La 18 noiembrie Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe mucenicii Platon din Ancira, Roman diaconul, Zaheu din Gadara și Alfeu, cei trei din urmă cunoscuți din Eusebiu de Cezareea și morți în 303. În calendarul popular ziua cade în Filipii de toamnă, ținuți pentru lupi, și în postul Crăciunului. În 1840 se joacă la Iași, în premieră, „Farmazonul din Hârlău” al lui Vasile Alecsandri.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Mucenic Platon din Ancira
Tradiție, fără izvoare contemporaneAncira, orașul lui, este Ankara de astăzi și era capitala provinciei romane Galatia, una dintre cele mai bine romanizate părți ale Asiei Mici, cu o comunitate creștină veche și cu un sinod ținut acolo în 314, îndată după încetarea persecuțiilor. Calendarul Patriarhiei Române îl pune pe Platon înaintea judecătorului Agripin și îi dă anul morții 302. Cadrul este real, dar datarea cere prudență: edictul lui Dioclețian care a pornit marea persecuție a fost dat în februarie 303, iar în Asia Mică măsurile cele mai grele au venit sub Galeriu și apoi sub Maximin Daia, până în 311-313. Un an 302 ar așeza moartea lui înaintea edictului, într-una din urmăririle locale pornite de guvernatori, lucru care se întâmpla; alte izvoare o mută însă după 303. Despre familia lui, calendarul spune că a avut un frate, Antioh, și că amândoi au fost crescuți în Scriptură de părinți creștini. Ce se poate data la an aici nu este viața lui, ci cadrul: provincia, orașul și valul de persecuții care a trecut peste ele.
Ce spun izvoarele: Faptele lui se cunosc din Sinaxar și din actele muceniciei, texte hagiografice alcătuite mai târziu, nu din izvoare scrise în vremea lui. Numele judecătorului, Agripin, și locul, Ancira Galatiei, le dă calendarul Patriarhiei Române. Anul 302 apare în calendar, dar nu se sprijină pe un document datat, iar raportul lui cu edictul din februarie 303 rămâne deschis. Documentate rămân provincia, orașul și faptul persecuțiilor.
Canonizare: Pomenirea vine din tradiția veche a Bisericii, dinainte de rânduielile moderne de canonizare; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Roman diaconul
Documentat istoricRoman este unul dintre puținii mucenici ai zilei despre care vorbește un izvor contemporan. Eusebiu, episcop de Cezareea Palestinei, l-a trecut în cartea sa despre mucenicii Palestinei și spune limpede de ce: Roman era palestinian de neam și fusese diacon și exorcist într-unul din satele Cezareei, deși a pătimit la Antiohia Siriei. Eusebiu scria despre fapte petrecute în vremea lui și în orașul în care locuia, iar pentru Roman arată că a murit la Antiohia în aceeași zi în care Alfeu și Zaheu au fost uciși la Cezareea, în anul întâi al persecuției, adică 303. Împrejurarea se poate data: cădea atunci sărbătoarea celor douăzeci de ani de domnie ai lui Dioclețian, ajuns împărat în 284, iar cu acel prilej se vestise iertare pentru cei din închisori. Calendarul Patriarhiei Române adaugă numele dregătorului de la Antiohia, Asclipiad, și pricina: acesta voia să dărâme biserica creștinilor, iar Roman a îndemnat lumea să se împotrivească.
Ce spun izvoarele: Temeiul este Eusebiu de Cezareea, Istoria mucenicilor din Palestina, izvor scris de un om care trăia în Cezareea în anii aceia. Eusebiu arată el însuși că la pătimirea lui Roman nu a fost de față, fiind atunci la Cezareea, și că a cuprins-o în carte pentru că Roman era palestinian de neam. Numele dregătorului Asclipiad și amănuntele despre dărâmarea bisericii vin din calendarul Patriarhiei Române, nu din Eusebiu. Calendarul zilei repetă numele Roman și în titlu și în adaosul din Minei, iar sursele consultate nu deosebesc acolo doi mucenici cu acest nume.
