La 9 noiembrie este prăznuit Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina (1846-1920), alături de mucenicii Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat, de Onisifor și Porfirie și de Cuvioasa Matrona. În istoria românilor, ziua este legată de bătălia de la Posada, din 1330, în care Basarab I a învins oastea regelui Carol Robert de Anjou, și de cele mai vechi statute de breaslă păstrate din Transilvania, date în 1376.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina
Documentat istoricS-a născut la 1 octombrie 1846 la Silivria, în Tracia otomană, astăzi Silivri, pe malul Mării Marmara, la apus de Istanbul. Botezat Anastasie, a învățat teologia la Constantinopol, a fost învățător în insula Hios și a primit călugăria la 7 noiembrie 1876, cu numele Lazăr, iar la hirotonia în diacon pe cel de Nectarie. În 1886 a trecut la Alexandria Egiptului, unde patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit de Pentapole la 15 ianuarie 1889, și a slujit la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Cadrul care se verifică este chiar aici: Patriarhia greacă a Alexandriei era o ierarhie mică, într-un Egipt aflat sub ocupație britanică din 1882, iar un episcop căutat de credincioși putea fi citit drept concurent la scaunul patriarhal. La 3 mai 1890 a fost eliberat din îndatoriri, iar în mai puțin de două luni i s-a cerut să părăsească Egiptul. S-a retras la Atena în august 1890, unde a fost predicator, profesor, apoi director al școlii Rizarion, până în 1894. Între 1904 și 1907 a ridicat în insula Eghina o mănăstire de maici, în care s-a retras și în care a murit la 8 noiembrie 1920.
Ce spun izvoarele: Datele vieții stau pe cronologie verificabilă, nu pe amintire: nașterea la 1 octombrie 1846, călugăria la 7 noiembrie 1876, hirotonia ca mitropolit la 15 ianuarie 1889, îndepărtarea din Egipt la 3 mai 1890, moartea la 8 noiembrie 1920, așezarea moaștelor în biserica mănăstirii din Eghina la 3 septembrie 1953 și trecerea în rândul sfinților în 1961. Minunile pomenite în sinaxar, printre ele ploaia venită după secetă în Eghina, rămân în seama tradiției. Calendarul Patriarhiei Române nu numește autoritatea bisericească ce a hotărât canonizarea din 1961, așa că nu o dăm nici noi.
Canonizare: În anul 1961, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, deși moartea i-a fost la 8 noiembrie, zi pe care calendarul o ține pentru Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Autoritatea care a hotărât canonizarea nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat, cu ucenicul Simpliciu
Parțial documentatSinaxarul îi dă ca fruntași ai unui șantier de cioplitori în marmură, la un loc scris „Smirnum”, care răspunde Sirmiumului din Pannonia, capitală a Pannoniei Secunda și una dintre reședințele imperiale ale Tetrarhiei, astăzi Sremska Mitrovica în Serbia. Cadrul se verifică bine: Dioclețian a ridicat mult, iar atelierele de marmură din Pannonia lucrau pentru curte, așa că un grup de meșteri de frunte putea ajunge sub ochii împăratului. Ruptura ar fi venit la o comandă anume, chipul lui Asclepios, zeul vindecător, pe care cei cinci au refuzat să îl lucreze. Cercetarea a fost dată unui dregător, Lampadie, care i-a închis și a stârnit mulțimile păgâne de pe șantier; în tulburarea iscată Lampadie a murit, iar împăratul, temându-se de o răscoală a rudelor lui, a poruncit să fie închiși de vii în sicrie de plumb și aruncați în Sava, afluentul Dunării care trece pe la Sirmium. Un creștin cu numele Nicodim le-ar fi scos oasele din apă. Partea cea mai tare a dosarului este documentară, nu narativă: calendarul roman al anului 354 îi pomenește deja la 9 noiembrie, ceea ce arată un cult așezat la vreo jumătate de veac după moartea lor.
