Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

21 octombrie

21 octombrie este, în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua Sfinților Mărturisitori Ardeleni: călugării Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, țăranul Oprea Nicolae din Săliștea Sibiului și preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, dintre care patru au sfârșit în închisorile habsburgice, cei mai mulți la Kufstein, în Tirol. În aceeași zi se face pomenirea Sfântului Cuvios Ilarion cel Mare, întemeietorul vieții călugărești în Palestina. În istoria românilor, data adună mai ales acte de cancelarie și însemnări din socotelile orașelor sășești, din veacurile XVI-XVIII, de la un spion plătit de Sibiu în 1634 până la o scrisoare a lui Constantin Brâncoveanu din 1698.

Actualizată la

15
Sfinți
9
România
16
Lume
Mergi la ziua de azi Tot calendarul →
Pe scurt: 21 octombrie

Pe 21 octombrie, în istoria României, Mihai Viteazul intră în Alba Iulia, în 1599, la trei zile după Șelimbăr; socotelile Brașovului înregistrează, în 1686, sosirea solului muntean Constantin Filipescu; iar în 1916 Grupul Uz atacă unsprezece ore la Poiana Uzului. În lume, flota lui Nelson învinge la Trafalgar, în 1805. În calendarul ortodox este ziua Sfinților Mărturisitori Ardeleni.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfântul Cuvios Visarion Sarai

Călugăr născut în Bosnia, din părinți de neam român, predicator al Ortodoxiei în Transilvania, mort în închisoarea de la Kufstein. · Veacul al XVIII-lea.
Parțial documentat

Visarion Sarai se ridică în cadrul lăsat de unirea unei părți a românilor ardeleni cu Roma, început la 1698-1701, și de desființarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, care lăsase credincioșii ortodocși fără episcop al lor. Provincia era stăpânită de Habsburgi, iar de la 1740 domnea Maria Tereza. Calendarul Patriarhiei îl arată călugărit de tânăr la Mănăstirea Sfântului Sava, după călătorii la Ierusalim și la Muntele Athos, și ajuns prin Transilvania ca propovăduitor al credinței ortodoxe, primit „ca un înger din cer”, cu un drum până la Brașov descris ca un alai de biruință. A fost întemnițat la Sibiu, apoi în închisoarea din Kufstein, în Tirol, unde a murit. Partea verificabilă a episodului este cadrul: Kufstein era fortăreața în care administrația habsburgică îi ținea, departe de provincia lor, pe cei socotiți tulburători ai liniștii confesionale, iar ceilalți patru Mărturisitori ardeleni pomeniți în aceeași zi au ajuns tot acolo.

Ce spun izvoarele: Viața lui vine din sinaxar, nu dintr-un dosar de arhivă. Sursa consultată nu dă nici anul nașterii, nici anul morții, nici anii misiunii lui în Transilvania; cadrul istoric, stăpânirea habsburgică și lipsa unui episcop ortodox în provincie, este partea sprijinită de documente.

Canonizare: Calendarul Patriarhiei nu dă data canonizării pentru el. Pentru Sfântul Oprea, aceeași sursă dă anul 1955, cu generalizarea cultului în 1992, iar cei cinci Mărturisitori ardeleni sunt cinstiți împreună.

Sfântul Cuvios Sofronie de la Cioara

Călugăr din Cioara, în părțile Orăștiei, organizatorul adunărilor ortodoxe din Transilvania, mort la Mănăstirea Argeșului. · Veacul al XVIII-lea.
Parțial documentat

Fiu al unei familii preoțești din satul Cioara, în părțile Orăștiei, Sofronie și-a făcut ucenicia în călugărie în Țara Românească, unde Biserica Ortodoxă avea ierarhie, și s-a întors să întemeieze un schit în codrii de la Cioara. Cererea pe care o purta este consemnată în chiar cuvintele lui: „Stricați silnica unire cu Roma, cereți episcop român și ortodox în Transilvania!”. Aceasta arată miezul disputei: după 1701, ortodocșii ardeleni rămăseseră fără episcop propriu, iar preoții lor se hirotoneau peste munți. A fost închis la Bobâlna și eliberat de mulțime, a trecut în Munții Apuseni, a fost prins iar și închis la Abrud, apoi eliberat încă o dată, după care a umblat din loc în loc ținând soboare, adică adunări ale credincioșilor. Și-a încheiat viața retras la Mănăstirea Argeșului, în Țara Românească.

Ce spun izvoarele: Șirul întemnițărilor, la Bobâlna și la Abrud, și retragerea la Mănăstirea Argeșului vin din sinaxar, fără ani. Sursa consultată nu dă nici anul nașterii, nici al morții. Documentat rămâne cadrul: lipsa ierarhiei ortodoxe în Transilvania după 1701 și hirotonirea preoților ardeleni în Țara Românească, fapt confirmat de cazul celorlalți doi preoți pomeniți în aceeași zi.

