Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

7 noiembrie

Pe 7 noiembrie, calendarul ortodox pomenește pe Sfinții 33 de Mucenici din Melitina, în frunte cu tânărul Ieron, și pe Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei, stâlpnic bizantin mort în 1053, dintre cei mai bine documentați sfinți ai lunii. În istoria românilor, ziua adună cea mai veche mențiune a dregătoriei de sluger, din 1480, înfrângerea răsculaților lui Horea sub cetatea Devei, în 1784, și începutul luptelor pentru Rahova, în 1877. În calendarul popular nu are o sărbătoare a ei, ci stă în cislegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce al anului.

Actualizată la

7
Sfinți
13
România
12
Lume
Mergi la ziua de azi Tot calendarul →
Pe scurt: 7 noiembrie

Pe 7 noiembrie sunt pomeniți Sfinții 33 de Mucenici din Melitina, în frunte cu Ieron, uciși în prigoana lui Dioclețian, și Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei, stâlpnic mort în 1053 lângă Efes. În istoria românilor, ziua adună cea mai veche mențiune a dregătoriei de sluger, din 1480, înfrângerea răsculaților lui Horea sub cetatea Devei, în 1784, și începutul luptelor pentru Rahova, în 1877 pe stil vechi.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfinții 33 de Mucenici din Melitina

Grup de mucenici în frunte cu tânărul Ieron, închiși și uciși la Melitina fiindcă nu au vrut să jertfească zeilor. · începutul veacului IV, în prigoana lui Dioclețian (284-305)
Tradiție, fără izvoare contemporane

Melitina, azi Malatya în răsăritul Turciei, nu era un loc oarecare. Așezată în Armenia Mică, pe drumul dintre Capadocia și Mesopotamia, a fost garnizoană de graniță a Imperiului Roman și tabăra Legiunii a XII-a Fulminata, deci un oraș cu mulți soldați și cu o administrație care răspundea prompt poruncilor de la centru. Sinaxarul pune pătimirea celor 33 în prigoana lui Dioclețian, împărat între 284 și 305, și aici cadrul se poate verifica: între 303 și 304 au fost date patru edicte împotriva creștinilor, prin care s-au dărâmat biserici, s-au ars cărți și s-au arestat clerici, iar cel din urmă a cerut tuturor locuitorilor să aducă jertfă zeilor. Acuzația pe care o pomenește textul zilei, că nu au dorit să jertfească, este tocmai fapta prevăzută de acel al patrulea edict, iar provinciile de graniță, cu garnizoane mari și cu loialitate de arătat, l-au aplicat cu asprime. Până aici lucrurile stau pe documente. Mai departe nu: Sinaxarul nu dă anul, nu dă numele guvernatorului care ar fi judecat și nu trimite la un izvor contemporan. Ieron apare ca tânărul care a fost închis întâi, iar ceilalți treizeci și doi alături de el.

Ce spun izvoarele: Cadrul este documentat, pătimirea nu. Melitina a fost oraș de graniță al Imperiului Roman, iar edictele lui Dioclețian din 303 și 304 se datează la an, cel din urmă cerând tuturor locuitorilor să jertfească zeilor, adică exact fapta pe care Sinaxarul spune că cei 33 au refuzat-o. Despre pătimirea însăși nu avem act de proces, nici izvor contemporan, nici an: ne-a rămas prin Sinaxar și prin slujba zilei. Numărul de 33 și numele lui Ieron vin din tradiția liturgică, nu dintr-un document.

Canonizare: Pomenire veche, de dinainte de rânduielile sinodale de canonizare. Data intrării în calendar nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei

Monah și stâlpnic bizantin, ctitor de mănăstiri pe muntele Galision, lângă Efes. · veacul XI, mort în 1053
Documentat istoric

