Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Ce se vinde în numele lui Arsenie Boca

Profețiile lui Arsenie Boca nu se găsesc în cele patru scrieri cu manuscris. Vin din volume de mărturii tipărite după 2000, iar paginile care le publică își dau singure sursele. Cum se verifică o vorbă atribuită, pe un exemplu cu act de arhivă din 1943.

Laurențiu Dicu
18 noiembrie 2026, 21:00 · 17 min de citit

Sursa originală

Revista Teologică · „Sorin-Gabriel Pomană, Restituirea unei cuvântări uitate a Cuviosului Arsenie Boca”
Publicat 2023-08-17
Citește originalul ↗
Biserica și clădirile Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. De aici, ca ieromonah al mănăstirii, a mers Arsenie Boca la conferința preoțească de la Făgăraș din 31 martie 1943, textul lui cu cea mai bună proveniență. Wikimedia Commons, autor Vyck · CC BY-SA 3.0 RO

Pe scurt

Profețiile lui Arsenie Boca nu se află în cele patru scrieri ale lui cu manuscris păstrat. Ele vin din trei volume de mărturii tipărite la Editura Agaton între 2004 și 2008, iar pagina devoțională care le publică își dă singură aceste surse. Prin comparație, conferința lui din 31 martie 1943 are trei documente de arhivă în spate.

  • 01Arsenie Boca are patru scrieri cu manuscrisele păstrate la așezământul de la Sinaia: „Cărarea Împărăției”, „Cuvinte vii”, „Scrieri inedite” și „Practica vieții monahale”.
  • 02Un studiu din „Teologie și Viață”, 2023, spune că de-a lungul anilor au fost puse sub numele lui și alte scrieri, care nu îi aparțineau sau fuseseră modificate în manuscris.
  • 03Profețiile care circulă vin din trei volume de mărturii apărute la Editura Agaton, în 2004, 2005 și 2008, și pagina devoțională care le publică o spune în notele ei de sursă.
  • 04Conferința lui de la Făgăraș, din 31 martie 1943, are trei documente de arhivă în spate și conține o frază despre „vijelia roșie”, rostită cu un an înaintea ocupației sovietice.
  • 05Cea mai bine documentată vorbă a lui despre viitor, un dialog din 1976, a fost consemnată de o informatoare a Securității cu nume de cod „Vicol Tatiana”.
  • 06Despre comerțul cu obiecte religioase din jurul pelerinajelor, Mirel Bănică scria în 2011 că nu făcuse obiectul niciunui studiu aparte.
Adevărul istoric din spatele legendei
  1. Fals

    „Profețiile care circulă pe internet sunt luate din scrierile lui Arsenie Boca.”

    Paginile care le publică dau drept sursă volume de mărturii apărute la Editura Agaton între 2004 și 2008, un săptămânal din Făgăraș și un volum documentar, nu scrieri ale lui.

  2. Nu se poate verifica

    „Arsenie Boca a prezis moartea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun.”

    Afirmația stă pe o singură mărturie, culeasă și tipărită după 1989, iar pagina care o publică nu arată nicio consemnare făcută în timpul vieții lui.

  3. Nu se poate verifica

    „A prevestit atentatele din 11 septembrie 2001 în pictura de la Drăgănescu.”

    Legătura cu 11 septembrie este o lectură a picturii, formulată ca ipoteză chiar în textul paginii de profeții, nu o vorbă atribuită părintelui.

  4. Fals

    „Tot ce se vinde cu numele lui Arsenie Boca pe copertă este neautentic.”

    Cele patru scrieri cu manuscrise păstrate se tipăresc și se vând legitim, „Cărarea Împărăției” la Editura Charisma fiind cea mai cunoscută. Problema este că broșurile fără proveniență stau alături, cu același nume pe copertă.

  5. Nu se poate verifica

    „Pagina de profeții de pe manastireaprislop.ro este publicată de Mănăstirea Prislop.”

    Situl nu se declară oficial, lista mănăstirilor publicată de Episcopia Devei și Hunedoarei dă pentru Prislop numele stareței și un telefon, fără adresă de internet, iar pagina își face în josul ei reclamă unei pensiuni din Hațeg. Nimic nu susține că mănăstirea ar publica aceste texte.

