Lupta de la Lențești, 29 octombrie 1497: sfârșitul campaniei lui Ioan Albert

La 29 octombrie 1497, dimineața, un corp de călărime moldoveană de vreo trei mii de oameni, pus sub comanda lui Boldur, a trecut Prutul și a lovit la Lențești coloana de ajutor venită din Mazovia pentru regele polon Ioan Albert. Lupta de la Lențești a venit la trei zile după dezastrul polon din Codrii Cosminului și a închis socotelile campaniei din 1497, cea din urmă mare campanie a lui Ștefan cel Mare. Despre ea izvoarele se ceartă până și în privința locului.

Ce a fost lupta de la Lențești?

Lupta de la Lențești a fost o acțiune de urmărire, nu o bătălie de front. Pe 28 octombrie 1497, seara, Boldur a trecut Prutul cu circa 3.000 de oameni aleși, iar în dimineața zilei de 29 a căzut asupra a circa 600 de călăreți mazovieni care veneau să întărească armata polonă adunată la Cernăuți. Detașamentul a fost înconjurat și nimicit. Așa reconstituie desfășurarea studiul militar al lui Eduard Fischer, tipărit în 1904 pe izvoare poloneze.

Miza acțiunii era simplă. Regele Ioan Albert ieșea din Moldova cu o oaste lovită greu și aștepta întăriri. Fiecare coloană de ajutor oprită înainte de a ajunge la el însemna o retragere mai grăbită și o campanie încheiată mai repede. Lupta de la Lențești a tăiat una dintre aceste coloane.

Cum ajunsese oastea polonă într-o asemenea situație?

Campania pornise sub un pretext de cruciadă. Potrivit sintezei semnate de Andrei și Valentina Eșanu, regele a invadat Moldova „sub pretextul eliberării Chiliei şi Cetăţii Albe de sub stăpânirea otomană”, în vreme ce scopul adevărat era detronarea lui Ștefan și aducerea țării sub ascultarea Poloniei. Semnul că lucrurile stăteau altfel a venit devreme: în lagărul de la Coțmani, pe la 21 august, solii moldoveni, logofătul Ioan Tăutul și vistiernicul Isan, au fost luați prizonieri.

Oastea polonă a ajuns în fața Sucevei la 24 septembrie și a așezat patru lagăre. Asediul propriu-zis a început la 26 septembrie și s-a stins pe la 16 octombrie, adică vreo douăzeci de zile, fără ca cetatea să cadă. Cronicarul Wapowski pomenește două tunuri mari, trase de 40 și de 50 de cai. Cifrele oastei regale merg în izvoare de la 150.000 la 80.000 de oameni, iar Fischer socotește că numai cea din urmă se apropie de adevăr. Intervenția solilor unguri a adus un armistițiu: polonii ridicau asediul și părăseau Moldova. Retragerea s-a făcut în patru eșaloane, între 19 și 22 octombrie.

Ce s-a întâmplat în Codrii Cosminului la 26 octombrie 1497?

Ștefan ceruse regelui, prin soli, să iasă pe drumul de câmp deschis. Ioan Albert a apucat totuși drumul prin Horodiște și vadul Siretului de lângă Stârcea, apoi prin codrii Cosminului spre Cernăuți. La 25 octombrie armata a trecut Siretul, avangarda a străbătut pădurea, iar corpul principal a rămas lângă Hliboca. În dimineața zilei următoare moldovenii aveau copacii tăiați pe jumătate de-a lungul drumului, pedestrimea în pădure și călărimea ușoară la ieșirea nordică.

Garda regelui, sub Ian Tęczyński, a contraatacat și a fost respinsă; Tęczyński și-a pierdut calul în Siret și a fost prins. Regele a scăpat spre satul Cozmin, iar noaptea moldovenii au dat foc ierbii uscate. Pierderile poloneze sunt socotite de Fischer la câteva mii de oameni.

Teribilă trebue să fi fost înfrângerea armatei polone.

Eduard Fischer, 1904

Cine erau cei 600 de călăreți din Mazovia?

