La 10 noiembrie Biserica Ortodoxă Română prăznuiește șase dintre cei șaptezeci de ucenici, pe Mucenicul Orest și, cu cruce albastră, pe Cuviosul Visarion de la Lainici, mort în 1951 după o bătaie de la un ofițer comunist. Colofonul Liturghierului lui Macarie, prima carte tipărită în Țara Românească, dă aceeași zi din 1508, iar în 1940 un cutremur vrâncean de 7,4 a dărâmat blocul Carlton. În calendarul popular încep Filipii de toamnă.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart
Parțial documentatNumele celor șase se citesc în Epistola către Romani, în șirul de salutări din capitolul 16, unde Apostolul Pavel pomenește pe Irodion, pe Olimpas, pe Erast, pe Cvart și pe Terțiu, cel care scrisese epistola. Aceasta e partea care stă pe un text datat: corespondența lui Pavel cu Roma, de pe la mijlocul veacului I. Ce urmează vine din Sinaxar, nu din Scriptură. Olimp și Rodion ar fi fost ucenicii Apostolului Petru și ar fi fost decapitați la Roma, din porunca lui Nero, a cărui domnie se datează între 54 și 68; dacă așa a fost, moartea lor cade în prigoana de după incendiul Romei din 64, cea dintâi persecuție a statului roman împotriva creștinilor despre care avem și izvoare păgâne. Sosipatru e dat episcop la Iconiu, oraș din Licaonia, astăzi Konya în Turcia; Erast, episcop al Paneadei, adică al Cezareei lui Filip, de la izvoarele Iordanului, astăzi Banias; Cvart, episcop al Beritului, Beirutul de astăzi. Toate trei orașele existau și au avut comunități creștine timpurii, dar șirurile lor de episcopi nu se pot verifica pentru veacul I.
Ce spun izvoarele: Numele apostolilor stau pe Epistola către Romani, capitolul 16, text datat. Scaunele episcopale și felul morții vin numai din Sinaxar și nu se pot verifica din izvoare ale veacului I. Calendarul Patriarhiei are aici o nepotrivire în chiar paginile lui: titlul zilei de 10 noiembrie îl cuprinde pe Terțiu între cei pomeniți, iar textul sinaxarului de la aceeași zi nu-l amintește, vorbind numai de Rodion, Olimp, Erast, Sosipatru și Cvart; lista celor șaptezeci de ucenici, așezată la 4 ianuarie, îl trece pe Terție la 30 octombrie. Rodion de aici este Irodion din Epistola către Romani, prăznuit a doua oară, cu numele întreg, la 8 aprilie.
Canonizare: Cinstire veche, dinaintea procedurilor de canonizare; data nu se cunoaște.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 10 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici
Documentat istoricS-a născut la 28 mai 1884 în comuna Secuieni, județul Bacău, din Gheorghe și Ilinca, și a primit la botez numele tatălui. A învățat la Școala de cântări de la Roman, l-a avut duhovnic pe episcopul Gherasim Safirin și a intrat ca novice la Mănăstirea Frăsinei, unde a fost tuns monah cu numele Visarion de starețul Porfirie Bucurescu. A fost făcut preot în 1922. În primăvara anului 1929 a fost numit stareț la Lainici, în defileul Jiului, cu însărcinarea de a reface mănăstirea ruinată în Primul Război Mondial; a adăugat chilii și pământuri, a statornicit rânduiala isihastă a rugăciunii neîncetate și a ajutat la organizarea unui spital pentru lucrătorii de pe șantierele din defileu. A aflat moaștele înaintașului său, starețul Irodion, și le-a ascuns în pământ ca să nu fie profanate; au fost regăsite la canonizarea lui Irodion, în 2011. După instalarea regimului comunist, mănăstirea a fost ocupată de soldați. Un ofițer beat l-a bătut, l-a călcat în picioare și l-a aruncat de pe cerdacul chiliei; piciorul rupt s-a infectat și a trebuit amputat. A murit la 8 noiembrie 1951, la 67 de ani, și a fost îngropat alături de Irodion.
Ce spun izvoarele: Viața lui cade în veacul XX și se sprijină pe acte, pe hotărâri bisericești și pe mărturiile obștii, consemnate în sinaxarul oficial al Patriarhiei Române. Pomenirea a fost așezată la 10 noiembrie, deși moartea a fost la 8 noiembrie 1951; sursele consultate nu spun de ce s-a ales altă zi, iar motivul nu se presupune aici. Data hotărârii Sfântului Sinod prin care a fost trecut în rândul sfinților nu apare în paginile instituționale pe care le-am putut deschide: agenția Basilica a refuzat accesul. Prezența lui în calendarul oficial al Patriarhiei pentru 2026, cu cruce albastră, atestă însă canonizarea.
