Dinții a 17 oameni arată când a început mineritul de plumb în Peak District

Plumbul pe care un copil îl respiră sau îl înghite rămâne prins în smalțul dinților pentru totdeauna. Pornind de la asta, o echipă britanică a măsurat plumbul din dinții a 17 oameni îngropați în Peak District, în Derbyshire, și a legat cifrele de datări cu radiocarbon. Rezultatul, publicat în revista Antiquity, mută începutul mineritului de plumb de după romani la mijlocul secolului al VII-lea.

Ce a fost măsurat

Studiul a fost condus de Christopher P. Loveluck, de la Universitatea din Nottingham, împreună cu cercetători de la British Geological Survey, Universitatea din Sheffield, York Archaeology și Societatea de Istorie din Castleton. Metoda e simplă de povestit și greu de aplicat: smalțul dentar se formează în copilărie și nu se mai reface, deci plumbul din el este o fotografie a primilor ani de viață ai omului, nu a ultimilor.

Au fost analizate patru grupuri. La Eldon Hole, doi oameni din epoca fierului, de dinainte de exploatarea romană, au servit drept etalon pentru ce înseamnă un mediu curat. La Wigber Low, cinci oameni îngropați pe la 625-685. La Joule Yard, în Castleton, cinci oameni din intervalul secolul al VII-lea până la începutul secolului al XI-lea. La Spital Field, lângă un spital medieval din Castleton, alți cinci, din mijlocul secolului al XI-lea până la începutul secolului al XVI-lea.

Ce arată cifrele

Deosebirea dintre grupuri este brutală. Cei doi oameni din epoca fierului au 0,66 și 4,29 de părți per milion de plumb în smalț. Autorii socotesc că valorile sub 0,5 părți per milion sunt fondul natural, iar ce trece de 0,6-0,7 arată deja activitate omenească.

• Eldon Hole, epoca fierului: 0,66 și 4,29 de părți per milion.
• Wigber Low, secolul al VII-lea: între 2,0 și 69,1, cu o medie de 24,9.
• Joule Yard, Castleton: între 25,5 și 54,1, cu o medie de 33,6.
• Spital Field, Castleton: între 25,2 și 68,4, cu o medie de 33,6.

La Joule Yard toți cei cinci oameni măsurați trec de 25 de părți per milion, iar autorii conchid că populația de la Castleton era puternic expusă încă de la mijlocul secolului al VIII-lea. Cele mai mari valori de la Spital Field vin de la doi oameni datați în jurul anilor 1175-1270, adică exact perioada în care documentele fiscale englezești, Pipe Rolls, arată cea mai mare producție de plumb din zonă.

Ce spun autorii

Prima concluzie este cronologică: topirea plumbului de după retragerea romană începe pe la mijlocul secolului al VII-lea, iar aceasta este, scriu autorii, prima datare absolută a producției post-romane din regiune. Până acum, începutul se deducea din documente mai târzii și din indicii indirecte.

A doua concluzie este una de metodă, cu urmări mai largi. Autorii spun că valorile obținute aici pot servi ca etalon pentru identificarea comunităților care produceau plumb și argint în restul Europei medievale. Cu alte cuvinte, dacă într-un cimitir dinții copiilor au 30 de părți per milion de plumb, acolo se topea metal, chiar dacă nu s-a găsit niciun cuptor.

Spada, mormântul sărac și fata cu cel mai mult plumb

Partea cea mai interesantă apare la Wigber Low, unde valorile se întind de la 2,0 la 69,1 de părți per milion, în același cimitir. Omul cu cea mai mică valoare, 2,0, este un bărbat îngropat cu o spadă, adică la vârful ierarhiei locale. Un alt bărbat, îngropat fără nimic, are 29,5. Iar cea mai mare valoare din tot studiul, 69,1, vine de la o femeie tânără.

Autorii propun o explicație prudentă: gospodăriile de rang inferior produceau plumb pentru stăpânii domeniului, iar copiii lor creșteau în fum și în praf de minereu, în vreme ce familia care purta spada stătea departe de cuptor. Expunerea femeilor ar putea veni din prelucrarea minereului, o muncă făcută în casă. Autorii scriu limpede că indiciul este deocamdată fragil.

Ce nu se știe încă

Legătura dintre plumbul din smalț și otrăvirea propriu-zisă nu este directă, iar autorii nu o prezintă ca atare. Trei femei moarte între 17 și 25 de ani aveau valori mari din copilărie, dar echipa numește asta o direcție de asociere, nu o corelație dovedită, și nu spune că plumbul le-a provocat moartea.

Mai rămân și limite tehnice. Izotopii de plumb din regiuni diferite se suprapun, deci proveniența metalului nu se poate stabili cu precizie. Marjele de eroare ale datărilor de la Lindow Moss sunt largi, iar comparația cu acel sit rămâne nesigură. În plus, săpăturile de la Castleton nu au fost încă publicate integral, așa că o parte din contextul arheologic nu poate fi verificată din afară.