Ce spun izvoarele: Pomenirea la 9 noiembrie are sprijin documentar: calendarul roman al anului 354 o consemnează, iar acela este un izvor scris, nu o tradiție orală. Povestirea pătimirii, cu Lampadie, cu chipul lui Asclepios și cu sicriele de plumb, vine din actul martiric, text hagiografic care nu se poate controla cu alte documente. Numele locului apare stricat în sinaxarul românesc, „Smirnum”, și a fost întors aici la Sirmium; identificarea este o lectură a noastră, nu o afirmație a izvorului. Anul morții nu este dat nicăieri în sursa consultată, se poate doar așeza în domnia lui Dioclețian.
Canonizare: Cinstire din veacul al IV-lea, dinainte de rânduielile de canonizare de mai târziu; o dată de canonizare nu există și nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfinții Mucenici Onisifor și Porfirie
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul spune puțin și arată limpede cât de puțin: Onisifor și Porfirie au răbdat munci în vremea lui Dioclețian, au fost bătuți și arși, apoi târâți de cai și zdrobiți de pietre ascuțite, iar credincioșii le-au luat trupurile în taină și le-au așezat într-un sat numit Panghianete. Cadrul este real și se poate data: prigoana cea mare, pornită prin edictele din 303, a fost cea mai întinsă persecuție a creștinilor din istoria romană și a apăsat Răsăritul mai greu decât Apusul, tocmai unde se petrece pătimirea. Dincolo de cadru nu rămâne mult de prins. Izvorul nu dă nici provincia, nici cetatea, nici anul, iar satul Panghianete nu se poate așeza pe hartă cu siguranță. Felul morții, târârea de cai, este un chin pomenit și la alți mucenici, ceea ce îl face greu de folosit ca amănunt propriu acestei pătimiri. Rămâne o pomenire veche, cu un cadru istoric bun și cu un dosar subțire.
Ce spun izvoarele: Totul vine din Sinaxar, fără act martiric datat și fără sprijin în documente. Lipsesc provincia, anul și identificarea satului Panghianete; le-am căutat și nu apar la nicio sursă care să treacă proba casei, așa că le lăsăm nescrise. Este o pomenire de tradiție, chiar dacă prigoana în care o așază izvorul este un fapt istoric bine documentat.
Canonizare: Cinstire veche, dinainte de rânduielile de canonizare; data nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfânta Cuvioasă Matrona
Parțial documentatViața ei se poate așeza în timp prin oameni care se verifică: izvorul spune că faima Matronei a ajuns la împărăteasa Verina, soția lui Leon cel Mare, iar Leon I a domnit între 457 și 474, Verina fiind o figură cunoscută a curții din Constantinopol. Asta pune viața Matronei în veacul al V-lea, într-un oraș în care viața monahală se așeza atunci în forme noi, cu obști și cu părinți duhovnicești de mare trecere, printre ei Cuviosul Vasian, pe care sinaxarul îl dă ca povățuitor al ei. Drumul descris trece prin locuri reale ale Răsăritului roman: a fugit de bărbatul său, Dometian, a fost trimisă la o mănăstire de fecioare la Emesa, în Siria, a fost urmărită la Emesa, la Ierusalim și la Sinai, iar la Beirut s-a nevoit într-o fostă capiște idolească și a adunat surori în jurul ei. După moartea bărbatului s-a întors la Constantinopol, iar Vasian a cerut episcopului Beirutului să lase călugărițele adunate de ea să vină după dânsa. Capiștea părăsită, prefăcută în locaș de nevoință, este un amănunt potrivit veacului al V-lea, când templele vechi ieșeau din folosință.
Ce spun izvoarele: Cadrul se datează: Leon I a domnit între 457 și 474, iar Verina a fost soția lui, amândoi oameni ai istoriei, nu ai legendei. Amănuntele vieții vin însă din Viața sfintei, text hagiografic, cu episoade de ispitire care nu se pot controla cu alte izvoare. Anul morții nu apare în sinaxarul Patriarhiei, așa că nu îl dăm; se poate spune doar că a trăit îndelung și că sfârșitul i-a fost după domnia lui Leon.