Arsenie Boca a lăsat patru scrieri cu manuscrise păstrate și câteva texte scoase la lumină din arhive în ultimii ani. Profețiile lui Arsenie Boca, cele care circulă în broșuri și pe pagini devoționale, nu se află în niciuna dintre ele, iar paginile care le publică o spun ele însele, în notele lor de sursă. Capitolul pune cele două liste față în față și arată, pe texte, cum se verifică o vorbă atribuită.

Ce a scris, de fapt, Arsenie Boca?

Moștenirea lui scrisă are un nucleu limpede, de patru titluri: „Cărarea Împărăției”, „Cuvinte vii”, „Scrieri inedite” și „Practica vieții monahale”. Nucleul acesta nu stă pe tradiție orală, ci pe hârtie: manuscrisele celor patru lucrări se păstrează la așezământul monahal de la Sinaia, acolo unde a murit, în noiembrie 1989. Informația vine din rezumatul și din prima pagină ale studiului semnat de doctorandul Sorin-Gabriel Pomană, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, apărut în revista „Teologie și Viață” a Arhiepiscopiei Iașilor, în suplimentul numerelor 5-8 din 2023, de la pagina 182; textul integral se consultă în baza de date CEEOL.

Același studiu spune că lista nu este închisă. Printre textele recuperate recent autorul numără două articole publicate la Sibiu în anii lui de studenție și textul unei conferințe preoțești ținute la Făgăraș în martie 1943. Și mai spune, în aceeași frază, lucrul care face obiectul capitolului acesta: de-a lungul anilor au fost puse sub numele părintelui Arsenie și alte scrieri, care nu îi aparțineau sau a căror variantă de manuscris a fost modificată ulterior, astfel că el nu le-a mai asumat.

Deosebirea dintre cele două categorii nu este una de calitate literară, ci de proveniență. Un text al lui are un manuscris, o arhivă sau amândouă. Un text atribuit are, în cel mai bun caz, un om care își amintește ce a auzit. Despre primul se poate discuta ce înseamnă. Despre al doilea trebuie discutat mai întâi dacă este al lui, iar discuția aceasta are reguli, iar regulile se pot arăta pe un exemplu.

Cum se dovedește că un text este al lui?

Exemplul cel mai curat este conferința din 1943, fiindcă a fost publicată integral, cu dovezile de autenticitate alături, de același Sorin-Gabriel Pomană, în „Revista Teologică”, publicație a Mitropoliei Ardealului editată împreună cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, revistă cu ISSN 1222-9695, indexată în ERIH PLUS și clasată în categoria B de Consiliul Național al Cercetării Științifice. Textul, douăsprezece pagini dactilografiate în format A5, a fost găsit în fondul de carte al Bibliotecii Mitropolitane din Sibiu și purta titlul „Misticismul sau forțele naturale, care din acestea pot duce la o regenerare a neamului?”.

Dovezile se împart în două familii, iar împărțirea aceasta este chiar metoda. Prima familie o dau documentele de arhivă, adică hârtiile scrise de alții, înaintea textului și fără legătură cu el. La 3 martie 1943, protopopul Pavel Borzea comunica Consiliului Arhiepiscopesc de la Sibiu că a invitat la conferința preoțească din 31 martie pe ieromonahii Mănăstirii Brâncoveanu și că tema este a lui, a ieromonahului Arsenie Boca. La 11 martie, acesta primea „încuviințarea și binecuvântarea”, împreună cu o interdicție precisă.

Nu vei trata chestiuni în legătură cu natalitatea în județul Făgăraș.

Consiliul Arhiepiscopesc de la Sibiu, 11 martie 1943, în Arhiva Mitropoliei Ardealului, dosar III-26-1943, nr. 2264/8 martie 1943

La 16 martie, protopopul trimitea programul întrunirii, în care se consemnează că tema urma să fie susținută de ieromonahul Arsenie Boca și de preotul Octavian Cocan. Așadar, înainte de orice judecată despre stilul textului, trei hârtii de cancelarie din arhiva Mitropoliei Ardealului fixează omul, ziua, locul și subiectul. Asta înseamnă proveniență: o afirmație despre trecut sprijinită de documente care nu au fost scrise ca să o sprijine.