Lazăr s-a născut într-un sat de lângă Magnesia, în Asia Mică, într-o familie cu avere care i-a dat carte. A umblat prin mai multe mănăstiri și a ajuns la Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde a stat șase ani și unde patriarhul Ierusalimului l-a făcut preot. Textul zilei spune că a plecat de acolo fiindcă au năvălit agarenii, numele pe care izvoarele bizantine îl dau arabilor. Palestina era atunci sub stăpânire fatimidă, iar mănăstirile din pustia Iudeii au trecut prin decenii grele. S-a așezat apoi lângă Efes, pe muntele Galision, unde a trăit pe stâlp, după felul stâlpnicilor sirieni, și unde a ridicat mai multe mănăstiri, cea mai cunoscută în cinstea Sfintei Învieri. A murit în 1053, la șaptezeci și doi de ani, sub împăratul Constantin al IX-lea Monomahul. Partea verificabilă e aici neobișnuit de mare pentru un sfânt al Sinaxarului: Viața i-a fost scrisă de ucenicul său Grigorie Chelarul îndată după moarte, s-a păstrat și a fost tipărită în ediție critică, iar mănăstirile de pe Galision se cunosc ca așezăminte reale, nu numai din pomenire.

Ce spun izvoarele: Cel mai bine documentat sfânt al zilei. Viața lui a fost scrisă la scurtă vreme după moarte de Grigorie Chelarul, ucenic care l-a cunoscut, iar ediția critică tradusă și comentată de Richard Greenfield a apărut la Dumbarton Oaks în 2000. De acolo vin anul morții, 1053, și cei aproape patruzeci de ani petrecuți pe stâlp. Amănuntele despre copilărie și despre anii de la Mănăstirea Sfântul Sava le avem numai din această Viață, scrisă de un ucenic, deci dintr-un izvor apropiat, dar nu neutru.

Canonizare: Pomenire intrată în calendar pe cale liturgică, în veacurile de după moartea lui. Data nu apare în sursele consultate.

Sfinții Mucenici Melasipp, Casina și Antonie din Anghira

O familie de mucenici, doi părinți și fiul lor, pomeniți la Anghira, în Galatia. · veacul IV
Tradiție, fără izvoare contemporane

Anghira, Ancyra celor vechi și Ankara de azi, era capitala provinciei romane Galatia și un centru creștin însemnat încă din veacul al III-lea, cu episcopi cunoscuți și cu sinoade ținute acolo, cel din 314 fiind cel mai citat. Mineiul pomenește aici trei nume laolaltă, Melasipp, Casina și Antonie, ca părinți și fiu, iar tradiția le pune pătimirea în scurta domnie a lui Iulian Apostatul, împărat între 361 și 363, care a încercat să întoarcă imperiul la cultele vechi fără să dea o prigoană generală, dar sub care au avut loc violențe locale împotriva creștinilor, mai ales în orașele unde cultele păgâne aveau încă putere. Cadrul acesta este real și se datează. Ce nu se poate lega de el este tocmai pătimirea celor trei: Mineiul le dă numele și calitatea de familie, fără an, fără numele judecătorului și fără trimitere la un izvor din vremea faptelor. Ce ne-a rămas este o pomenire, iar cine o citește trebuie să știe că atât ne-a rămas.

Ce spun izvoarele: Pomenire luată din Minei, fără an și fără izvor contemporan în sursele consultate. Tradiția leagă pătimirea de domnia lui Iulian Apostatul (361-363), dar textul calendarului nu o spune, iar noi nu am găsit un document care să o sprijine, așa că o dăm ca atribuire de tradiție, nu ca dată.

Canonizare: Pomenire veche, din tradiția liturgică. Data nu apare în sursele consultate.

Sfinții Mucenici Avet, Tavrion și Tesalonichi din Amfipolia Macedoniei

Mucenici pomeniți la Amfipolis, în Macedonia. · veacurile III-IV, fără an în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Amfipolis se afla pe Via Egnatia, drumul roman care lega Adriatica de Bizanț, la gura Strimonului, în Macedonia. Orașul fusese întemeiat de atenieni în veacul al V-lea înainte de Hristos, a fost cetate macedoneană, apoi oraș roman liber, și este unul dintre locurile prin care a trecut apostolul Pavel în drum spre Tesalonic, cum scrie în Faptele Apostolilor. Deci o comunitate creștină foarte veche acolo este de așteptat, nu presupusă. Mineiul pomenește pe 7 noiembrie trei mucenici din acest oraș, iar mai departe de nume și de loc nu merge. Lipsesc anul, împăratul, numele judecătorului și orice izvor din vremea faptelor. Numele însele s-au tocit prin copiere: Avet apare și ca Auctus, iar Tesalonichi, care sună ca numele orașului vecin, este dat aici ca nume de om. Când un nume de mucenic ajunge să semene cu un nume de oraș, semnul este că între faptă și pagina de astăzi au stat multe copieri, și asta se cuvine spus cititorului.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și locul, fără an și fără izvor contemporan. Numele apar în forme deosebite de la o carte la alta, Avet fiind dat și ca Auctus, iar Tesalonichi ca nume de persoană, nu de oraș, ceea ce arată o filieră de copiere lungă. Nu am găsit o sursă care să treacă testul casei și care să dea anul sau împăratul.