Canonizare: Cinstire veche, dinainte de rânduielile de canonizare de mai târziu; data nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfinții Hrisofor și Mavra
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul Patriarhiei Române îi trece la 9 noiembrie printre pomenirile adăugate din Minei și se oprește la nume: nu dă nici veacul, nici locul, nici felul pătimirii. Aici un gol mărturisit este mai bun decât o fișă umplută. Numele Mavra se întâlnește și la alte zile ale calendarului, iar o potrivire făcută după asemănarea numelui ar fi o greșeală de metodă, nu o documentare, fiindcă exact așa se nasc confuziile din calendarele de rând. Pentru pomenirile de acest fel Mineiul păstrează adeseori doar numele și slujba, fără sinaxar propriu, iar aceasta este starea izvorului, nu o scăpare a lui.
Ce spun izvoarele: Sursa bisericească oficială dă numai numele. Nu am găsit pentru ei o sursă care să treacă proba casei, așa că nu le atribuim nici veac, nici loc, nici faptă.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfântul Cuvios Ioan Colovul
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele îl însoțește o poreclă grecească, kolobos, care înseamnă scurt, ciuntit, deci Ioan cel Mic de statură. Atât spune numele, și atât se poate spune cinstit: calendarul Patriarhiei Române îl trece între pomenirile adăugate din Minei la 9 noiembrie, fără viață, fără veac și fără loc. Porecla aceasta a fost purtată de mai mulți nevoitori din Răsărit, așa că o identificare făcută pe temeiul ei ar fi o presupunere îmbrăcată în haină de fapt. De aceea lăsăm fișa deschisă: ce se știe este pomenirea însăși și locul ei în calendar, nu o biografie.
Ce spun izvoarele: Sursa oficială dă numai numele și porecla. Înțelesul poreclei este un fapt de limbă, nu o informație despre om. Nu am găsit o sursă care să treacă proba casei și care să lege această pomenire de un nevoitor anume, așa că nu facem identificarea.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfântul Cuvios Eladie
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul Patriarhiei Române îl trece la 9 noiembrie între pomenirile adăugate din Minei și nu adaugă nimic la nume. Numele poartă un ecou de loc, Elada, dar un nume nu dovedește o patrie și nu ține locul unei vieți. În calendarul ortodox apar mai mulți sfinți cu acest nume, la zile diferite, iar a muta asupra celui de astăzi ce se povestește despre un altul este tocmai greșeala pe care paginile de calendar o fac cel mai des. Pomenirea rămâne deci consemnată, iar viața, nescrisă.
Ce spun izvoarele: Sursa oficială dă numai numele. Nu am găsit pentru el o sursă care să treacă proba casei, așa că nu îi atribuim nici veac, nici loc, nici faptă, și nu îl confundăm cu alți sfinți cu același nume din alte zile.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfinții Mucenici Narsi și Artemon
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul Patriarhiei Române îi trece la 9 noiembrie între pomenirile adăugate din Minei, fără viață și fără veac. Numele Narsi este de formă iraniană și se întâlnește la mucenici din Răsăritul persan, dar forma unui nume arată cel mult o lume de unde ar putea veni, nu o biografie, și nu ajunge pentru a așeza o pătimire într-o prigoană anume. Fiindcă persecuțiile din Imperiul Persan și cele romane se țin în veacuri diferite, o alegere făcută numai după sunetul numelui ar strica datarea în loc să o lămurească. Rămâne pomenirea, consemnată ca atare.