Canonizare: Pomenire din tradiția veche a Bisericii; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Zaheu diaconul din Gadara
Documentat istoricZaheu se cunoaște din cartea lui Eusebiu de Cezareea despre mucenicii Palestinei, deci dintr-un izvor scris de un contemporan care locuia în Cezareea. Eusebiu spune că era diacon al Bisericii din cetatea Gadara, oraș din Decapole, la răsărit de Iordan, și lămurește și numele: Zaheu nu era numele lui de la naștere, ci o poreclă de cinste pusă de cunoscuți, după Zaheu cel din Evanghelie, pentru două pricini, statura lui mică și viața aspră pe care o ducea. Dus înaintea judecătorului, a mărturisit, a fost bătut, sfâșiat și aruncat iarăși în temniță, iar acolo i-au fost întinse picioarele în butuc o zi și o noapte. Anul este anul întâi al marii persecuții, 303, iar prilejul era sărbătoarea celor douăzeci de ani de domnie ai lui Dioclețian. În textul grecesc al lui Eusebiu lipsește arătarea că era din Gadara; ea stă în traducerea siriacă, iar Valesius o întărește cu minologhiul, care la 18 noiembrie pomenește pe Zaheu diaconul din Gadara.
Ce spun izvoarele: Izvorul este Eusebiu de Cezareea, Istoria mucenicilor din Palestina, în traducerea lui William Cureton din siriacă, Londra, 1861. Acolo ziua pătimirii e dată ca a șaptea a lunii Teșri al doilea, adică noiembrie în socoteala siriacă, în vreme ce pomenirea bisericească se face la 18 noiembrie; ziua din text și ziua pomenirii nu se suprapun, iar sursele consultate nu lămuresc cum s-a ajuns de la una la alta. Că era din Gadara se vede din traducerea siriacă și din minologhiu, nu din textul grecesc, unde arătarea lipsește.
Canonizare: Pomenire din tradiția veche a Bisericii; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Alfeu
Documentat istoricAlfeu vine din aceeași pagină a lui Eusebiu de Cezareea și are, dintre mucenicii zilei, cea mai limpede fișă socială. Eusebiu spune că se trăgea dintr-una din familiile cele mai de frunte ale cetății Eleuteropolis, oraș din Iudeea, și că în Biserica Cezareei fusese cinstit cu treapta de citeț și de exorcist, iar înainte de a ajunge mărturisitor fusese propovăduitor și dascăl. Amănuntul spune ceva despre felul comunității: o biserică de oraș cu trepte și slujbe rânduite, în care un fiu de familie bună ținea învățătura. A pătimit la Cezareea, în aceeași zi cu Zaheu, în anul întâi al persecuției, 303, după aceleași chinuri, întins pe butuc. Eusebiu leagă pătimirea de sărbătoarea celor douăzeci de ani de domnie ai lui Dioclețian, când se vestise iertare pentru cei din temnițe, și arată că în aceeași zi a murit la Antiohia și Roman.
Ce spun izvoarele: Izvorul este Eusebiu de Cezareea, Istoria mucenicilor din Palestina, în traducerea lui William Cureton din siriacă, 1861. Alfeu nu apare în titlul zilei din calendarul Patriarhiei Române, ci în adaosul din Minei, alături de Zaheu diaconul. Ca și la Zaheu, ziua dată în textul siriac, a șaptea a lunii Teșri al doilea, nu se suprapune cu ziua pomenirii, 18 noiembrie. Despre familia lui Eusebiu spune doar că era dintre cele mai de frunte ale cetății, fără să o numească.
Canonizare: Pomenire din tradiția veche a Bisericii; data canonizării nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pe 18 noiembrie culegerile clasice consemnează obicei al zilei, ceea ce nu se întâmplă la orice dată: ziua cade în șirul Filipilor de toamnă, zile ținute pentru lupi și pentru paguba la vite. Un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884 spune că Filipii se țin șapte, începând de la 10 noiembrie, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din Râjlețu-Vieroși, județul Olt, îi așază de la 15 la 21 noiembrie. Ziua de 18 noiembrie cade înăuntrul amândurora.