Argumentele luate din text

A doua familie de argumente se desprinde din conferință. Pomană le înșiră pe rând: structura, cu temeiurile anunțate de la început, misiunea Bisericii, răspunderea preotului și răspunderea Statului; trimiterile biblice și patristice puse lângă noțiuni de medicină a epocii, endocrinologie și genetică, preocupări care se regăsesc și în celelalte scrieri; felul lui constant de a duce urmările unei patimi de la om la familie și de la familie la neam; adresarea autoritară; și formulele care arată cui vorbea, de pildă „noi, preoții, suntem oameni trimiși de Dumnezeu”. Mai apare în text și singura experiență duhovnicească a lui consemnată vreodată, „Viziunea din gară”, cunoscută din „Scrieri inedite”, la pagina 161.

Un amănunt merită reținut, fiindcă arată cum lucrează o verificare cinstită: titlul din documentele arhivei nu se potrivește la literă cu cel de pe broșura găsită la Sibiu. În hârtiile de la Sibiu tema sună „Misticismul ori puterile naturale? Care din acestea formează forțele de conservare și rezistență ale națiunii?”. Editorul semnalează deosebirea și o socotește nesemnificativă. Nu o ascunde. O atribuire serioasă își arată și cusăturile, pe când o atribuire comodă vine totdeauna netedă.

Mai există și o urmă a circulației textului. Arhimandritul Vasile Prescure publicase, în „Viața și învățătura Părintelui Arsenie Boca”, apărută la Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei în 2014, titlul conferinței, într-o formă apropiată, și câteva pasaje din ea, semn că dactilograma umblase printre preoți. Așa arată un text recuperat: cu o cale pe care o poți urmări înapoi, pas cu pas.

De unde vin profețiile lui Arsenie Boca?

Din volume de mărturii tipărite după anul 2000. Cel mai citat este „Mărturii din Țara Făgărașului despre părintele Arsenie Boca”, ediție îngrijită de Ioan Cișmileanu, apărută la Editura Agaton, în Făgăraș, în 2004, urmat de „Noi mărturii”, la aceeași editură, în 2005, și de „Alte mărturii”, în 2008. Nu este o deducție a noastră: paginile care publică astăzi profețiile își dau singure sursele, iar sursele acelea sunt volumele de mărturii.

Situl devoțional manastireaprislop.ro, despre care primul capitol al dosarului a arătat că nu este situl Episcopiei Devei și Hunedoarei, are o pagină intitulată „Profeții ale Părintelui Arsenie Boca”. La capătul fiecărui grup de texte, pagina notează de unde le-a luat: cele trei volume Agaton, un săptămânal din Făgăraș din 13-19 februarie 2008 și volumul documentar al lui George Enache și Adrian Nicolae Petcu, „Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice din România”, Editura Partener, Galați, 2009. Lanțul nu începe, deci, într-o scriere a lui. Începe într-o amintire povestită după decenii și pusă pe hârtie de un editor.

Mărturiile sunt semnate, și asta este un merit al volumelor, nu un cusur: fiecare poartă un nume, adesea o vârstă și o localitate. Maria Matronea, din Sibiu. Biliboacă Matei, din Săvăstreni. Viorica Fărcaș, 48 de ani, din Voila. Chiș Aurelia, 93 de ani, din comuna Boiu, județul Mureș. Septimia Manis, 81 de ani, din Codlea. Nicolae Streza, 84 de ani, din Făgăraș. Cornea Elena, din Hărseni. Penciu Georgeta, din Făgăraș. Olimpia Fuciu, din Ucea de Sus. O mărturie nesemnată nu se poate verifica în niciun fel, iar aici se poate ști cine vorbește.

Ce fixează însă o asemenea notă este un lucru mai mic decât se crede: că un om anume a spus ceva anume, atunci când a fost întrebat. Nu fixează ce s-a rostit în 1946. Că transmiterea mergea încă pe gură, și nu pe hârtie, se vede dintr-o cercetare de teren: antropologul Mirel Bănică, de la Academia Română, a lucrat la Prislop și în împrejurimi între 26 și 29 noiembrie 2010 și scrie că a putut el însuși asculta și culege legendele puse în circulație de pietatea populară, între ele cea despre puterea părintelui de a fi în mai multe locuri deodată. Douăzeci și unu de ani după moartea lui, materia se producea încă.

