 1783 și întronizat la Sibiu la 1 iulie 1784. A fost înmormântat la Rășinari, unde își avea reședința, iar averea lui a mers la zidirea unei biserici ortodoxe în Sibiu și la un fond de ajutorare a preoților săraci.

  8. 1852

    Începe construcția clădirii Pensionatului Domnesc de fete din București, școala cunoscută mai târziu ca Școala Centrală. Din 1890 funcționează în localul ridicat de arhitectul Ion Mincu, lângă Grădina Icoanei.

  9. 1861

    Poarta otomană emite firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Țării Românești, care recunoaște unirea administrativă și politică a Principatelor, hotărâtă de români la 24 ianuarie 1859. Recunoașterea avea însă un termen scris în ea: unirea urma să înceteze la sfârșitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Citește →

  10. 1872

    Se naște Gheorghe Dabija, general al Armatei României în Primul Război Mondial. În aceeași zi se naște și poetul George Tutoveanu.

  11. 1916

    Guvernul României părăsește Muntenia ocupată și se mută la Iași, care devine capitala țării pentru aproape doi ani. Mutarea s-a făcut cu puțin înainte de intrarea trupelor germane în București, la 6 decembrie 1916.

  12. 1922

    Se deschide Conferința de la Lausanne, la care România ia parte pentru chestiunea strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Tratatul de pace cu Turcia nu s-a semnat la deschiderea conferinței, ci la 24 iulie 1923; enciclopediile deschise leagă de el și recunoașterea drepturilor României asupra insulei Ada-Kaleh, insulă care a dispărut mai târziu sub apele lacului de acumulare al Porților de Fier.

  13. 1932

    Premiera românească a baletului „Iris”, de Constantin C. Nottara, la Opera Română din București. Premiera absolută avusese loc cu un an înainte, la 12 noiembrie 1931, la Opera din Moravská Ostrava, în Cehoslovacia.

  14. 1964

    Moare Sabin Manuilă, medic, statistician și demograf, membru fondator al Academiei de Medicină.

  15. 2010

    Moare, la 39 de ani, soprana Roxana Briban, solistă a Operei Naționale din București și a Operei de Stat din Viena.

Evenimente

Pe 20 noiembrie, în lume

  1. 284

    Dioclețian este proclamat împărat la Nicomedia. Reformele lui vor rupe în două provinciile de la Dunărea de Jos, iar din Moesia Inferior se va desprinde Scythia Minor, cu capitala la Tomis, adică Dobrogea de azi. Aceeași domnie este și cadrul marii persecuții în care a murit mucenicul Dasie la Durostorum.

  2. 1272

    Prințul Eduard devine rege al Angliei, după moartea tatălui său, Henric al III-lea. Vestea l-a prins în drum spre casă de la cruciadă, iar încoronarea a avut loc abia în 1274.

  3. 1407

    Se încheie un armistițiu între Ioan fără Frică, duce de Burgundia, și Ludovic de Orléans, sub ocrotirea ducelui de Berry. Trei zile mai târziu, ducele de Orléans era asasinat de oamenii facțiunii burgunde, iar Franța intra în războiul civil dintre armagnaci și burgunzi.

  4. 1805

    Premiera operei „Fidelio”, singura scrisă de Beethoven, la Viena, într-un oraș aflat sub ocupația trupelor franceze și cu puțin înainte de bătălia de la Austerlitz.

  5. 1820

    Baleniera americană Essex este lovită de un cașalot și se scufundă în Pacific. Naufragiul și lunile petrecute de echipaj în bărci au stat la temelia romanului „Moby Dick”, publicat de Herman Melville în 1851.

  6. 1910

    Moare Lev Tolstoi, în gara Astapovo, la zece zile după ce plecase pe ascuns de la Iasnaia Poliana.

  7. 1917

    Începe bătălia de la Cambrai, prima mare bătălie de tancuri: aproape 400 de tancuri britanice atacă pe un front de 16 kilometri și străpung apărarea germană. Câștigul a fost pierdut în contraatacul din săptămânile următoare.

  8. 1940

    Ungaria aderă la Pactul Tripartit, fiind primul stat care se alătură Germaniei, Italiei și Japoniei. România a semnat trei zile mai târziu, la 23 noiembrie 1940, iar Slovacia la 24 noiembrie.

  9. 1945

    Încep, la Palatul de Justiție din Nürnberg, procesele împotriva a douăzeci și patru de conducători germani, pentru crime de război. Era prima dată când un tribunal internațional judeca șefi de stat și comandanți pentru felul în care au purtat războiul.

  10. 1947

    Principesa Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a, se căsătorește cu Philip Mountbatten, duce de Edinburgh.

  11. 1975

    Moare Francisco Franco, după treizeci și șase de ani de regim personal în Spania. Două zile mai târziu Juan Carlos era proclamat rege, iar Spania intra în tranziția spre democrație.

  12. 1989

    Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite adoptă Convenția cu privire la drepturile copilului.

Întrebări frecvente

Ce s-a întâmplat pe 20 noiembrie în istoria României?

În 1861 Poarta otomană a dat firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Țării Românești, recunoscând unirea hotărâtă de români la 24 ianuarie 1859. În 1916 guvernul a părăsit Muntenia ocupată și s-a mutat la Iași, care a fost capitală aproape doi ani. În 1599 Mihai Viteazul convoca dieta Transilvaniei, iar în 1861 actul otoman ajungea la Galați pe 25 noiembrie.

Ce sfânt este pe 20 noiembrie?

Calendarul Patriarhiei Române pomenește la 20 noiembrie trei sfinți: pe Cuviosul Grigorie Decapolitul, mărturisitor al icoanelor, ale cărui moaște se află de la 1497 la Mănăstirea Bistrița din Vâlcea, pe mucenicul Dasie și pe ierarhul Proclu al Constantinopolului. Ziua este singura de înainte-prăznuire a Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Ce s-a întâmplat pe 20 noiembrie în lume?

În 284 Dioclețian a fost proclamat împărat la Nicomedia, începând o domnie de douăzeci și unu de ani. În 1917 a început bătălia de la Cambrai, prima mare bătălie de tancuri, iar în 1945 s-au deschis, la Nürnberg, procesele împotriva a douăzeci și patru de conducători germani pentru crime de război.

Când a recunoscut Poarta otomană Unirea Principatelor?

În toamna anului 1861, prin firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Țării Românești. Actul a ajuns la Galați pe 25 noiembrie 1861, iar Alexandru Ioan Cuza a proclamat unirea pe 11 decembrie 1861. Recunoașterea avea cinci condiții, dintre care una prevedea încetarea unirii la moartea domnitorului.

Cine a fost mucenicul Dasie, pomenit pe 20 noiembrie?

Un soldat roman creștin care, tras la sorți „rege” al Saturnaliilor în garnizoana de la Durostorum, a refuzat rolul și a fost decapitat. Actele lui s-au păstrat într-un singur manuscris grecesc, publicat de Franz Cumont în 1897, care a stabilit ziua morții la 20 noiembrie și anul la 303.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.