Canonizare: Pomenire veche, din tradiția liturgică. Data nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Atinodor

Mucenic pomenit în Minei la 7 noiembrie, dat de tradiție ca pătimind în prigoana lui Dioclețian. · veacurile III-IV
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele Atinodor, Athenodoros în grecește, a fost purtat în veacul al III-lea de cel puțin doi oameni care au ajuns în calendar, și de aici vine încurcătura. Unul este un mucenic din părțile Mesopotamiei, pus de tradiție în prigoana lui Dioclețian, deci în anii de după 303, când edictele împărătești au cerut jertfă zeilor în tot imperiul. Celălalt este Atinodor, fratele lui Grigorie al Neocezareei, cel numit făcătorul de minuni, amândoi din Pont, amândoi școliți la Cezareea Palestinei la Origen, și amândoi ajunși episcopi în a doua jumătate a veacului al III-lea, în vremea prigoanei lui Decius și a tulburărilor care i-au urmat. Acesta din urmă este un personaj documentat: ucenicia la Origen și episcopatul lui se cunosc din izvoare. Mineiul zilei de 7 noiembrie pomenește și un Atinodor mucenic, și pe fratele lui Grigorie făcătorul de minuni, pe care îl numește tot Grigorie. Fiindcă izvoarele spun că fratele se numea Atinodor, cele două rânduri de calendar s-ar putea să vorbească despre același om. Lămurirea cere o cercetare de izvoare pe care sursele consultate nu o dau.

Ce spun izvoarele: Aici este o încurcătură de nume care trebuie spusă limpede. Mineiul pomenește în aceeași zi și pe Sfântul Mucenic Atinodor și pe Sfântul Grigorie, fratele Sfântului Grigorie făcătorul de minuni. Or, după izvoarele cunoscute, fratele lui Grigorie al Neocezareei se numea tocmai Atinodor și a fost episcop, nu mucenic. Cele două pomeniri ale zilei par deci a fi fie același om trecut de două ori, fie doi oameni deosebiți cu nume încrucișate. Nu am găsit o sursă care să treacă testul casei și care să lămurească încurcătura, așa că o lăsăm deschisă.

Canonizare: Pomenire veche, din tradiția liturgică. Data nu apare în sursele consultate.

Sfântul Grigorie, fratele Sfântului Grigorie făcătorul de minuni

Pomenire din Minei, legată de familia lui Grigorie al Neocezareei, episcop în Pont. · veacul III
Tradiție, fără izvoare contemporane

Grigorie al Neocezareei, numit făcătorul de minuni, este una dintre figurile bine cunoscute ale veacului al III-lea: născut în Pont, într-o familie cu stare și necreștină, a învățat la Cezareea Palestinei la școala lui Origen, s-a întors acasă și a ajuns episcop al Neocezareei, pe unde a trecut prigoana lui Decius, pe la 250, și năvălirile goților din anii următori. Despre el s-a scris încă în veacul al IV-lea. Izvoarele spun și că a avut un frate care a mers cu el la Origen și care a ajuns de asemenea episcop, iar numele pe care i-l dau este Atinodor. Mineiul zilei de 7 noiembrie pomenește însă un Grigorie drept frate al lui Grigorie făcătorul de minuni, și pomenește în aceeași zi, separat, pe un Atinodor mucenic. Cele două rânduri nu se potrivesc cu ce spun izvoarele despre familie. Cel mai cinstit lucru care se poate scrie este că pomenirea zilei trimite la fratele lui Grigorie al Neocezareei, iar numele cu care îl trece calendarul nu se potrivește cu numele din izvoare.