Ziua cade în Filipii de toamnă, ținuți pentru lupi
Răspunsul cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884 arată rânduiala: Filipii se țin șapte, de la 10 noiembrie, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar la 21 noiembrie, în ziua Intrării în biserică, se spune că este Filipul cel șchiop. Un alt răspuns, la chestionarul lui Nicolae Densușianu, venit din comuna Râjlețu-Vieroși, județul Olt, dă răstimpul de la 15 la 21 noiembrie. Ziua de 18 noiembrie intră în amândouă socotelile, deci obiceiul o acoperă, și cade în partea de după lăsatul de sec, între cei patru Filipi ținuți în post.
Ce nu se face în zilele Filipilor
În răspunsul cules de Tocilescu oprirea e amănunțită: în aceste zile nu se coase, nu se împunge cu acul, nu se dă împrumut, nu se duce la moară, nu se dă foc la vecini, nu se mătură în casă, într-un cuvânt nu se lucrează nimic, pentru că altfel ar fi rău de lupi și păgubitor de dobitoace. Oprirea lucrului are deci un rost limpede în socoteala gospodarului: ține fiara departe de vite, iar ziua se socotește sărbătoare, nu zi de muncă.
Filipii nu sunt o singură serie de zile
Simion Florea Marian adună mai multe șiruri de Filipi în cursul anului și le deosebește: Filipii de iarnă, șapte la număr, de la 25 ianuarie la 2 februarie, ținuți în plaiul Prahovei și în Banat, ori numai trei, la 30 ianuarie și la 1 și 2 februarie, dintre care cel de la 30 ianuarie se mai numește și Țiclele; trei Filipi în Bucovina, în ajunul, în ziua și a doua zi de Întâmpinarea Domnului, numiți și Cilipi sau Cilichi; și trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie. Pe lângă toți aceștia stau Filipii de noiembrie, cei care cad peste ziua de 18.
Filipii sunt, în culegeri, mai multe șiruri de zile răspândite peste tot anul, nu o singură sărbătoare, și de aici vine încurcătura care circulă: obiceiul e legat când numai de sfârșitul lui ianuarie, când numai de Berbecarii de toamnă. Pentru 18 noiembrie socoteala se verifică și iese în favoarea zilei: șirul de noiembrie, dat de la 10 la 21 noiembrie într-un răspuns cules în 1884 și de la 15 la 21 noiembrie într-un răspuns la chestionarul lui Densușianu, cuprinde data. Tot din aceste răspunsuri se vede cum e împărțit șirul: lăsatul de sec, la mijlocul lui noiembrie, îl taie în două, trei zile înaintea postului și patru înăuntrul lui, iar ziua de 21 noiembrie, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, îl închide și e numită Filipul cel șchiop. Ziua de 18 noiembrie stă, prin urmare, în partea de după lăsatul de sec.
18 noiembrie cade în postul Crăciunului, la câteva zile după lăsatul secului
Elena Niculiță-Voronca arată rânduiala răstimpului: cișlegile de toamnă, când se fac cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, pentru că atunci este cu ce, țin până la 15 noiembrie, iar de Filipi cade lăsatul secului de postul Crăciunului, post care ține aproape șase săptămâni. Ziua de 18 noiembrie este deci una din primele zile ale postului. Tudor Pamfile scrie că în postul Crăciunului hori și nunți nu se fac aproape nicăieri prin sate, iar singurele prilejuri de adunare rămân șezătorile, furcăriile și clăcile de noapte; tot el arată că prin unele părți se strânge în fiecare zi a postului câte o surcea, din care se face apoi focul pentru crupele puse pe masă în noaptea Ajunului. Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei descrie postul ca răstimpul în care se închegă cetele de colindători și încep pregătirile pentru alaiurile de datini ale sărbătorilor de iarnă, cu primele semne pe la Sântandrei și Sfântul Nicolae, adică mai târziu decât ziua de 18.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 18 noiembrie, în istoria României
-
1628
La Iași, mitropolitul Anastasie Crimca al Sucevei, împreună cu episcopii Atanasie al Romanului, Dionisie al Rădăuților și Mitrofan al Hușilor și cu marii boieri ai lui Miron Barnovschi, dau mănăstirii Bârnova mărturie pentru seliștea Prăjeni de pe Miletin, ținutul Hârlău, cumpărată de la nepoții lui Veisa, fost pitar. Actul e cel mai vechi document datat 18 noiembrie găsit în edițiile de documente cercetate pentru această zi.