Canonizare: Trecut în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă Română și cuprins în calendarul oficial la 10 noiembrie, cu cruce albastră; data hotărârii Sinodului nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 10 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfântul Mucenic Orest
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul îl dă doctor creștin trăitor în Capadocia, în vremea lui Dioclețian, a cărui domnie se datează între 284 și 311, și îi pune moartea la 304. Cadrul e real și se poate data: Marea Persecuție a început în 303, cu edictele date la Nicomidia, și a fost cea mai întinsă prigoană a statului roman împotriva creștinilor; Capadocia era provincie romană din anul 17 și unul dintre ținuturile cu creștini numeroși, de unde vin, un veac mai târziu, Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz. Până aici se merge pe izvoare. Episodul însuși, cu idolii unui templu păgân prăbușiți la rugăciunea lui, cu piroanele bătute în călcâie și în coaste, cu legarea de coada unui cal sălbatic și cu trupul aruncat într-un râu ca să nu rămână moaște, vine din Sinaxar și nu are sprijin în acte ale vremii. Sinaxarul mai adaugă o întâmplare de la 1685, când Sfântul Dimitrie al Rostovului, care isprăvise de scris viața lui, l-ar fi văzut în vis arătându-i rănile: o mărturie de veac XVII despre o moarte de veac IV.
Ce spun izvoarele: Cadrul istoric, domnia lui Dioclețian și Marea Persecuție începută în 303, este documentat. Numele, meseria, locul și felul chinurilor vin numai din Sinaxar; nu se cunosc acte de judecată sau alte izvoare ale vremii. Mărturia Sfântului Dimitrie al Rostovului este din 1685, la aproape o mie patru sute de ani după faptă, și nu poate sprijini amănuntele. Acest Orest nu se confundă cu Orest din Sevastia, unul dintre cei cinci mari mucenici pomeniți la 13 decembrie.
Canonizare: Cinstire veche, dinaintea procedurilor de canonizare; data nu se cunoaște.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 10 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfinții Cuvioși Teostirict din Simvol și Non și Sfântul Sfințit Mucenic Mil episcopul
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul oficial al Patriarhiei Române îi trece la sfârșitul zilei de 10 noiembrie, cu formula că Mineiul mai pomenește la această dată și pe aceștia trei, dar nu le dă nici viață, nici veac, nici loc. Atât se poate spune cu sursă la mână, și e cinstit să se spună atât. Numele păstrează totuși câte o indicație, care se dă aici ca presupunere și nu ca fapt: Teostirict este numit după Simvol, adică după un lăcaș, așa cum se obișnuiește în sinaxare cu monahii cunoscuți prin mănăstirea lor; Mil este dat episcop, deci cu scaun, iar titulatura de sfințit mucenic arată, în limba sinaxarelor, un ierarh mort pentru credință. Despre Non nu se păstrează nici atât. Pentru niciunul dintre cei trei nu am găsit o viață la o sursă care să treacă testul de izvor, iar paginile de calendar care circulă cu amănunte despre ei nu arată de unde le iau. Un gol mărturisit este aici mai bun decât o biografie împrumutată.
Ce spun izvoarele: Sursa instituțională, calendarul Patriarhiei Române, le dă numai numele, ca pomeniri adăugate din Minei. Veacul, locul și împrejurările morții nu apar în sursele pe care le-am putut deschide. Ce se citește din chiar forma numelor este arătat mai sus ca presupunere, nu ca fapt documentat.
Canonizare: Cinstire veche, din Minei; data nu se cunoaște.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 10 noiembrie ↗
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Tradițiile zilei
La 10 noiembrie începe, după una dintre culegerile vechi, șirul Filipilor de toamnă, zile ținute pentru lupi și pentru celelalte fiare. Răspunsul cules de Grigore G. Tocilescu și tipărit în 1884, pe care Simion Florea Marian îl trece în „Sărbătorile la români”, spune limpede: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte”. Nu toate culegerile dau aceeași zi de început, iar deosebirea e arătată mai jos.