Ce spun izvoarele: Pomenirea aceasta nu se poate lua ca atare fără o lămurire. Izvoarele cunoscute despre Grigorie al Neocezareei spun că fratele lui se numea Atinodor și a fost episcop, nu Grigorie. Mineiul zilei are, pe de altă parte, și o pomenire deosebită a Sfântului Mucenic Atinodor. Fie numele s-a schimbat prin copiere, fie avem o dublare. Nu am găsit o sursă care să treacă testul casei și care să hotărască, iar un gol spus este mai bun decât o alegere făcută de noi.

Canonizare: Pomenire veche, din tradiția liturgică. Data nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Alexandru din Tesalonic

Mucenic din Tesalonic, despre care Mineiul spune că de sabie s-a săvârșit. · veacurile III-IV, fără an în sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Tesalonicul era, în veacurile al III-lea și al IV-lea, al doilea oraș al Macedoniei romane și apoi capitală de prefectură, port mare pe Via Egnatia și scaun de guvernator, deci și loc unde se judecau procese capitale. Avea o comunitate creștină dintre cele mai vechi din Europa, căreia apostolul Pavel i-a scris două epistole, și a dat calendarului mai mulți mucenici, cel mai cunoscut fiind Dimitrie. Mineiul pomenește pe 7 noiembrie și un Alexandru din Tesalonic, despre care spune doar că de sabie s-a săvârșit. Amănuntul acesta nu este fără greutate: tăierea cu sabia era pedeapsa capitală obișnuită pentru cetățenii romani, mai ușoară decât arderea sau fiarele, deci felul morții arată mai degrabă un om cu drept de cetate judecat de un magistrat, nu un condamnat dat spectacolului din arenă. Mai departe de atât nu se poate merge cu sursele de față: anul lipsește, împăratul lipsește, iar actele procesului nu s-au păstrat.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele, orașul și felul morții, tăierea cu sabia, și nimic mai mult. Lipsesc anul, împăratul și numele judecătorului. Nu am găsit un izvor contemporan și nici o lucrare care să treacă testul casei și care să dea mai mult, așa că nu completăm golul.

Canonizare: Pomenire veche, din tradiția liturgică. Data nu apare în sursele consultate.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Culegerile clasice nu dau zilei de 7 noiembrie o sărbătoare a ei. Simion Florea Marian, Elena Niculiță-Voronca, Tudor Pamfile și repertoriul lui Ion Ghinoiu au fost căutate pentru data aceasta și niciunul nu consemnează un obicei legat de 7 noiembrie ca dată fixă. Ce se leagă de ea este legat de ziua săptămânii, nu de număr: când 7 noiembrie cade sâmbătă, ziua este una dintre sâmbetele morților din toamnă, iar calendarul Patriarhiei Române o însemnează atunci ca Sâmbăta celor adormiți, Moșii de toamnă. Dacă pe internet găsiți Filipii puși pe 7 noiembrie, nu este așa: culegerile îi pun după această zi.

Sâmbăta morților dinaintea Sfinților Arhangheli

Elena Niculiță-Voronca a cules în Bucovina știrea că toamna sunt trei sâmbete ale morților, și anume două înaintea Sfântului Dumitru și una înaintea Sfinților Arhangheli, iar în ele se fac parastase și praznice. Fiindcă pomenirea este legată de ziua săptămânii, iar nu de dată, ea cade pe 7 noiembrie numai în anii în care ziua este sâmbătă, cum s-a întâmplat în 2026, când calendarul Patriarhiei Române a însemnat 7 noiembrie drept Sâmbăta celor adormiți, Moșii de toamnă. În ceilalți ani cade pe sâmbăta vecină, înaintea praznicului de 8 noiembrie. Voronca mai scrie că înainte de intrarea în postul Crăciunului se face în trei sâmbete pomenire pentru morți, ceea ce se potrivește cu cele trei sâmbete din Bucovina.

