23 septembrie 1386: cum a început domnia lui Mircea cel Bătrân

Data de 23 septembrie 1386 deschide, în aproape orice manual, domnia lui Mircea cel Bătrân. Ea nu vine însă dintr-un act al cancelariei de la Argeș, ci dintr-o cronică scrisă în slavonă, la sud de Dunăre. Primul document păstrat de la noul domn apare abia nouă luni mai târziu și spune, în câteva cuvinte, aproape tot ce se poate dovedi.

Ce s-a întâmplat pe 23 septembrie 1386?

Pe 23 septembrie 1386 a murit Dan I, domnul Țării Românești, iar scaunul de la Argeș a revenit fratelui său vitreg, Mircea. Este ziua de la care se numără domnia lui Mircea cel Bătrân, una dintre cele mai lungi din istoria țării: aproximativ 31 de ani și patru luni, până la 31 ianuarie 1418.

Trebuie spus de la început ce fel de dată este aceasta. Nu o dă un hrisov, nu o dă o inscripție, nu o dă un act de cancelarie. Ea vine dintr-o cronică bulgară anonimă, păstrată în copii mai târzii, care consemna moartea voievodului muntean în luptele de la sud de Dunăre. Prin filiera aceleiași tradiții, informația a ajuns și în cronograful călugărului Mihail Moxa, scris în 1620 la mănăstirea Bistrița din Oltenia, prima istorie universală în limba română.

Cu alte cuvinte, ziua exactă este o informație de cronică, nu de arhivă. Anul este sigur, luna este sigură, ziua se sprijină pe o singură tradiție scrisă. Distincția pare mică, dar ea desparte ceea ce se poate demonstra de ceea ce se repetă.

Cine a fost Dan I și cum a murit?

Dan I a domnit între 1383 și 1386. Era fiul lui Radu I și fratele vitreg al lui Mircea: același tată, mame diferite. Despre mama lui Mircea, Calinichia, s-a discutat mult. O tradiție sârbească târzie o face fiică a cneazului Lazăr, ceea ce ar da domnului muntean o jumătate de sânge sârbesc. Nicolae Iorga a respins filiația pe temei cronologic și a propus în schimb o origine bizantină, care ar explica titlul de despot purtat mai târziu de Mircea. Niciuna dintre variante nu are în spate un act.

Moartea lui Dan I s-a petrecut în războiul dintre frații de la sud de Dunăre: Ivan Sracimir, stăpânul Vidinului, și Ivan Șișman, țarul de la Târnovo. Domnul muntean a intervenit în conflict și nu s-a mai întors. Cronica bulgară anonimă spune că Șișman a trimis oameni care l-au ucis pe câmpul de luptă.

Această versiune are un avantaj: e cea mai apropiată în timp de eveniment și vine din spațiul unde s-a petrecut. Are și o limită: este scurtă, nu explică împrejurările și nu poate fi confruntată cu nimic altceva de aceeași vechime.

Ce spun documentele despre începutul domniei

Cel mai vechi document păstrat de la Mircea este datat 27 iunie 1387. În el, domnul îl pomenește pe predecesorul său cu o formulă care spune mult: „sfântrăposatul fratele domniei mele, Io Dan voievod”.

sfântrăposatul fratele domniei mele, Io Dan voievod

Documentul lui Mircea din 27 iunie 1387

Formula este importantă din două motive. Întâi, confirmă documentar că Dan era mort înainte de vara anului 1387 și că Mircea îi urmase legitim. Apoi, arată felul în care noul domn a ales să îl numească public: frate, cu formula de respect rezervată morților cinstiți. Nu este o dovadă de nevinovăție, dar este singura poziție oficială păstrată.

Restul se reconstituie din acte ulterioare. Mircea ctitorește mănăstirea Cozia în 1388, iar hrisovul prin care îi întărește daniile este din ianuarie 1392. Pe 10 decembrie 1389, la Radom, încheie tratatul de alianță cu regele Poloniei Vladislav al II-lea Jagiello, ratificat la Lublin pe 20 ianuarie 1390. Titulatura din actele de mai târziu ajunge să acopere „toată Țara Ungrovlahiei și părțile de peste munți”, ducatele Amlașului și Făgărașului, Banatul de Severin și stăpânirea până la „marea cea mare” și la cetatea Dârstorului.

• 23 septembrie 1386: data morții lui Dan I, transmisă de cronică, nu de act
• 27 iunie 1387: cel mai vechi document păstrat emis de Mircea
• 1388: ctitorirea mănăstirii Cozia
• 10 decembrie 1389: tratatul de la Radom cu Polonia, ratificat la Lublin în ianuarie 1390
• 31 ianuarie 1418: moartea lui Mircea, înmormântat la Cozia

L-a ucis Mircea pe fratele său?

Aici începe partea disputată a poveștii. Cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil, care scria la mijlocul secolului al XV-lea, deci la vreo șapte decenii după fapte, susține altceva decât cronica bulgară: că Dan a fost înlăturat de fratele său vitreg, cu sprijinul unei partide boierești, iar Mircea s-a făcut astfel domn.

Cele două surse nu se pot împăca. Una spune că l-au ucis oamenii lui Șișman, în bătălie. Cealaltă spune că l-a înlăturat Mircea. Cronicile muntene târzii, de tipul Letopisețului Țării Românești, păstrează doar amintirea unei vrajbe între frați, fără amănunte care să poată fi verificate.

Istoricii români, de la P. P. Panaitescu încoace, au înclinat spre versiunea bulgară și au respins acuzația de fratricid. Argumentul lor de fond este de metodă: sursa contemporană și locală bate sursa târzie și îndepărtată. Argumentul are greutate, dar nu are forța unei dovezi. Ce se poate spune cinstit este că rivalitatea dintre cei doi frați este atestată, iar uciderea lui Dan de către Mircea nu este.

Există și o capcană mai mică, de care merită ferit cititorul: unele texte de popularizare mută moartea lui Dan I în 1393. Data nu ține, pentru că documentul din 1387 îl arată deja mort.

Cât a durat domnia lui Mircea cel Bătrân și ce a lăsat în urmă

Domnia lui Mircea cel Bătrân a ținut din septembrie 1386 până la 31 ianuarie 1418, cu o ruptură în mijloc: între 1394 și 1397, otomanii au așezat pe scaunul Țării Românești un pretendent, Vlad, iar Mircea a domnit o vreme în paralel, sprijinit de unguri, până l-a înlăturat.

Pe acest interval intră tot ce a făcut din el un reper: alianța cu Polonia, alianța antiotomană cu Sigismund de Luxemburg, încheiată la Brașov pe 7 martie 1395, bătălia de la Rovine din același an și participarea la cruciada de la Nicopole, în 1396.

A lăsat în urmă și dovezi materiale, nu doar texte. Mănăstirea Cozia, unde a fost îngropat, în pronaos, pe latura de sud. Și monedele emise de cancelaria lui, cum sunt cele din tezaurul de la Suseni, păstrate azi la Muzeul Municipiului București. Monedele sunt, de altfel, cea mai directă dovadă a unei domnii: cine bate monedă, stăpânește.

Ce rămâne nelămurit

Trei lucruri rămân deschise. Cine l-a ucis, de fapt, pe Dan I. De unde venea Calinichia, mama lui Mircea. Și cât de repede a fost recunoscut noul domn de boierimea țării, pentru că între 23 septembrie 1386 și 27 iunie 1387 nu avem niciun act păstrat.

Nu sunt goluri care să strice povestea. Sunt exact locurile unde documentul tace, iar cronica vorbește. Un cititor care ține la dovezi are dreptul să știe care este care.