Ce spun izvoarele: Sursa oficială dă numai numele. Nu am găsit o sursă care să treacă proba casei pentru veac, loc sau prigoană, așa că nu le dăm. Observația despre forma numelui Narsi este una de limbă și nu se folosește aici ca dovadă istorică.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Sfinții Cuvioși Eftimie și Neofit
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul Patriarhiei Române îi trece la 9 noiembrie între pomenirile adăugate din Minei și se oprește la nume, fără veac, fără loc și fără viață. Numele Eftimie și Neofit sunt dintre cele mai purtate în monahismul răsăritean, iar tocmai de aceea pomenirea aceasta este ușor de încurcat cu alți cuvioși care le purtau. A pune aici viața unuia dintre ei, pentru ca fișa să nu rămână scurtă, ar însemna să dăm cititorului o siguranță pe care izvorul nu o are. Așa că scriem ce ne dă izvorul: pomenirea există în calendar la această zi, iar viața lor nu este consemnată acolo.
Ce spun izvoarele: Sursa oficială dă numai numele. Nu am găsit pentru ei o sursă care să treacă proba casei, așa că nu le atribuim nici veac, nici loc, nici faptă, și nu îi apropiem de alți cuvioși cu aceleași nume.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 9 noiembrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru 9 noiembrie culegerile clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, în lista lui de sărbători populare, nici Elena Niculiță-Voronca nu dau ziua aceasta ca zi ținută: la Marian, între reperele lunii stau Soborul Arhanghelilor Mihail și Gavriil la 8 noiembrie, sărbătoarea tâlharilor la 1 noiembrie, Ovidenia la 21 noiembrie și Sfântul Andrei la 30 noiembrie, ținut „pentru lupi și strigoi”, iar 9 noiembrie lipsește din șir. Dacă pe internet circulă un obicei pus pe ziua aceasta, el nu se găsește în culegerile clasice, iar cel mai des este vorba de Filipii, care încep mai târziu.
Confuzia cea mai răspândită vine de la Filipii de toamnă, zilele ținute împotriva lupilor, pe care mulți le mută pe 9 noiembrie fiindcă ziua cade chiar în pragul lor. Datele adevărate sunt însă altele, și ele diferă de la o regiune la alta. Într-un răspuns cules și publicat de Grigore G. Tocilescu în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, pe care Marian îl dă la notele capitolului despre Filipi, se spune că de la 10 noiembrie se țin șapte Filipi, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar la 21 noiembrie, în ziua Intrării în biserică, este „Filipul cel șchiop”. Alți șapte Filipi cad de la 25 ianuarie la 2 februarie, iar trei, numiți Berbecari, cad toamna, de la 26 septembrie. Un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din comuna Râjlețu-Vieroși, județul Olt, îi pune de la 15 la 21 noiembrie. În niciuna dintre aceste socoteli 9 noiembrie nu este Filip: este ajunul celei mai timpurii dintre ele. Niculiță-Voronca adaugă piesa care leagă lucrurile, anume că lăsatul secului pentru postul Crăciunului cade la Filipi, ceea ce explică de ce zilele acelea se numără în raport cu postul, nu cu o dată fixă.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I (text integral, archive.org) ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, vol. I și II (text integral, archive.org) ↗
Ultimele zile de dulce, în pragul Filipilor
Ziua de 9 noiembrie cade în coada câșlegilor de toamnă, rastimpul de dulce care ține de după strânsul din câmp până la intrarea în postul Crăciunului. Marian numește câșlegi toate zilele de dulce și deosebește câșlegile de iarnă, dintre postul Crăciunului și postul mare, de celelalte câșlegi de peste an, iar Niculiță-Voronca arată că lăsatul secului pentru postul Crăciunului cade la Filipi. Așa se vede ce fel de zi este: ultimele zile în care se mai mănâncă de dulce și se mai fac nunți, înainte ca postul să închidă rastimpul. De o parte și de alta stau grijile pentru vite: Sâmedru, la 26 octombrie, închide anul pastoral în lista lui Marian, Filipii pentru lupi încep îndată după 9 noiembrie, iar la 30 noiembrie Sfântul Andrei este ținut, spune Marian, „pentru lupi și strigoi”. Toată bucata aceasta de calendar este străbătută de teama pentru turme, nu de petrecere.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 9 noiembrie, în istoria României
-
1330
În bătălia de la Posada, Basarab I al Țării Românești a zdrobit oastea regelui Carol Robert de Anjou, prinsă la întoarcerea din campania de supunere a țării. Ziua nu este sigură: izvoarele nu fixează una singură, iar lupta se dă de obicei între 9 și 12 noiembrie 1330. Nici locul nu este lămurit: s-au propus pe rând Loviștea, defileul Oltului, valea Jiului și trecătorile dinspre Bran și Rucăr, fără ca vreuna să se impună.