Ziua întâi a celor șapte Filipi
Răspunsul cules de Grigore G. Tocilescu, tipărit în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” în 1884 și reluat de Simion Florea Marian, așază începutul la 10 noiembrie: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec și patru în post. La 21 noiembre, în ziua Intrării în biserică, zic că-i Filipul cel șchiop.” Șirul se întinde așadar până la 21 noiembrie, iar cea din urmă zi are nume al ei. Lăsatul secului de care vorbește răspunsul cade la 14 noiembrie, la pomenirea Apostolului Filip, iar Postul Nașterii Domnului începe la 15 noiembrie.
Ce nu se face în Filipi
Aceeași culegere înșiră oprelistile zilei: „nu se coase, [...] nu dau împrumut, nu duc la moară, nu dau foc la vecini, nu mătură în casă, în sfârșit nu lucrează nimic, când e rău de lupi și păgubitori de dobitoace.” Elena Niculiță-Voronca întărește, din Bucovina, oprirea uneltelor ascuțite: „să nu iai în mînă ac, sulă, băț, furcă”, adăugând că aceeași rânduială se ține și de Sfântul Andrei.
Ungerea vetrei și a gurii cuptorului
În Bucovina, Elena Niculiță-Voronca a cules la Ropcea un obicei care leagă Filipii nu de lup, ci de uliu: „De Filipi, țin femeiele pentru uli, ca să nu le mănînce uliul găinele; atuncea ung gura cuptorului, ca să-i închidă lui gura.” Pentru lupi, aceeași autoare consemnează că se ung vetrele și se „ung gura lupului și a altor dihănii”: un gest de închidere prin asemănare, în care cuptorul sau vatra stau în locul gurii fiarei.
Filipii, mai mari peste lupi
Un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din comuna Bilciurești, județul Dâmbovița, spune cine sunt Filipii în socotința oamenilor: „Ca sfinți mai mari peste [fiarele] sălbatice socotește poporul pe Filipi sau Pilipi, cari sînt mai mari peste lupi.” Marian îi pune în același rând cu Martinii de iarnă din Muntenia și cu Sfântul Trifon din Bucovina, toți patroni ai lupilor, ținuți împotriva primejdiei pentru vite.
Două lucruri cer lămurire la ziua aceasta. Întâi, data de început nu e una singură în culegeri: răspunsul cules de Tocilescu o dă la 10 noiembrie, iar un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din comuna Rîjleța-Vieroși, județul Olt, spune că Filipii „se serbează pe fiecare an de la 15-21 novembre”. Marian le tipărește pe amândouă fără să aleagă între ele, iar deosebirea e de așteptat la un obicei legat de un rastimp, nu de o singură zi. Al doilea, numele nu vine de la sfinții zilei: la 10 noiembrie calendarul nu pomenește niciun Filip. Apostolul Filip se prăznuiește la 14 noiembrie, zi care este chiar lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, iar șirul Filipilor se întinde peste ea. Marian mai arată că aceeași lume a așezat Filipi și în iarnă, șapte de la 25 ianuarie la 2 februarie, și trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie, semn că numele s-a lipit de mai multe rastimpuri de pază împotriva lupilor, nu de o dată anume.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I (text integral; citatele sunt luate din scanarea de pe archive.org, cu grafia restituită unde scanarea e deteriorată și cu omisiunile marcate) ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I (text integral; citate din scanarea de pe archive.org) ↗
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, ziua de 10 noiembrie ↗
Cîșlegile de toamnă, cele din urmă zile de dulce
Ziua de 10 noiembrie cade spre capătul cîșlegilor de toamnă, cel mai lung rastimp de dulce din an. Elena Niculiță-Voronca îl descrie așa, din Bucovina: „De la Sf. Marie încep cîșlegele de toamnă. Acestea sînt cele mai lungi. Atuncea să fac și cele mai multe nunți, după strînsul din cîmp, căci este cu ce; toamna e bogată. Cîșlegele țin păn’ la 15 noiembre.” Mai departe leagă sfârșitul lor chiar de zilele acestea: „Înainte de a întra în post, să face în 3 sîmbete pomenire pentru morți. De Filipi cade lăsatul săcului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămîni.” Calendarul oficial al Patriarhiei Române pune lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului la 14 noiembrie, iar postul ține de la 15 noiembrie până la Crăciun. La 10 noiembrie mai rămân, așadar, patru zile de dulce și de nunți.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 10 noiembrie, în istoria României
-
1444
La Varna, pe litoralul Mării Negre, oastea creștină condusă de regele Vladislav al Ungariei și Poloniei și de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, este înfrântă de otomanii lui Murad al II-lea. Regele moare în luptă, Iancu scapă, iar cruciada se destramă. Bătălia are un martor ocular: grecul Zotikos Paraspondylos, care a privit-o ascuns pe un deal împădurit și a scris despre ea un poem de peste 460 de versuri, păstrat într-un manuscris ajuns la Biblioteca Națională din Paris și tipărit în românește în colecția Fontes Historiae Daco-Romanae.