Erau un detașament trimis de Conrad de Mazovia în ajutorul regelui, care, pe 27 octombrie, își trecuse oastea în revistă și apucase spre vadul Prutului de lângă Cernăuți. Pe 28 și 29 octombrie regele a stat la Cernăuți, iar trupele au fost cuprinse de panică, potolită cu greu de el și de fratele său Sigismund. În acel răstimp Boldur a trecut râul și i-a prins pe mazovieni la reduta de la Lențești.

O lămurire se cuvine făcută, pentru că listele de calendar o încurcă des. Forța nimicită la Lențești a fost mazoviană, nu lituaniană. Un detașament lituanian de câteva mii de oameni a ajuns la Cernăuți și s-a unit cu polonii, după care regele a continuat retragerea spre Sniatin.

Ce spun documentele: Boldur a fost vornic sau logofăt?

Aici izvoarele nu cad la învoială. Fischer, care lucrează pe cronicari poloni, scrie că Ștefan „trimite 3000 de ostași aleși sub ordinele logofătului Boldur”. Istoriografia românească de astăzi îl numește altfel: la Andrei și Valentina Eșanu stă scris că „a urmat o nouă victorie a vornicului Boldur de la Lenţeşti”. Titlul de vornic este cel folosit și în calendarele istorice curente. Deosebirea nu e un amănunt de ceremonie: ea arată că amănuntele bătăliei au ajuns la noi mai ales prin cronicarii adversarului, care puteau greși dregătoria unui comandant străin.

Cronicile moldovenești sunt, pentru acest an, scurte și oficiale. Studiul lui Andrei și Valentin Eșanu despre cronografia slavo-moldovenească arată că letopisețul de curte a fost alcătuit în slavonă, în etape, între 1473-1486 și 1496-1504, cu ton panegiric, iar Cronica moldo-germană, scrisă în jurul anului 1499, merge până în 1499. Ele consemnează invazia, asediul Sucevei și alungarea dușmanului din țară, nu mișcările de coloană de după 26 octombrie. De acolo vine și prăpastia dintre cifre: cronicarii poloni dau oastei moldovene 40.000 de oameni, cei români în jur de 18.000.

Încă o precizare de datare. Toate aceste zile sunt pe stil vechi, singurul în uz la 1497. Mutate pe stilul nou, cu cele nouă zile ale secolului al XV-lea, bătălia din Codrii Cosminului ar cădea la 4 noiembrie, iar lupta de la Lențești la 7 noiembrie.

De ce nu se știe sigur unde s-a dat lupta de la Lențești?

Pentru că numele locului s-a păstrat mai bine decât locul însuși. Fischer observă două lucruri care strică imaginea comodă a unei lupte date la o întăritură: reduta de la Lențești pare mai nouă decât 1497, probabil din secolul al XVII-lea, iar cronicarul Wapowski așază ciocnirea lângă Șipinți. Cu alte cuvinte, toponimul este ferm în istoriografia românească, terenul nu.

• 24 septembrie 1497: oastea polonă ajunge în fața Sucevei.
• 26 septembrie-16 octombrie: asediul Sucevei, circa douăzeci de zile, fără rezultat.
• 19-22 octombrie: retragerea polonă, în patru eșaloane.
• 26 octombrie: bătălia din Codrii Cosminului.
• 28 octombrie, seara: Boldur trece Prutul cu circa 3.000 de oameni.
• 29 octombrie, dimineața: lupta de la Lențești, circa 600 de mazovieni nimiciți.

Ce a urmat după 29 octombrie 1497?

Regele a ieșit din țară spre Sniatin, cu o armată care nu mai putea fi folosită. În 1498 Ștefan a dus o campanie de pedeapsă în provinciile de sud ale regatului polon, iar în 1499 s-a încheiat pacea, cu prevederea ca părțile să se ferească de acțiuni ostile și să lucreze împreună împotriva otomanilor, cu condiția ca autoritățile moldovene să cunoască din vreme traseul oastei polone.

Episodul a intrat de curând din nou în atenția cercetării: Liviu Cîmpeanu i-a dedicat în 2022 o monografie care are chiar un capitol intitulat „Codrii Cosminului şi Lenţeşti” și unul despre „Oştile pierdute: mazovienii şi lituanienii”. Din această carte am putut citi doar fragmentul publicat de editură, nu volumul întreg, și o spunem limpede: cuprinsul și prefața arată direcția, nu înlocuiesc lectura lucrării.