Canonizare: Calendarul Patriarhiei nu dă data canonizării pentru el. Pentru Sfântul Oprea, aceeași sursă dă anul 1955, cu generalizarea cultului în 1992, iar cei cinci Mărturisitori ardeleni sunt cinstiți împreună.

Sfântul Mucenic Oprea Nicolae

Țăran din Săliștea Sibiului, trimis de mai multe ori cu jalbe la Viena, dispărut în închisoarea de la Kufstein. · Mijlocul veacului al XVIII-lea; mai era socotit în viață la 1784.
Documentat istoric

Oprea Nicolae nu era cleric, ci țăran din Săliștea Sibiului, și tocmai de aceea cazul lui se poate urmări în actele administrației. A luat parte la mai multe delegații care au dus împărătesei Maria Tereza, care domnea de la 1740, petiții prin care ortodocșii ardeleni cereau libertatea credinței. În 1752 a plecat la Viena împreună cu preotul Moise Măcinic din Sibiel, cu plângerea credincioșilor din părțile de sud ale Transilvaniei, Făgăraș, Sibiu, Sebeș și Orăștie. Cei doi au fost primiți de împărăteasă, dar în locul unui răspuns au fost închiși la Kufstein, în Munții Tirolului. Urma lui se pierde acolo: la 24 iulie 1784, Stana, soția lui, cerea împăratului Iosif al II-lea să îl elibereze după o robie de treizeci și doi de ani, iar conducerea închisorii raporta că nu se mai știe nimic despre el. Socoteala celor treizeci și doi de ani duce chiar la 1752, anul plecării la Viena.

Ce spun izvoarele: Aici izvoarele sunt acte, nu tradiție: petiția Stanei către Iosif al II-lea are dată de zi, 24 iulie 1784, iar raportul închisorii consemnează că nu se mai știa nimic despre el, ceea ce arată că murise în detenție fără ca data să fie înregistrată. Ziua morții lipsește, deci, din izvoare, și nu poate fi dată.

Canonizare: Canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1955, cu generalizarea cultului în 1992, după calendarul Patriarhiei.

Sfântul Preot Mărturisitor Ioan din Galeș

Preot ardelean hirotonit în Țara Românească, întemnițat douăzeci și patru de ani la Sibiu, Deva, Graz și Kufstein. · A fost arestat în 1756 și mai trăia în 1780.
Documentat istoric

Cazul preotului Ioan din Galeș este cel mai bine datat dintre cele cinci. Fiind hirotonit în Țara Românească, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania, el arată limpede cum funcționa Biserica ardeleană după 1701. În 1756 a fost arestat și dus în lanțuri la Sibiu. Împărăteasa Maria Tereza a poruncit să fie ținut în cetatea Devei până la moarte, dar spre sfârșitul anului următor a fost mutat, sub pază militară, la închisoarea din Graz, în Austria. Cronicarul brașovean Radu Duma a scris că în 1776 câțiva negustori din Brașov l-au cercetat în închisoare și le-a spus că „mai bine va muri acolo, decât să-și lase credința strămoșească”. Mai târziu a fost mutat la Kufstein. În 1780, un alt întemnițat de acolo, sârbul Ghenadie Vasici, a izbutit să trimită o scrisoare împărătesei Ecaterina a II-a și Sinodului Bisericii Ruse, în care scria: „Aici, în fortăreață, este și un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care pătimește în robie de 24 de ani pentru credința ortodoxă”. Socoteala se potrivește exact cu arestarea din 1756.

Ce spun izvoarele: Trei izvoare independente se sprijină unul pe altul: porunca imperială de deținere, însemnarea cronicarului brașovean Radu Duma despre vizita negustorilor din 1776 și scrisoarea lui Ghenadie Vasici din 1780, al cărei calcul de douăzeci și patru de ani confirmă anul arestării. Locul și data morții nu apar în sursele consultate.

Canonizare: Calendarul Patriarhiei nu dă data canonizării pentru el. Pentru Sfântul Oprea, aceeași sursă dă anul 1955, cu generalizarea cultului în 1992, iar cei cinci Mărturisitori ardeleni sunt cinstiți împreună.