-
1508
Colofonul Liturghierului slavon al ieromonahului Macarie, cea mai veche carte tipărită în Țara Românească, dă „luna noiembrie 10 zile”. Tipărirea pornise în 1507, din porunca lui Radu cel Mare, dar domnul murise până să o vadă isprăvită, iar epilogul pomenește drept sprijinitor al finisării pe „Io Mihnea mare voievod a toată țara Ungrovlahiei și a Podunaviei, fiul marelui Io Vlad voievod, în primul an al domniei lui”. Locul tipăririi nu e scris nicăieri în carte, iar cercetătorii s-au împărțit de peste un veac între Târgoviște, mănăstirea Dealu, Bistrița olteană, Govora, Snagov, Veneția și Cetinje.
-
1593
Mihai Viteazul întărește mănăstirii Coșuna, de lângă Craiova, satul Perișorul cu tot hotarul, după ce călugării s-au împăcat înaintea divanului cu Danciul, fost mare logofăt, care voia să le ia satul; drept încheiere, acesta a scris unsprezece suflete în pomelnicul mănăstirii. Actul este una dintre cele mai timpurii porunci ale domniei. Datarea are o încurcătură care se vede în chiar ediția critică: copia păstrată în condica mănăstirii Bucovăț poartă „Noemvrie 10 dni 7103”, adică 1594, însă editorii volumului de Documenta Romaniae Historica au socotit văleatul greșit și au datat actul la 1593, după componența divanului martor.
-
1688
Se încheie cel de-al doilea tiraj al Bibliei de la București, cea dintâi tălmăcire întreagă a Scripturii în limba română, cunoscută și ca Biblia lui Șerban Cantacuzino. Domnul care o pornise murise la 29 octombrie, cu puțin peste o săptămână înainte, iar cartea a ieșit sub Constantin Brâncoveanu. Pe verso-ul foii de titlu stau stema lui Șerban Cantacuzino și versurile închinate lui de logofătul Radu. Exemplarul din acest tiraj păstrat la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare este tipărit cu negru și roșu, cu frontispicii florale, vignete și letrine.
-
1898
Biblioteca Academiei Române este deschisă ca bibliotecă publică pentru cercetători.
-
1916
Șarja de la Robănești, în Dolj: escadroane de roșiori atacă în galop poziții germane, în acoperirea retragerii armatei române spre Argeș. Data se scrie de obicei 10/23 noiembrie, fiindcă România folosea atunci calendarul iulian; pe stilul nou fapta cade la 23 noiembrie, dar cronologiile o pomenesc la 10 noiembrie, ziua în care a fost trăită.
-
1926
La Cernăuți, studentul Nicolae Totu îl împușcă mortal pe elevul de liceu David Falik, la ieșirea din tribunal.
-
1928
Partidul Național-Țărănesc formează guvern, condus de Iuliu Maniu.
-
1928
Apare la București „Kalende. Revistă lunară, literară și științifică”, scoasă de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Pompiliu Constantinescu; a ținut până în martie 1929.
-
1940
Cutremur vrâncean cu epicentrul la 45,8 grade latitudine nordică și 26,7 longitudine estică, la o adâncime pentru care valoarea acceptată astăzi este de 140 de kilometri. Magnitudinea se dă 7,4 pe scara Gutenberg-Richter și 7,7 ca magnitudine de moment, după cum se socotește. Șocul s-a resimțit pe circa două milioane de kilometri pătrați, de la Odesa, Cracovia și Moscova până la Istanbul. În București s-a prăbușit cu totul blocul Carlton, cea mai înaltă construcție de beton armat din țară la acea dată, cu 47 de metri și douăsprezece niveluri. Academia de Științe din România a închinat cutremurului un număr întreg al dărilor sale de seamă, în 1941.
-
2019
Primul tur al alegerilor prezidențiale, cu o prezență la vot de 51,19 la sută și patrusprezece candidați.
Pe 10 noiembrie, în lume
-
1871
Pe malul de răsărit al lacului Tanganyika, ziaristul Henry Stanley, plecat din Zanzibar în căutarea exploratorului David Livingstone, despre care nu se mai știa nimic de peste trei ani, dă peste un călător istovit și fără provizii, și rostește întrebarea rămasă vorbă istorică: „Doctor Livingstone, I presume?”.