Ce se vede când o profeție este citită până la capăt

Pagina cu profețiile lui Arsenie Boca nu trebuie combătută din afară. E de ajuns citită până la capăt, fiindcă își spune singură din câte verigi e făcută.

Una dintre relatări începe cu „mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent”. Deci: un om nenumit a spus martorului, martorul a spus editorului, editorul a tipărit. Trei verigi și niciun document. Aceeași relatare se încheie cu o observație care nu mai aparține nimănui din lanț: după ce descrie clădirile înalte pictate în flăcări la Drăgănescu, textul adaugă că reprezentarea „ar putea fi profetică” și trimite la cele două turnuri din 11 septembrie. Legătura asta nu se află în nimic rostit de Arsenie Boca; este o lectură a picturii, făcută de cel care a scris pagina. Despre ce se vede efectiv pe pereții de la Drăgănescu a fost vorba în capitolul al patrulea al dosarului.

O altă însemnare spune că Preasfințitul Daniil, la îngroparea părintelui, ar fi spus că părintele ar fi zis „vor veni necazuri mai mari decât Munții Făgărașului”. Două condiționale într-o singură propoziție, adică o relatare despre o relatare despre o vorbă.

Cea mai lungă și cea mai repetată dintre profeții, aceea cu „un om cu stea în frunte”, este pusă pe seama lui Vasile Șerbu, din Arpașul de Jos, și creditată unui săptămânal din Făgăraș, numărul din 13-19 februarie 2008. O convorbire petrecută, după cuprinsul ei, în anii de după 1948, intră în circulație prin presă la șaizeci de ani distanță.

Alte texte sunt puse pe seama a două persoane deodată, cu datarea dată chiar în povestire, „prin anii 1945-1946”, și cu încheierea adăugată de martor, anume că toate cele spuse se pot vedea în zilele noastre. Observația din urmă este a martorului, nu a părintelui, dar stă în același paragraf cu vorbele atribuite și se citește împreună cu ele.

Nimic din toate acestea nu dovedește că mărturiile sunt născocite. Capitolul al șaselea al dosarului a arătat ce poate și ce nu poate dovedi o mărturie, iar concluzia de acolo se aplică și aici: ele stabilesc cine spune ceva și când, nu ce a fost spus cu o jumătate de veac înainte.

Cuvântul despre viitor care are act, și cel care are numai un turnător

Comparația cea mai folositoare se face între două texte despre vremurile care vin, amândouă legate de el, cu proveniențe foarte diferite.

Primul se află în conferința din 1943, cea cu trei documente de arhivă în spate. Vorbind despre Biserică, ieromonahul de la Sâmbăta spune, în martie 1943, cu un an înaintea ocupației sovietice, o frază cu bătaie lungă.

Despre Biserică stă scris: «nici porțile iadului nu o vor dărâma». Ne stă ca o credință că nu o va dărâma vreo vijelie roșie.

Arsenie Boca, conferința preoțească de la Făgăraș, 31 martie 1943, text publicat de Sorin-Gabriel Pomană

Editorul citește „vijelia roșie” drept comunismul. Merită spus limpede și ce nu este fraza aceasta: nu este o prezicere cu dată, cu nume și cu cifră, ci o mărturisire de încredere despre Biserică, rostită înaintea preoților unui protopopiat. Puterea ei stă tocmai în faptul că are act, zi și loc.

Al doilea text are o proveniență încă mai solidă pe hârtie, și tocmai de aceea este instructiv. Fragmentul care, pe pagina de profeții, este creditat volumului lui Enache și Petcu reproduce un dialog din 1976, purtat în timpul pictării bisericii de la Drăgănescu, cu informatoarea cu nume de cod „Vicol Tatiana”. Adică: cea mai bine documentată vorbă a lui despre viitor a fost pusă pe hârtie de cineva plătit să îl toarne.

Capitolul al treilea al dosarului a arătat cum se citește o asemenea notă. Aici e de ajuns deosebirea de fond: proveniența și credibilitatea sunt două măsurători diferite. Un text poate avea proveniență impecabilă, cu fond, dosar și filă, și totuși să fie scris de o mână interesată. Și invers, o vorbă adevărată poate să nu aibă nicio hârtie. De aceea verificarea nu se încheie cu întrebarea „există un document?”, ci continuă cu „cine l-a scris și pentru cine?”.