-
1376
Cele mai vechi statute de breaslă păstrate din Transilvania, din vremea regelui Ludovic de Anjou. Ele privesc breslele din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie, în care Muzeul Național de Istorie a României numără 19 bresle și 25 de ramuri meșteșugărești, între ele brutarii, pielarii și cizmarii, și rânduiesc alegerea staroștilor și legăturile breslei cu conducerea orașului. Anul este confirmat de muzeu; ziua de 9 noiembrie vine din surse deschise, fiindcă sursa instituțională dă numai anul.
-
1857
În Adunarea ad-hoc a Moldovei, deputații pontași, în frunte cu Ion Roată, au depus pe biroul Adunării o jalbă prin care cereau, între altele, desființarea boierescului. Adunările ad-hoc fuseseră alese în 1857 ca să spună puterilor garante ce vor Principatele, iar faptul că între deputați se aflau țărani clăcași a dat greutate cererii.
-
1877
Căderea redutei de la Rahova, în războiul pentru independență. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor dă lupta între 7/19 și 9/21 noiembrie 1877, cu atacul pornit în dimineața de 7/19 noiembrie: detașamentul se afla sub colonelul Gheorghe Slăniceanu, iar maiorii Dimitrie Giurescu și Constantin Ene au căzut în fruntea dorobanților. Cele două șiruri de date nu se bat cap în cap, primul este pe stil vechi și al doilea pe stil nou.
-
1924
A fost dezvelit Monumentul eroilor din orașul Măcin, județul Tulcea, potrivit calendarului istoric și comemorativ al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
-
1961
România a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.
-
2007
La Budapesta a fost semnat acordul dintre guvernul României și guvernul Republicii Ungare privind regimul juridic al mormintelor de război.
-
2010
A fost dezvelit Monumentul eroilor din comuna Somova, potrivit calendarului istoric și comemorativ al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.
Pe 9 noiembrie, în lume
-
694
La al șaptesprezecelea sinod de la Toledo, regele vizigot Egica i-a acuzat pe evreii din Hispania că ar fi ajutat cuceritorii musulmani și i-a osândit la robie.
-
1277
Tratatul de la Aberconwy, impus de regele Eduard I al Angliei principelui Llywelyn ap Gruffudd, a încheiat pentru o vreme războaiele din Țara Galilor.
-
1307
În procesul templierilor, Hugues de Pairaud, unul dintre dregătorii ordinului, a fost silit să dea o mărturisire sub acuzații de idolatrie.
-
1313
În bătălia de la Gammelsdorf, Ludovic Bavarezul l-a învins pe vărul său Frederic I de Austria.
-
1323
Asediul Warangalului s-a încheiat cu predarea lui Prataparudra în fața lui Muhammad bin Tughlaq, ceea ce a însemnat sfârșitul dinastiei Kakatiya.
-
1431
În bătălia de la Ilava, oastea ungară a învins oastea husită.
-
1456
Ulrich al II-lea, conte de Celje, cel din urmă stăpânitor al comitatului de Cilli, a fost ucis la Belgrad.
-
1520
În baia de sânge de la Stockholm au fost judecați și executați peste cincizeci de oameni.
-
1580
Asediul de la Smerwick, din a doua răscoală a Desmondilor, s-a încheiat cu predarea garnizoanei catolice în fața englezilor conduși de Arthur Grey.