Unde pun culegerile Moșii de toamnă

Sursele nu se potrivesc, iar deosebirea merită spusă. Marian scrie în Cârnilegile că Moșii de iarnă, împreună cu Moșii de toamnă, care cad asemenea sâmbătă și anume înainte de Sâmedru, se numesc și Moșii cei mari, deci pune sâmbăta de toamnă înaintea zilei de 26 octombrie. Ion Ghinoiu preia această așezare, cu trimitere la Marian. Voronca, culegând în Bucovina, numără trei sâmbete de toamnă, dintre care cea din urmă înaintea Sfinților Arhangheli, adică în prima săptămână a lui noiembrie. Calendarul bisericesc a așezat pomenirea de toamnă pe o sâmbătă de la începutul lui noiembrie. Nu alegem între ele: așa stau mărturiile.

În ajunul Năpustitului berbecilor

Ion Ghinoiu arată că Nunta Oilor, numită și Năpustitul Berbecilor, ziua în care berbecii se slobozesc în turmă pentru împerechere, se ținea după zonă la Vinerea Mare, pe 14 octombrie, sau la Arhangheli, pe 8 noiembrie. Acolo unde se ținea la Arhangheli, 7 noiembrie era ziua din ajun, cu alesul și pregătirea berbecilor. Obiceiul rămâne însă al zilei de 8, nu al zilei de 7: nu îl dăm drept obicei al zilei, ci drept pragul pastoral spre care ziua se deschide.

De unde vine

Pe internet se atribuie începutului lui noiembrie obiceiurile Filipilor, zilele ținute pentru lupi. Pe 7 noiembrie ele nu cad, și se poate arăta de ce. Răspunsul cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884 în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, pe care Marian îl dă în notele Cârnilegilor, spune: de la 10 noiembre țin Filipii șapte, trei înainte de lăsatul de sec și restul în post, iar la 21 noiembre, în ziua Intrării în biserică, zic că-i Filipul cel șchiop. Un alt răspuns, cules la chestionarul lui Nicolae Densușianu în comuna Râjleta-Vierroși din județul Olt, pune Filipii între 15 și 21 noiembrie. Ion Ghinoiu, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române, dă răstimpul lor între 11 și 23 noiembrie, cu miezul la 14-21 noiembrie, și adaugă Filipul cel Șchiop la 11, 21 sau 30 noiembrie, după zonă. Sursele nu se potrivesc la zi, și e cinstit să se vadă că nu se potrivesc. Se potrivesc însă într-un lucru: toate pun Filipii de toamnă după 7 noiembrie. Tot Ghinoiu numără, între zilele calendarului popular închinate lupului, Sâmedrul pe 26 octombrie, Osia pe 17 octombrie, Lucinul pe 18 octombrie, Ziua Lupului pe 13 noiembrie și Sfântul Andrei pe 30 noiembrie. Pe 7 noiembrie, niciuna. Mai este și o a doua încurcătură, care vine din calendar, nu din internet: Moșii de toamnă sunt o pomenire mobilă, legată de sâmbătă, deci cad pe 7 noiembrie doar în unii ani. Cine citește într-un calendar de an că pe 7 noiembrie sunt Moșii de toamnă și socotește că așa e în fiecare an, greșește.

Ritmul anului

Cislegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce al anului

Ziua cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre postul Sfintei Marii și postul Crăciunului. Elena Niculiță-Voronca îl descrie fără ocolișuri: de la Sfânta Marie încep cislegele de toamnă, acestea sunt cele mai lungi, atuncea se fac și cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, căci este cu ce, toamna e bogată, iar cislegele țin până la 15 noiembrie. Marian lămurește și cuvântul: românul numește cislegi toate zilele de dulce, iar pe cele dintre Crăciun și Postul mare le mai zice și cârnilegi. Așadar 7 noiembrie stă în ultima săptămână largă de dulce a anului, între Sâmedru, hotarul de la 26 octombrie al anului pastoral, și 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului. Voronca adaugă că înainte de a intra în post se face în trei sâmbete pomenire pentru morți și că la Filipi cade lăsatul secului. Pentru gospodărie, aceasta este vremea nunților și a târgurilor de toamnă; pentru stână, răstimpul în care se hotărăște împerecherea, Ghinoiu punând Năpustitul berbecilor, după zonă, la 14 octombrie sau la 8 noiembrie.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 7 noiembrie, în istoria României

  1. 1480

    Cea mai veche mențiune a dregătoriei de sluger, numită și sulger, în Țara Românească, slujba care aproviziona curtea domnească cu carne, seu și lumânări. Datarea aceasta vine din datele disponibile; documentul însuși face parte din fondul de hrisoave muntene publicat în Documenta Romaniae Historica, iar biblioteca digitală care îl găzduiește nu a putut fi deschisă la întocmirea paginii, deci dăm data cu această rezervă.