Cine vinde și ce se vinde în numele lui Arsenie Boca?

Răspunsul cinstit are două jumătăți, iar prima dintre ele nu este o problemă. Scrierile autentice se tipăresc și se vând, cum se cuvine să se întâmple cu orice carte. În magazinul online al Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, care își trece în josul paginii drepturile pentru anii 2009-2026, „Cărarea Împărăției” apare la Editura Charisma, cu 360 de pagini, planșe color, coperți cartonate, în format 21×30 de centimetri, la prețul de 130 de lei, iar „Cuvinte vii” la 100 de lei. Lângă ele sunt puse patru compact-discuri cu numele lui pe etichetă, la 14 lei bucata: „Omul durerilor”, „Cuvinte de mântuire”, „Lumini pe Cărarea Împărăției” și „Din tăcerile de sus”. O carte care reproduce un manuscris, vândută de o fundație creștină care ține și așezăminte sociale, este drumul normal pe care un text ajunge la cititor.

A doua jumătate este problema, și ea nu se vede cu ochiul liber. Pe un raft, între un volum care reproduce un manuscris păstrat la Sinaia și o broșură care adună vorbe fără proveniență nu există nicio deosebire vizibilă. Amândouă au același nume pe copertă, aceeași fotografie, adesea același fel de literă aurie. Cumpărătorul nu are cum să le despartă, dacă nimeni nu i-a spus vreodată care sunt cele patru scrieri cu manuscris.

Aici este tot folosul practic al capitolului. Nu este o pagubă pentru cititor să afle că o anumită frază nu se găsește în nimic scris de părintele Arsenie. Este, dimpotrivă, singura apărare care i se poate face unui om: nimeni nu poate fi cinstit cu vorbe pe care nu le-a rostit.

Ce spune cercetarea despre comerțul din jurul unui pelerinaj?

Spune, mai întâi, că despre el nu se știe mai nimic măsurat. În studiul său despre practica pelerinajului în România contemporană, publicat în 2011 în „Buletin Științific, Fascicula Filologie, Seria A”, volumul XX, al Universității de Nord din Baia Mare, Mirel Bănică scrie că negoțul cu obiecte religioase „face parte din arhitectura internă a fenomenului studiat”, cu un rol important în ceea ce el numește dramaturgia pelerină. Și adaugă, în aceeași frază, că acest comerț nu făcuse până atunci obiectul unui studiu aparte, ci fusese tratat doar tangențial în lucrări mai generale de economia turismului, slab popularizate.

Prin urmare, la întrebarea cât se vinde la Prislop, răspunsul este că nimeni nu a numărat. Golul nu îl inventăm noi: îl numește cercetarea însăși.

Despre ce se vinde, autorul are o judecată tăioasă, pe care o dă însă despre pelerinajele românești în general, nu despre Prislop anume: „kitsch-ul comercial al icoanelor și obiectelor fabricate industrial și vândute la tarabă”, pe care îl socotește o pierdere a substanței teologice a pelerinajului, este acum majoritar față de arta religioasă tradițională.

Tot el notează, în 2011, că figura părintelui era una controversată în mediile bisericești, și înșiră motivele de atunci: darul clarviziunii pe care se părea că îl avea, legendele despre prezența în mai multe locuri deodată și maniera de a picta, deosebită de canoanele în vigoare. Observația trebuie legată de data ei. Ea descrie situația de acum cincisprezece ani, cu treisprezece ani înaintea hotărârii Sfântului Sinod din 11-12 iulie 2024, și nu mai descrie starea de drept de astăzi.

Ce a cercetat Biserica în privința textelor atribuite?

Partea bisericească a răspuns obiecțiilor de doctrină cu o regulă de metodă, nu cu o polemică: se discută numai ce se poate atribui cu certitudine. Volumul construit anume pentru asta, „Chipul Cuviosului Părinte Arsenie Boca. Premisele unei dezbateri pentru canonizare”, semnat de profesorul Sergiu Ciocârlan, doctor în filologie, și apărut în 2021 la Editura Andreiana din Sibiu, cu 313 pagini și ISBN 978-606-989-091-2, se sprijină pe documentele de arhivă publicate până atunci și pe cele patru scrieri autentice. Cartea are și un capitol despre confundarea chipului autentic al părintelui cu ceea ce s-a adunat în jurul numelui lui, iar unul final, la paginile 275-295, despre delimitările din spațiul bisericesc. Recenzând-o în „Revista Teologică”, la paginile 99-101, Cristian Vaida rezumă cheia propusă de autor ca fiind atenția la context și la capcanele hermeneutice.