-
1799
Lovitura de stat a 18 Brumar: Napoleon Bonaparte, ajutat de fratele său Lucien, a pus capăt Directoratului și a devenit prim-consul.
-
1918
Împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat după revoluția din Germania, iar Germania a fost proclamată republică.
-
1923
La München, poliția și trupele guvernamentale au înăbușit puciul berăriei, pornit de Adolf Hitler.
-
1938
A murit la Paris diplomatul german Ernst vom Rath, împușcat cu două zile înainte de Herschel Grynszpan, un tânăr evreu de origine poloneză care a lucrat singur. Regimul nazist a folosit moartea lui drept pretext pentru pogromul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie, cunoscut ca Noaptea de Cristal.
-
1989
S-a deschis Zidul Berlinului: după ce Günter Schabowski a anunțat la o conferință de presă libertatea de călătorie, mii de oameni s-au strâns la punctele de trecere, iar granițele intergermane s-au deschis pentru cetățenii RDG.
-
1993
Podul Stari Most din Mostar, ridicat cu peste patru sute de ani înainte, a fost distrus în războiul din Bosnia.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 9 noiembrie?
Calendarul Patriarhiei Române pomenește la 9 noiembrie pe Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, pe mucenicii Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat, cu ucenicul Simpliciu, pe mucenicii Onisifor și Porfirie și pe Cuvioasa Matrona. Din Minei se adaugă încă cinci pomeniri: Hrisofor și Mavra, Cuviosul Ioan Colovul, Cuviosul Eladie, mucenicii Narsi și Artemon, Cuvioșii Eftimie și Neofit. Pentru acestea din urmă calendarul dă numai numele, fără viață.
Ce s-a întâmplat pe 9 noiembrie în istoria României?
Cel mai vechi fapt al zilei este bătălia de la Posada, din 1330, în care Basarab I a zdrobit oastea regelui Carol Robert de Anjou. Din 1376 sunt cele mai vechi statute de breaslă păstrate din Transilvania, ale breslelor din Sibiu, Sighișoara, Sebeș și Orăștie. În 1857 deputații pontași, cu Ion Roată în frunte, au depus jalba lor în Adunarea ad-hoc a Moldovei, iar în 1877 a căzut reduta de la Rahova.
Ce obiceiuri sunt legate de 9 noiembrie?
Niciunul, dacă ne ținem de culegerile clasice. Nici Simion Florea Marian, în lista lui de sărbători populare, nici Elena Niculiță-Voronca nu dau 9 noiembrie ca zi ținută. Reperele din jur sunt Soborul Arhanghelilor Mihail și Gavriil la 8 noiembrie, Ovidenia la 21 noiembrie și Sfântul Andrei la 30 noiembrie. Ce se poate spune despre zi este rostul rastimpului: cad ultimele zile de dulce înainte de postul Crăciunului, în pragul Filipilor.
Se țin Filipii pe 9 noiembrie?
Nu. Ziua de 9 noiembrie este ajunul lor, nu unul dintre ei. Într-un răspuns cules de Grigore G. Tocilescu și citat de Marian, Filipii de toamnă încep la 10 noiembrie și sunt șapte, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar la 21 noiembrie cade „Filipul cel șchiop”. Un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din județul Olt, îi pune de la 15 la 21 noiembrie. Mai sunt șapte iarna, între 25 ianuarie și 2 februarie, și trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie.
De ce Sfântul Nectarie este prăznuit la 9 noiembrie, dacă a murit la 8 noiembrie?
Calendarul Patriarhiei Române dă limpede amândouă datele: moartea la 8 noiembrie 1920 și ziua de prăznuire la 9 noiembrie, hotărâtă la trecerea lui în rândul sfinților, în 1961. Cele două nu se contrazic, fiindcă ziua de pomenire nu este totdeauna ziua morții. Se cuvine spus și că 8 noiembrie este ținut în calendar pentru Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, una dintre sărbătorile mari ale lunii. Sursa consultată nu arată însă motivul alegerii, așa că nu îl dăm drept explicație.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.