-
1928
Hirohito este încoronat împărat al Japoniei, la aproape doi ani după urcarea pe tron.
-
1943
Cei patru preoți cunoscuți ca martirii din Lübeck sunt executați de autoritățile naziste.
-
1970
Marele Zid Chinezesc este deschis vizitării turistice.
-
1989
Todor Jivkov este înlăturat din conducerea Partidului Comunist Bulgar și înlocuit cu Petăr Mladenov, întâiul pas către căderea regimului de la Sofia.
-
1995
În Nigeria, dramaturgul și militantul de mediu Ken Saro-Wiwa este spânzurat împreună cu alte opt persoane din Mișcarea pentru supraviețuirea poporului ogoni.
-
2000
Republica Federală Iugoslavia este primită din nou în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, din care fusese suspendată în 1992.
-
2007
Regele Juan Carlos al Spaniei îl întrerupe pe președintele venezuelean Hugo Chávez cu replica „¿Por qué no te callas?”, la summitul iberoamerican de la Santiago de Chile.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 10 noiembrie?
Calendarul Patriarhiei Române pune la 10 noiembrie pe Sfinții Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart, dintre cei șaptezeci de ucenici, pe Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cruce albastră, și pe Sfântul Mucenic Orest. Mineiul mai adaugă pe Cuviosul Teostirict din Simvol, pe Cuviosul Non și pe Sfântul Sfințit Mucenic Mil episcopul, trecuți numai cu numele. Visarion de la Lainici este singurul sfânt român al zilei.
Ce s-a întâmplat pe 10 noiembrie în istoria României?
Patru fapte cad înainte de 1800. În 1444 oastea creștină a lui Iancu de Hunedoara și a regelui Vladislav este înfrântă la Varna, iar regele moare în luptă. În 1508 colofonul Liturghierului lui Macarie, cea mai veche carte tipărită în Țara Românească, dă această zi. În 1593 Mihai Viteazul întărește mănăstirii Coșuna satul Perișorul. În 1688 se încheie al doilea tiraj al Bibliei de la București. Mai târziu, în 1940, un cutremur vrâncean de magnitudine 7,4 dărâmă blocul Carlton.
Ce obiceiuri se țin pe 10 noiembrie?
La 10 noiembrie începe, după un răspuns cules de Grigore G. Tocilescu și tipărit în 1884, șirul Filipilor de toamnă: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte”, zile ținute împotriva lupilor și a celorlalte fiare. În ele nu se coase, nu se dă împrumut, nu se duce la moară, nu se mătură în casă și nu se lucrează nimic. În Bucovina se ung vatra și gura cuptorului, ca să se închidă gura fiarei și a uliului.
Se țin Filipii de la 10 noiembrie sau de la 15 noiembrie?
Culegerile vechi nu dau aceeași zi. Răspunsul cules de Tocilescu, pe care Simion Florea Marian îl tipărește în „Sărbătorile la români”, spune „de la 10 noiembre”, cu șapte Filipi și cu cel șchiop la 21 noiembrie. Un răspuns la chestionarul lui Nicolae Densușianu, din județul Olt, dă „de la 15-21 novembre”. Marian le publică pe amândouă fără să aleagă. Deosebirea e de așteptat: Filipii sunt un rastimp de pază, nu o dată fixă.
A apărut Liturghierul lui Macarie în domnia lui Radu cel Mare?
Nu, deși tipărirea a pornit din porunca lui. Radu cel Mare a murit în 1508, înainte ca lucrul să fie isprăvit, iar epilogul cărții îl pomenește drept sprijinitor al finisării pe Mihnea cel Rău, „în primul an al domniei lui”. Locul tipăririi nu e scris nicăieri, iar cercetătorii s-au împărțit între Târgoviște, mănăstirea Dealu, Bistrița olteană, Govora, Snagov, Veneția și Cetinje. Formula răspândită, că Liturghierul a apărut în vremea lui Radu cel Mare, scurtează această poveste.
Sfântul Orest de pe 10 noiembrie este același cu Orest din Sevastia?
Nu. La 10 noiembrie se prăznuiește Mucenicul Orest, doctor creștin din Capadocia, mort în chinuri pe la 304. Celălalt Orest este unul dintre cei cinci mari mucenici din Sevastia, pomeniți împreună cu Eustratie, Auxentie, Evghenie și Mardarie, iar calendarul Patriarhiei îi pune la 13 decembrie. Amândoi cad în persecuțiile de la începutul veacului IV, ceea ce ajută confuzia, dar sunt doi sfinți deosebiți, în două zile deosebite.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.