Figurinele de la Mizyn, sculptate după desenul ascuns în fildeșul de mamut

Optsprezece statuete feminine vechi de aproximativ 18.000 de ani, scoase la lumină în nordul Ucrainei, au fost examinate la microscop și scanate în trei dimensiuni. Rezultatul, publicat pe 11 septembrie 2026 în revista npj Heritage Science, arată că oamenii care le-au cioplit nu au desenat peste material, ci au urmărit liniile pe care fildeșul de mamut le avea deja în structura lui. Zigzagurile și rețelele gravate pe statuete continuă, pur și simplu, desenul natural al dintelui.

Optsprezece figurine dintr-un sat de pe Desna

Mizyn este o așezare paleolitică de pe malul drept al râului Desna, în raionul Korop din regiunea Cernihiv, în nordul Ucrainei. Se sapă acolo de peste un secol: primele campanii au avut loc între 1908 și 1916, conduse de Fedir Vovk, Petro Iefimenko și Levko Cikalenko, cercetările au fost reluate în 1930 sub Mihailo Rudinski, iar după al Doilea Război Mondial au continuat cu Ivan Șovkoplias și Serhii Bibikov.

Din sit au ieșit cinci locuințe circulare, cea mai mare cu un diametru de șase metri, construite din pari de lemn acoperiți cu piei și sprijinite cu oase și colți de mamut. S-au adunat aproximativ 113.000 de piese de silex, dintre care circa 4.500 sunt unelte. Iar dintre obiectele mici au rămas celebre statuetele feminine puternic stilizate și brățările de os cu decor geometric.

Detaliul care spune cel mai mult despre viața de acolo este chiar materialul construcțiilor. Locuințele erau ridicate cu oase și colți de mamut, adică din același material din care erau cioplite statuetele. Mamutul le dădea oamenilor adăpost, unelte, combustibil și, la capătul acestui lanț, obiectele mici pe care le studiem acum.

Cele 18 figurine studiate acum se află la Muzeul Național de Istorie a Ucrainei, la Kiev. Ele sunt, potrivit recalibrării datelor radiocarbon făcute de autori, printre cele mai vechi imagini antropomorfe din Europa de după maximul glaciar, adică de după perioada în care ghețarii au atins extinderea lor maximă.

Ce sunt liniile Schreger și liniile Owen

Fildeșul nu este o materie uniformă. Un colț de mamut crește prin straturi succesive, iar în secțiune se vede un desen caracteristic, format din două tipuri de linii. Liniile Schreger apar ca o rețea de arce care se intersectează, un fel de romburi fine vizibile mai ales în tăietura transversală. Liniile Owen sunt urmele creșterii propriu-zise, un fel de inele care marchează ritmul în care dintele s-a îngroșat.

Pentru specialiștii de azi, aceste linii sunt un instrument de identificare: unghiul lor ajută la deosebirea fildeșului de mamut de cel de elefant. Pentru un cioplitor din paleolitic, ele erau altceva: un desen gata făcut, pe care lama de silex îl scotea la iveală pe măsură ce îndepărta materialul.

Aici stă noutatea studiului. Ornamentele gravate pe figurinele de la Mizyn, zigzaguri și rețele care par abstracte, se suprapun peste structura internă a fildeșului și o continuă. Sculptorii au ales unde să taie și cum să orienteze piesa în funcție de ce urma să apară în material.

Cum s-a lucrat, la distanță, în timp de război

Echipa reunește cercetători din mai multe țări: Simon Radchenko, de la Universitatea din Stavanger, Oleksandr Naumenko, de la Muzeul Național de Istorie a Ucrainei, Dmitro Kiosak, de la Centrul Leibniz de Arheologie, Anja Mansrud, precum și Andy Needham și Aimée Little, de la Universitatea din York.

Metoda a combinat microscopia de mare rezoluție cu modele digitale tridimensionale ale fiecărei piese. Alegerea nu este doar tehnică. Războiul din Ucraina limitează accesul fizic la colecții, iar scanarea digitală a permis atât studiul detaliat, cât și reducerea manipulării unor obiecte fragile. Practic, piesele au fost mutate în format digital, iar analiza s-a făcut pe copii.

Aceeași documentare digitală funcționează și ca asigurare. Dacă unei piese i se întâmplă ceva, rămâne o înregistrare tridimensională a suprafeței ei, cu tot cu urmele de unealtă.

Ce spun autorii studiului

Concluzia formulată de echipă este că artiștii paleolitici acordau atenție structurii fiecărui colț și își planificau lucrarea pornind de la ea. Nu materialul era supus unui model dinainte stabilit, ci modelul creștea din material.

Această descoperire oferă o fereastră extraordinară spre felul în care oamenii din paleolitic percepeau lumea materială și interacționau cu ea.

Aimée Little, Universitatea din York

Un al doilea rezultat privește harta artei preistorice. Recalibrarea datelor radiocarbon plasează figurinele de la Mizyn printre cele mai timpurii reprezentări umane din Europa de după maximul glaciar și susține ideea unei tradiții artistice est-europene distincte, care nu derivă din stilurile din vestul continentului. Este o corecție utilă într-un domeniu în care manualele au pornit multă vreme de la piesele din Franța, Germania și Moravia.

Un sit cu titluri grele și o cronologie care se mai mișcă

Mizyn apare în literatura de specialitate cu câteva recorduri. De acolo provine cea mai veche reprezentare cunoscută a ornamentului în meandru și a motivului în formă de svastică, un desen geometric care nu are nicio legătură cu folosirea lui politică din secolul XX. Tot de acolo provin și oasele de mamut pictate, considerate cele mai vechi instrumente de percuție cunoscute din Ucraina.

Cu asemenea piese, tentația de a construi povești mari este permanentă. Studiul actual merge în sens invers: explică mecanica atelierului, nu simbolistica. El spune cum s-a lucrat, nu ce anume au vrut să spună oamenii care au lucrat.

Merită spus și de ce contează atât de mult ordinea gesturilor. Un cioplitor care desenează peste fildeș tratează materialul ca pe o foaie albă. Unul care caută întâi ce se vede în material și abia apoi decide unde să taie lucrează altfel: cunoaște dintele de mamut din interior, știe ce apare la o anumită adâncime și își potrivește gestul după el. Prima atitudine se învață repede, a doua presupune o experiență îndelungată cu materialul.

• Situl: Mizyn, pe malul drept al Desnei, regiunea Cernihiv
• Piesele studiate: 18 figurine feminine de fildeș, vechi de circa 18.000 de ani
• Colecția: Muzeul Național de Istorie a Ucrainei, Kiev
• Metoda: microscopie de mare rezoluție și modele 3D, plus recalibrarea datelor radiocarbon

Ce rămâne neclar

Studiul nu explică la ce foloseau aceste statuete și nici ce însemnau pentru comunitatea de la Mizyn. Faptul că gravura urmează structura fildeșului poate fi o alegere estetică, o economie de efort sau o convenție transmisă de la un meșter la altul. Autorii nu tranșează întrebarea.

Cronologia sitului este și ea subiect de discuție. Lucrări de referință mai vechi dau pentru Mizyn o vechime de aproximativ 15.000 de ani, în timp ce studiul actual lucrează cu date recalibrate în jurul a 18.000. Diferența arată cât de mult depind cifrele din preistorie de metoda de calibrare folosită, nu de o descoperire nouă pe teren.

Rămâne deschisă și întrebarea mai mare: dacă acest mod de lucru era specific comunității de la Mizyn sau dacă îl vom regăsi, odată căutat sistematic, și pe piese din alte situri cu fildeș de mamut din Europa Centrală și de Est.