-
1707
Mihai Racoviță voievod scutește de dări trei preoți și trei diaconi de la cele două biserici armenești din Iași, act care arată că obștea armeană a orașului avea atunci două biserici cu clerul lor.
-
1741
Constantin Nicolae Mavrocordat scutește de toate dările o pivniță din Iași a preoților franciscani de la biserica catolică și le întărește scutirea de vădrărit pentru șase pogoane de vie la Copou. În aceeași zi, Divanul domnesc judecă o pricină pentru niște vin între un beșliu din Iași și un negustor din Bârlad, iar vornicii de poartă dau o mărturie hotarnică pentru un loc de casă al lui Andrei zlătar.
-
1743
Ioan Neculai Mavrocordat oprește găzduirea în incinta mănăstirii Sfântul Sava din Iași, fiind gazdă patriarhicească și adăpostind școlile elinească și slovenească ale orașului.
-
1785
Doi vornici de poartă dau mărturie hotarnică pentru un loc de casă al lui Andrei Bibire din mahalaua Muntenime a Iașilor, cercetarea fiind pornită la jalba mahalagiilor și din porunca marelui logofăt Neculai Roset.
-
1786
Divanul Moldovei așază în scris rânduiala și formula jurământului depus de evrei în fața instanțelor de judecată, ponturi date pentru pricinile în care martorul nu voia să arate adevărul. Documentul ține de istoria dreptului din Principate, nu de cea a unei singure pricini.
-
1792
Alexandru Constantin Moruzi scutește de dări un teslar, un pietrar, un bărbier și un butnar ai spitalului de la mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași și întărește mănăstirii dreptul de a lua câte 50 de lei pe an din vama domnească a orașului. O condică de mai târziu a mănăstirii pomenește acest hrisov când înșiră milele primite.
-
1840
La Iași se joacă în premieră comedia „Farmazonul din Hârlău”, cea dintâi încercare dramatică a lui Vasile Alecsandri, și este întâiul spectacol dat sub egida Teatrului Național din Iași, a cărui trupă fusese alcătuită în septembrie de Costache Caragiali. Actul de naștere al teatrului fusese semnat în martie al aceluiași an.
-
1864
Consiliul orașului București discută și aprobă noua stemă a Capitalei, având ca element de căpătâi chipul Sfântului Dimitrie Basarabov, ales ocrotitor al orașului.
-
1874
România aderă la Convenția internațională pentru îmbunătățirea soartei militarilor răniți din armatele în campanie, încheiată la Geneva la 10/22 august 1864.
-
1963
Are loc premiera filmului istoric „Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, care înfățișează revoluția din 1821.
-
1978
România intră ca membru deplin în Biroul Grupului celor 77 din cadrul UNESCO.
Pe 18 noiembrie, în lume
-
401
Vizigoții conduși de Alaric I trec Alpii și intră în nordul Italiei.
-
1180
Filip al II-lea August devine rege al Franței.
-
1302
Papa Bonifaciu al VIII-lea dă bula Unam Sanctam, prin care proclamă întâietatea spirituală a papei asupra oricărei hotărâri dogmatice.
-
1307
Data pusă de cronicarul Aegidius Tschudi, în veacul al XVI-lea, pentru episodul în care Wilhelm Tell ar fi fost silit să tragă cu arbaleta într-un măr așezat pe capul fiului său. Niciun document din 1307 nu îl pomenește: povestea se cunoaște din cronici scrise cu peste două veacuri mai târziu, deci data e a cronicarului, nu a faptei.
-
1626
Bazilica Sfântul Petru din Roma este sfințită de papa Urban al VIII-lea, după o sută douăzeci de ani de lucru.