Capitolul al nouălea al dosarului a urmărit obiecțiile și răspunsurile. Ce rămâne de folosit aici este consecința practică a regulii: când un citat nu se poate atribui cu certitudine, procedura bisericească îl lasă în afara discuției. Nu pentru că ar fi neapărat fals, ci pentru că nu poate duce greutate.

Cum verifici singur o vorbă atribuită lui Arsenie Boca?

Trei întrebări, în ordinea asta, rezolvă aproape orice caz.

  • Unde scrie? Caută vorba în cele patru scrieri cu manuscris: „Cărarea Împărăției”, „Cuvinte vii”, „Scrieri inedite”, „Practica vieții monahale”. Dacă este acolo, discuția s-a încheiat.
  • Cine a notat-o, și când? O mărturie serioasă are nume, de obicei vârstă și localitate, și un volum cu an de apariție. Dacă are numai numele, este mai puțin. Dacă nu are nimic, nu se poate verifica nimic.
  • Prin câte mâini a trecut? „Mi-a spus cineva că Părintele a zis” are trei verigi înainte de tine. O postare fără notă de sursă are un număr necunoscut de verigi, adică nu are proveniență.

Mai este și o a patra, cea mai simplă: cere nota de sursă. Pagina devoțională discutată aici își dă sursele, volum cu volum, și de aceea a putut fi verificată. Cele mai multe broșuri și cele mai multe postări nu le dau. O pagină care își numește izvorul se poate controla; una care nu îl numește cere o încredere pe care nu a câștigat-o.

Și o precizare care ține de cinste. O vorbă care nu trece cele trei întrebări nu devine, prin asta, falsă. Devine neverificabilă, iar deosebirea aceasta a fost stabilită în capitolul al șaselea și se păstrează: absența unei dovezi se numește absență, nu contrariu.

Ce rămâne deschis

Lista scrierilor autentice se lungește pe cale de cercetare, și autorul restituirii din 2023 spune limpede că există, cu siguranță, și altele. Următorul text recuperat dintr-o bibliotecă sau dintr-o arhivă eparhială poate schimba numărătoarea.

Lista inversă nu există, și asta este cea mai mare lipsă. Nicăieri, într-o formă publică și citabilă, nu se găsește inventarul textelor care circulă sub numele lui și care nu sunt ale lui, titlu cu titlu și broșură cu broșură. Rezumatul studiului din „Teologie și Viață” afirmă existența categoriei; conținutul ei rămâne de întocmit, iar lucrarea asta o pot face numai cei care au manuscrisele în mână.

Nu se cunoaște nici dimensiunea comerțului: nici tirajele broșurilor cu profeții, nici rulajul tarabelor din jurul mănăstirii. Golul a fost semnalat în cercetare în 2011 și nu a fost umplut de atunci.

Iar lanțurile de transmitere ale vorbelor luate una câte una se pot reconstitui numai acolo unde un editor a scris numele martorului și anul culegerii. Pentru cea mai mare parte din ce circulă azi pe rețelele sociale, informația aceea nu a fost niciodată consemnată, iar ce nu s-a notat la timp nu se mai poate nota acum.