  2. 1784

    Răscoala izbucnită pe 2 noiembrie la Curechiu ajunge sub cetatea Devei, unde răsculații sunt înfrânți de armata imperială. Un referat alcătuit în 1934 de Comisariatul Munților Apuseni, publicat de istoricul Nicolae Edroiu în Anuarul Institutului de Istorie George Barițiu, cere ridicarea unui semn la Deva, pe malul Mureșului, unde spune că au fost uciși 300 de țărani care asediaseră cetatea, iar alți 84 au fost decapitați după o judecată sumară a Comitatului Hunedoarei. Cifrele sunt cele ale documentului din 1934. Ziua exactă a ciocnirii de la Deva este dată de cronologiile disponibile între 5 și 7 noiembrie, deci nu o fixăm la una singură.

  3. 1829

    Pavel Kiseleff este numit președinte plenipotențiar al Divanurilor Moldovei și Țării Românești, după pacea de la Adrianopol. Administrația rusească pe care o conduce va pregăti Regulamentele Organice, primele așezăminte de tip constituțional ale celor două Principate.

  4. 1877

    Începe atacul trupelor române asupra cetății Rahova, pe stil vechi 7 noiembrie, pe stil nou 19. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor al Ministerului Apărării Naționale arată că bătălia a ținut între 7/19 și 9/21 noiembrie, cu două coloane de atac, una dinspre est și una dinspre vest, și că în prima zi colonelul George Slăniceanu a introdus în luptă Brigada de roșiori. În noaptea dintre 8/20 și 9/21 noiembrie garnizoana otomană, circa două mii de oameni, a părăsit cetatea spre Vidin, iar trupele române au intrat în Rahova.

  5. 1899

    Statul român contractează un împrumut de 175 de milioane de lei, într-unul dintre anii grei ai finanțelor publice de la sfârșitul veacului.

  6. 1911

    Se naște Maria Lătărețu, una dintre cele mai cunoscute cântărețe de muzică populară din Gorj, moartă în 1972.

  7. 1916

    Se naște filosoful și eseistul Mihai Șora, mort în 2023, autor al unei opere scrise în bună parte în anii în care publicarea îi era închisă.

  8. 1918

    În Transilvania se înființează gărzile naționale române și gărzile civile sătești, la chemarea Consiliului Național Român Central. Ele au ținut ordinea în săptămânile dintre destrămarea Austro-Ungariei și adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie.

  9. 1919

    Prefectura județului Timiș-Torontal dă o ordonanță prin care motivează decretarea zilei de 1 Decembrie drept sărbătoare națională, unul dintre primele acte administrative care consfințesc data.

  10. 1945

    Moare Mircea Djuvara, filosof al dreptului și profesor la Universitatea din București, una dintre cele mai însemnate figuri românești ale teoriei juridice din perioada interbelică.

  11. 1950

    Se inaugurează la București Teatrul de Stat de Operetă, instituția din care s-a născut Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian.

  12. 1983

    Moare sculptorul Ion Jalea, care a lucrat o viață întreagă cu un singur braț, după ce îl pierduse ca ofițer în Primul Război Mondial.

  13. 1990

    Se înființează Alianța Civică, grupare a organizațiilor civice apărute după 1989.

Evenimente

Pe 7 noiembrie, în lume

  1. 680

    La Constantinopol se deschide Sinodul al șaselea ecumenic, care va condamna monotelismul și va închide, după aproape un veac, cearta despre voințele lui Hristos.

  2. 921

    Tratatul de la Bonn: regii franci Carol cel Simplu și Henric Păsărarul încheie o pace, numită în act pact de prietenie, prin care își recunosc granițele de pe Rin.

  3. 1492

    Cade la Ensisheim, în Alsacia, meteoritul care rămâne cel mai vechi meteorit cu dată de impact cunoscută.

  4. 1504

    Cristofor Columb se întoarce din a patra și ultima sa călătorie.

