Lizzie Borden, procesul din 1893: ce spun actele față de rima pe care o știe toată lumea

Lizzie Borden a fost judecată în 1893 pentru uciderea tatălui și a mamei vitrege, la Fall River, Massachusetts, și a fost achitată după deliberări scurte. Rima populară vorbește despre 40 de lovituri date mamei și 41 tatălui, dar actele procesului arată alte cifre. Cazul rămâne oficial nerezolvat.

De ce revine acum în atenție

Pe 17 septembrie 2026, Netflix a lansat integral serialul „Monster: The Lizzie Borden Story”, al patrulea sezon al antologiei create de Ryan Murphy și Ian Brennan. Este primul sezon din serie centrat pe o presupusă autoare femeie, iar lansarea a readus în discuție publică unul dintre cele mai discutate procese penale americane din secolul al XIX-lea.

Serialul este ficțiune inspirată din caz, nu reconstituire documentară. Acest articol pornește de la sursele istorice disponibile, nu de la scenariu.

Pe scurt

• Andrew și Abby Borden au fost uciși la 4 august 1892, la Fall River, Massachusetts.
• Lizzie Borden a fost judecată în 1893 și achitată după puțin peste o oră de deliberare.
• Rima populară despre „40 de lovituri” nu corespunde cu numărul real de lovituri stabilit prin probe.

Context

Fall River era, la finalul secolului al XIX-lea, un oraș industrial prosper din Massachusetts, construit în jurul fabricilor de textile. Familia Borden avea o poziție socială solidă: Andrew Jackson Borden era om de afaceri cunoscut în oraș. Lizzie, fiica lui dintr-o primă căsătorie, locuia împreună cu tatăl, mama vitregă Abby și sora ei Emma.

Uciderea a doi membri ai unei familii respectate, în plină zi, într-o casă din centrul orașului, a atras rapid atenția presei americane. Cazul a devenit unul dintre primele procese penale urmărite intens de ziare la nivel național, cu detalii despre probe discutate public încă înainte de verdict.

Ce s-a întâmplat, cu date

Pe 4 august 1892, Andrew Jackson Borden și Abby Durfee Gray Borden au fost găsiți uciși în locuința familiei din Fall River. Lizzie Borden, în vârstă de 32 de ani, a devenit principala suspectă.

Procesul s-a desfășurat la New Bedford, între 5 și 20 iunie 1893. Relatările diferă ușor asupra duratei deliberării, între puțin peste o oră și o oră și jumătate, dar concordă că juriul a decis repede. Potrivit istoricului Joseph Conforti, jurații au căzut de acord aproape imediat și au mai așteptat aproximativ o oră, ca decizia să nu pară pripită. Lizzie Borden a fost achitată de toate acuzațiile.

Printre probele discutate la proces s-a numărat un cap de topor fără coadă, găsit în subsolul casei. Acuzarea l-a prezentat drept posibila armă a crimei, dar legătura nu a fost dovedită definitiv. Menajera Bridget Sullivan i-a descuiat ușa lui Andrew Borden, întors acasă în acea dimineață, la mai puțin de două ore după ce, potrivit concluziilor medicale, Abby fusese ucisă.

În duminica de după crime, Lizzie a ars o rochie în sobă. Prietena ei Alice Russell, care a fost de față, a declarat în fața marelui juriu și la proces că Lizzie i-a spus că rochia era pătată de vopsea. Poliția nu a găsit haine pătate de sânge. Declarațiile date de Lizzie sub jurământ la ancheta judiciară din august 1892, considerate contradictorii, au fost excluse de judecători de la proces.

Ce spun sursele

Acuzarea s-a bazat pe probe circumstanțiale, fără o armă a crimei confirmată și fără mărturii directe care să o plaseze pe Lizzie la locul faptei în momentul crimelor, aspect pe care apărarea l-a subliniat în pledoarie. Absența unor probe fizice solide, excluderea declarațiilor ei anterioare și instrucțiunile date juriului de judecătorul Justin Dewey, considerate favorabile acuzatei, au cântărit în achitare.

Rima pentru copii, larg răspândită în cultura populară americană, spune că Abby ar fi primit 40 de lovituri, iar Andrew 41. Procesele-verbale de autopsie au fost întocmite pe 11 august 1892 de medicul legist William A. Dolan, iar doctorul Frank Winthrop Draper i-a scris procurorului Hosea Morrill Knowlton despre autopsii în aceeași zi; originalele se păstrează în colecția Knowlton de la Fall River Historical Society. Cifrele stabilite prin probe sunt mult mai mici decât cele din rimă: 19 lovituri în cazul lui Abby și 10 în cazul lui Andrew. Diferența dintre rimă și probele din dosar este exact motivul pentru care cazul este citat frecvent ca exemplu de mit popular care s-a îndepărtat de document.

Ce a urmat

După achitare, Lizzie Borden a rămas o figură ostracizată social în Fall River. S-a mutat împreună cu sora ei, Emma, într-o casă mare dintr-un cartier select al orașului, pe care au numit-o Maplecroft, și a început să folosească numele Lizbeth A. Borden. Cele două surori au locuit împreună mai bine de un deceniu, până când Emma a plecat din casă în 1905, după o ceartă a cărei natură exactă nu este cunoscută în detaliu.

Lizzie Borden a murit pe 1 iunie 1927, la Fall River, de pneumonie, la vârsta de 66 de ani. Cazul uciderii părinților ei nu a fost niciodată rezolvat oficial, iar identitatea reală a autorului rămâne, din punct de vedere juridic, necunoscută.

Ce știm sigur și ce rămâne neclar

• Sigur: Andrew și Abby Borden au fost uciși pe 4 august 1892, la Fall River.
• Sigur: Lizzie Borden a fost judecată în 1893 și achitată, după deliberări scurte.
• Sigur: numărul real de lovituri (19 pentru Abby, 10 pentru Andrew) diferă de cifrele din rima populară.
• Neclar: cine a comis efectiv crimele, întrucât cazul nu a fost niciodată rezolvat oficial.
• Neclar: motivul exact al certei dintre Lizzie și Emma din 1905.

Contextul românesc

În 1892-1893, în România domnea Carol I, iar țara traversa o perioadă de consolidare instituțională după Independența din 1877. Presa românească a vremii urmărea, la rândul ei, cazuri de senzație din străinătate, inclusiv procese penale din Statele Unite și Europa Occidentală, semn al interesului public tot mai mare pentru justiție și crimă, un fenomen paralel cu cel din presa americană care a transformat cazul Borden într-un subiect național.

Sistemul judiciar românesc din Regatul lui Carol I funcționa deja după principii moderne, cu proceduri de judecată cu jurați introduse anterior pentru anumite categorii de infracțiuni, deși organizarea și practicile diferă de cele americane. Comparația dintre procesele americane mediatizate și cele din spațiul românesc al epocii arată cum presa, în ambele lumi, transforma cazurile penale în evenimente publice majore, cu efecte asupra percepției despre vinovăție și probă.