Surse

  1. Sorin-Gabriel Pomană, „Restituirea unei cuvântări uitate a Cuviosului Arsenie Boca”, Revista Teologică, publicație a Mitropoliei Ardealului editată în parteneriat cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2023, pp. 118-146, ISSN 1222-9695, indexată în ERIH PLUS, https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/Restituirea-unei-cuvantari-uitate-a-Cuviosului-Arsenie-Boca.pdf
  2. Sorin-Gabriel Pomană, „Lămuriri referitoare la scrierile autentice și la cele atribuite părintelui Arsenie Boca”, Teologie și Viață, Arhiepiscopia Iașilor, suplimentul numerelor 5-8, mai-august 2023, de la p. 182, ISSN 2285-5564, ISSN-L 1221-5988; rezumatul și prima pagină la , textul integral în baza de date CEEOL, https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1248470, https://teologiesiviata.ro/lamuriri-referitoare-la-scrierile-autentice-si-la-cele-atribuite-parintelui-arsenie-boca
  3. Mirel Bănică, „Practica pelerinajului în România contemporană (cu un studiu de caz)”, Buletin Științific, Fascicula Filologie, Seria A, vol. XX, 2011, pp. 289-304, Universitatea de Nord Baia Mare, http://bslr.ubm.ro/files/2011/24.BSLR-XX-Banica.pdf
  4. Cristian Vaida, recenzie la Sergiu Ciocârlan, „Chipul Cuviosului Părinte Arsenie Boca. Premisele unei dezbateri pentru canonizare”, Editura Andreiana, Sibiu, 2021, ISBN 978-606-989-091-2, 313 p., în Revista Teologică, pp. 99-101, https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/Sergiu-Ciocarlan-Chipul-Cuviosului-Parinte-Arsenie-Boca.-Premisele-unei-dezbateri-pentru-canonizare.pdf
  5. Episcopia Devei și Hunedoarei, lista oficială a mănăstirilor și schiturilor eparhiei, cu Mănăstirea „Sfântul Evanghelist Ioan” de la Prislop pe primul loc, https://episcopiadevei.ro/manastiri/
  6. Pagina „Profeții ale Părintelui Arsenie Boca” de pe situl devoțional manastireaprislop.ro, care nu este situl eparhiei, citată aici ca obiect al analizei, nu ca temei, https://manastireaprislop.ro/profetii/
  7. Magazinul online al Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, fișa volumului „Cărarea Împărăției”, Editura Charisma, cu prețurile cărților și ale compact-discurilor, citat ca obiect al analizei, https://www.fundatiaarsenieboca.ro/magazin/carti-si-filme/parintele-arsenie-boca/parintele-arsenie-boca-cararea-imparatiei-detail

✓ Ce știm sigur

  • Cele patru scrieri autentice și locul manuscriselor, la așezământul monahal de la Sinaia, sunt date în rezumatul studiului lui Sorin-Gabriel Pomană din „Teologie și Viață”, suplimentul numerelor 5-8 din 2023.
  • Conferința din 31 martie 1943 de la Făgăraș este atestată de trei acte din Arhiva Mitropoliei Ardealului, dosarul III-26-1943, între care numărul 2264/8 martie 1943 și numărul 2924/22 martie 1943.
  • Textul integral al conferinței a fost publicat de Pomană în „Revista Teologică”, revistă cu ISSN 1222-9695, la paginile 118-146.
  • Pagina de profeții a sitului manastireaprislop.ro își dă ca surse volumele de mărturii de la Editura Agaton, 2004, 2005 și 2008, un săptămânal din Făgăraș din 13-19 februarie 2008 și volumul lui George Enache și Adrian Nicolae Petcu, Editura Partener, Galați, 2009.
  • Volumul lui Sergiu Ciocârlan, Editura Andreiana, Sibiu, 2021, 313 pagini, ISBN 978-606-989-091-2, este construit pe documentele de arhivă publicate până atunci și pe cele patru scrieri autentice.
  • Lista mănăstirilor publicată de Episcopia Devei și Hunedoarei dă pentru Mănăstirea „Sfântul Evanghelist Ioan” de la Prislop numele stareței și un număr de telefon, fără nicio adresă de internet.

? Ce rămâne neclar

  • Nu există, într-o formă publică și citabilă, inventarul textelor care circulă sub numele lui și nu sunt ale lui, titlu cu titlu.
  • Numărul total al scrierilor autentice nu este închis: autorul restituirii din 2023 spune că există, cu siguranță, și altele.
  • Tirajele broșurilor cu profeții și dimensiunea comerțului din jurul mănăstirii nu au fost măsurate; lipsa unui studiu aparte a fost semnalată în 2011 și nu a fost acoperită.
  • Pentru vorbele care circulă pe rețelele sociale fără notă de sursă, lanțul de transmitere nu se poate reconstitui, fiindcă numele martorului și anul culegerii nu au fost consemnate.