  5. 1619

    Elisabeta Stuart este încoronată regină a Boemiei, într-o domnie de o iarnă care va deschide Războiul de Treizeci de Ani.

  6. 1801

    Alessandro Volta prezintă prima baterie electrică, pila care va da fizicii un izvor de curent continuu.

  7. 1867

    Se naște la Varșovia Maria Curie, singura persoană cu premii Nobel în două științe deosebite.

  8. 1917

    Pe stil nou cade în această zi Revoluția din Octombrie, numită așa după data de 25 octombrie a calendarului iulian: bolșevicii iau Palatul de Iarnă din Petrograd și arestează guvernul provizoriu. Prăbușirea frontului rus a lăsat România singură între Puterile Centrale, ceea ce a dus la armistițiul de la Focșani din decembrie 1917.

  9. 1929

    Se deschide publicului Muzeul de Artă Modernă din New York.

  10. 1944

    Franklin Delano Roosevelt câștigă al patrulea mandat de președinte al Statelor Unite, singurul caz din istoria americană.

  11. 1956

    Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite cere Regatului Unit, Franței și Israelului retragerea imediată a trupelor din Egipt, în criza Suezului.

  12. 1996

    NASA lansează sonda Mars Global Surveyor, care va cartografia Marte de pe orbită mai bine de un deceniu.

Întrebări frecvente

Ce sfinți sunt pe 7 noiembrie?

Calendarul Patriarhiei Române pomenește pe 7 noiembrie Sfinții 33 de Mucenici din Melitina, în frunte cu tânărul Ieron, și pe Sfântul Cuvios Lazăr din Muntele Galisiei. Mineiul adaugă pe Sfinții Mucenici Melasipp, Casina și Antonie din Anghira, pe Avet, Tavrion și Tesalonichi din Amfipolia Macedoniei, pe Sfântul Mucenic Atinodor, pe Sfântul Grigorie, fratele Sfântului Grigorie făcătorul de minuni, și pe Sfântul Mucenic Alexandru din Tesalonic.

Ce s-a întâmplat pe 7 noiembrie în istoria României?

În 1480 apare cea mai veche mențiune a dregătoriei de sluger în Țara Românească. În 1784 răsculații lui Horea ajung sub cetatea Devei, unde sunt înfrânți de armata imperială. În 1829 Pavel Kiseleff este numit președinte al Divanurilor, iar în 1877, pe stil vechi, începe atacul trupelor române asupra Rahovei. În 1918 se înființează în Transilvania gărzile naționale române, înaintea adunării de la Alba Iulia.

Ce obiceiuri sunt pe 7 noiembrie?

Culegerile clasice nu dau zilei de 7 noiembrie un obicei al ei ca dată fixă. Ce se leagă de ea atârnă de ziua săptămânii: când 7 noiembrie cade sâmbătă, este sâmbăta morților dinaintea Sfinților Arhangheli, pe care Elena Niculiță-Voronca a cules-o în Bucovina și pe care calendarul bisericesc o numește Moșii de toamnă. Ziua cade altminteri în cislegile de toamnă, vremea nunților de după strânsul din câmp.

Se țin Filipii pe 7 noiembrie?

Nu. Filipii de toamnă, zilele ținute pentru lupi, încep mai târziu în lună. Răspunsul cules de Tocilescu și tipărit în 1884 îi pune de la 10 noiembrie, un răspuns de la chestionarul lui Densușianu, din Olt, între 15 și 21 noiembrie, iar Ion Ghinoiu dă răstimpul lor între 11 și 23 noiembrie. Sursele nu se potrivesc la zi, dar toate îi așază după 7 noiembrie.

Sfântul Lazăr de pe 7 noiembrie este Lazăr din Betania?

Nu, sunt doi sfinți deosebiți. Cel de pe 7 noiembrie este Lazăr din Muntele Galisiei, monah și stâlpnic bizantin, mort în 1053 lângă Efes, a cărui Viață a fost scrisă de ucenicul său Grigorie Chelarul. Lazăr din Betania este cel înviat de Hristos a patra zi, pomenit în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Floriilor, dată mobilă legată de Paști, și pe 17 octombrie.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Facebook Instagram YouTube