-
1812
Bătălia de la Krasnoi, din campania lui Napoleon în Rusia, se încheie cu înfrângerea francezilor, iar felul în care mareșalul Michel Ney și-a scos oamenii din încercuire i-a adus porecla cel mai curajos dintre curajoși.
-
1883
Companiile de căi ferate din Statele Unite și din Canada trec la ora standard pe fusuri, în ziua rămasă cunoscută ca ziua celor două amiezi. Pas care a dus la fusurile orare de astăzi, el a înlocuit zecile de ore locale de până atunci cu un număr mic de fusuri, nu cu unul singur.
-
1905
Prințul Carl al Danemarcei devine regele Haakon al VII-lea al Norvegiei.
-
1916
Se încheie bătălia de pe Somme, după o sută patruzeci de zile de lupte și cu cele mai mari pierderi din Primul Război Mondial.
-
1928
Desenul animat „Steamboat Willie”, în care Mickey Mouse apare pentru prima dată pe ecran, are premiera la Colony Theatre din New York.
-
1991
În războiul din Croația, Armata Populară Iugoslavă intră în Vukovar, după un asediu de optzeci și șapte de zile.
-
2013
NASA lansează sonda MAVEN, trimisă să cerceteze atmosfera planetei Marte.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 18 noiembrie?
Calendarul Patriarhiei Române pune la 18 noiembrie pe Sfinții Mucenici Platon, Roman și Zaheu, iar din Minei se adaugă la aceeași zi Sfântul Mucenic Roman și Sfinții Mucenici Zaheu diaconul și Alfeu. Platon este mucenicul din Ancira Galatiei, Ankara de astăzi. Roman a fost diacon și exorcist într-un sat al Cezareei Palestinei și a pătimit la Antiohia. Zaheu era diacon al Bisericii din Gadara, iar Alfeu citeț și exorcist la Cezareea.
Ce s-a întâmplat pe 18 noiembrie în istoria României?
Ziua adună mai ales hrisoave și acte ieșene. În 1628 mitropolitul Anastasie Crimca și marii boieri dau mănăstirii Bârnova mărturie pentru seliștea Prăjeni din ținutul Hârlău. În 1707 Mihai Racoviță scutește de dări clerul celor două biserici armenești din Iași, în 1743 Ioan Neculai Mavrocordat oprește găzduirea la mănăstirea Sfântul Sava, unde erau școlile elinească și slovenească, iar în 1792 Alexandru Moruzi scutește de dări meșterii spitalului Sfântul Spiridon. În 1840 se joacă în premieră, la Iași, „Farmazonul din Hârlău” al lui Vasile Alecsandri.
Se țin Filipii pe 18 noiembrie?
Da, și aceasta este una dintre puținele zile în care răspunsul iese limpede din culegeri. Un răspuns cules și tipărit de Grigore Tocilescu în 1884 spune că Filipii se țin șapte, de la 10 noiembrie, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din Râjlețu-Vieroși, județul Olt, îi pune de la 15 la 21 noiembrie. Ziua de 18 noiembrie cade înăuntrul amândurora.
Zaheu diaconul de la 18 noiembrie este Zaheu vameșul din Evanghelie?
Nu, sunt doi oameni deosebiți, iar numele este tocmai legătura dintre ei. Eusebiu de Cezareea spune că diaconul Bisericii din Gadara nu se chema așa de la naștere: porecla Zaheu i-a fost pusă de cunoscuți ca semn de cinste, după Zaheu cel din Evanghelie, pentru statura lui mică și pentru viața aspră pe care o ducea. Zaheu vameșul din Ierihon este pomenit în Duminica a 32-a după Rusalii, cu Evanghelia de la Luca 19, 1-10.
Marea Unire s-a făcut pe 18 noiembrie?
Nu, dar data are o explicație de calendar. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia s-a ținut la 1 decembrie 1918 pe stil nou, calendarul folosit atunci în Transilvania. În Regatul României se socotea pe stil vechi, cu treisprezece zile în urmă, iar pe acea socoteală ziua cădea la 18 noiembrie. Regatul a trecut la calendarul nou abia în aprilie 1919, așa că în 1918 cele două socoteli mergeau încă alături.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.