Contextul românesc

Materia de verificare a acestui capitol stă întreagă în România, în locuri care se pot numi: manuscrisele celor patru scrieri se păstrează la așezământul monahal de la Sinaia. Actele conferinței din 31 martie 1943 se află în Arhiva Mitropoliei Ardealului, la Sibiu, în dosarul III-26-1943, iar dactilograma a fost găsită în fondul de carte al Bibliotecii Mitropolitane din același oraș. Dialogul din 1976 vine din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, iar volumele de mărturii din care sunt luate profețiile au apărut la Făgăraș, la Editura Agaton, între 2004 și 2008. Cine vrea să ducă cercetarea mai departe are, așadar, adresele.

Întrebări frecvente

Care sunt scrierile autentice ale lui Arsenie Boca?

Patru: „Cărarea Împărăției”, „Cuvinte vii”, „Scrieri inedite” și „Practica vieții monahale”. Manuscrisele lor se păstrează la așezământul monahal de la Sinaia, unde a murit în noiembrie 1989. Lista se lungește prin cercetare: s-au adăugat două articole din anii de studenție la Sibiu și conferința de la Făgăraș din 1943.

Unde scriu profețiile lui Arsenie Boca?

Nu în scrierile lui. Ele apar în volume de mărturii publicate la Editura Agaton, în Făgăraș, în 2004, 2005 și 2008, în ediții îngrijite de Ioan Cișmileanu. Pagina devoțională manastireaprislop.ro, care le republică, trece aceste volume ca surse la capătul fiecărui grup de texte.

Cum se dovedește că un text este scris de Arsenie Boca?

Cu două familii de argumente. Externe, adică documente de arhivă scrise de alții, înaintea textului: pentru conferința din 1943, trei acte din Arhiva Mitropoliei Ardealului fixează omul, ziua, locul și tema. Interne, adică stilul, trimiterile biblice și medicale și potrivirile cu celelalte scrieri.

A prezis Arsenie Boca venirea comunismului?

În conferința de la Făgăraș din 31 martie 1943, cu un an înaintea ocupației sovietice, spune despre Biserică: „Ne stă ca o credință că nu o va dărâma vreo vijelie roșie”. Editorul textului citește „vijelia roșie” drept comunismul. Este o mărturisire de încredere, nu o prezicere cu dată și cifră.

De ce se vând cărți cu numele lui Arsenie Boca?

Pentru că scrierile lui autentice se tipăresc și se difuzează normal. În magazinul Fundației Creștine Părintele Arsenie Boca, „Cărarea Împărăției” apare la Editura Charisma, 360 de pagini, la 130 de lei, iar „Cuvinte vii” la 100 de lei. Problema nu este vânzarea, ci broșurile fără proveniență care arată la fel.

Cum verific o vorbă atribuită unui duhovnic?

Trei întrebări: unde scrie, adică în care text cu manuscris; cine a notat-o și când, cu nume, localitate și an de apariție; și prin câte mâini a trecut până la tine. O vorbă care nu trece aceste întrebări nu este falsă, este neverificabilă.

Cine a consemnat cele mai bine documentate vorbe ale lui despre viitor?

O informatoare a Securității. Fragmentul creditat volumului lui George Enache și Adrian Nicolae Petcu reproduce un dialog din 1976, purtat în timpul pictării bisericii de la Drăgănescu, cu informatoarea cu nume de cod „Vicol Tatiana”. Proveniența este bună, iar mâna care a scris este interesată.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Analize

Vezi tot →
acum 4 ore · Journal of the American Ceramic Society

Au fost piramidele din beton? Ce arată pietrele de la Giza

Un filmuleț de două minute a readus în circulație o teorie veche de o jumătate de secol: piramidele din beton, turnate pe loc. Teoria are un autor, o dată și o lucrare de laborator care o sprijină în parte, dar carierele, jurnalul unei echipe de corăbieri și un braț dispărut al Nilului spun altceva.

8 min de citit
acum 6 ore · Cercetări Arheologice

Principatul roman: cum a fost guvernată Dacia

Provincia Dacia s-a născut și s-a stins în interiorul principatului, regimul pe care Augustus l-a instituit în 27 î.Hr. Cum arăta acel regim, cine numea guvernatorii și de unde știm, pe zile, când au apărut cele trei Dacii.

28 min de citit