Sfântul Preot Mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel

Preot din Sibiel, hirotonit la București, închis la Sibiu, apoi la Kufstein, după solia din 1752 la Viena. · Hirotonit în jurul anului 1746; închis la Kufstein după 1752.
Documentat istoric

Moise Măcinic a fost hirotonit la București, de mitropolitul Neofit al Țării Românești, în jurul anului 1746, altă dovadă că preoții ortodocși ardeleni se hirotoneau peste munți, provincia fiind lăsată fără episcop ortodox după 1701. Ridicându-se împotriva uniației, a fost prins și întemnițat la Sibiu, unde a pătimit șaptesprezece luni, și a fost eliberat cu o condiție care spune mult despre felul măsurii: să nu mai săvârșească cele ale preoției și să trăiască și să muncească ca un simplu țăran. În 1752 a fost trimis la Viena împreună cu Oprea Nicolae din Săliște, ca să ducă împărătesei Maria Tereza plângerea credincioșilor din Făgăraș, Sibiu, Sebeș și Orăștie. În locul unui răspuns, amândoi au fost închiși la Kufstein. În anii următori, clerul și credincioșii ortodocși din Transilvania au cerut de mai multe ori autorităților habsburgice eliberarea celor doi captivi, fără rezultat.

Ce spun izvoarele: Hirotonia la București, de la mitropolitul Neofit, cele șaptesprezece luni de închisoare la Sibiu și solia din 1752 sunt datate în sursa consultată; condiția pusă la eliberare, să nu mai slujească, este o măsură administrativă, deci de felul celor care lasă urmă în acte. Anul și ziua morții lipsesc: la fel ca pentru Oprea, se știe doar că nu s-a mai întors.

Canonizare: Calendarul Patriarhiei nu dă data canonizării pentru el. Pentru Sfântul Oprea, aceeași sursă dă anul 1955, cu generalizarea cultului în 1992, iar cei cinci Mărturisitori ardeleni sunt cinstiți împreună.

Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare

Întemeietorul vieții călugărești în Palestina, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, mort în Cipru la optzeci de ani. · Veacul al IV-lea.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Ilarion s-a născut într-un sat din Palestina, aproape de Gaza, din părinți eleni, și a fost trimis la învățătură la Alexandria, cel mai mare centru de școală al Răsăritului roman, unde a primit Botezul. Cadrul este cel al veacului al IV-lea, când creștinismul trece de la prigoană la libertate, iar viața pustnicească din Egipt capătă forma care se va răspândi în tot Răsăritul. Auzind de Sfântul Antonie cel Mare, Ilarion a mers la el în Egipt, a petrecut o vreme acolo și s-a întors în Palestina, unde a împărțit averea părinților și s-a așezat în pustiul de la șapte stadii de Maiuma Gazei, între mare și lac. De aici pornește rolul lui istoric: sinaxarul spune că prin toată Palestina au început a se face mănăstiri cu binecuvântarea lui, iar Antonie îi trimitea pe cei veniți din Siria la „iubitul meu fiu întru Hristos, Ilarion”. La vreo șaizeci de ani, grija mănăstirilor l-a scos din liniște și a plecat, pe rând, la Vetilia, în Pelusia, în muntele lui Antonie, în Sicilia și în Cipru, unde a murit, lângă cetatea Pafos.

Ce spun izvoarele: Faptele vieții lui vin din sinaxar, nu din acte, și nu pot fi datate la an: nici anul nașterii, nici al morții nu apar în sursele consultate, doar vârsta de optzeci de ani. Ce se poate verifica independent este cadrul, monahismul egiptean din veacul al IV-lea și legătura cu Sfântul Antonie cel Mare, precum și geografia, Gaza, Alexandria, Pelusia, Pafos, toate locuri reale ale Imperiului Roman târziu. Minunile și ispitele sunt relatate ca atare, de tradiție.

Canonizare: Dintre sfinții vechi, cinstit prin tradiție, fără act de canonizare; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfinții Mucenici Gaie, Dasie și Zotic

Mucenici pomeniți împreună la 21 octombrie, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: cei trei sunt pomeniți împreună, ca un grup, ceea ce în sinaxare arată de obicei o pătimire comună, în același loc și în aceeași împrejurare. Numele Dasie se întâlnește și la un mucenic pomenit în altă zi, iar confundarea celor doi este greșeala cea mai la îndemână aici.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfinții Mucenici Andrei, Ștefan, Pavel și Petru

Grup de patru mucenici pomeniți împreună, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: și aici pomenirea este de grup, a patru nume citite laolaltă. Sursa consultată nu spune nici sub ce stăpânire, nici în ce veac au pătimit, iar fără aceasta nu se poate lega pomenirea de o prigoană anume.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Teodota și Sfântul Mucenic Socrate Prezbiterul

O muceniță și un preot mucenic, pomeniți împreună, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: perechea dintre o muceniță și un preot arată, în sinaxare, o pătimire petrecută împreună. Titlul de prezbiter, adică preot, este singura lămurire pe care o dă sursa despre unul dintre ei.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Ecvrat

Mucenic pomenit singur la 21 octombrie, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: numele, rar în calendarul românesc, este o formă trecută prin greacă și slavonă, iar variantele lui din alte calendare fac greu de urmărit pomenirea de la o tradiție la alta.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Filotei

Cuvios, adică monah, pomenit la 21 octombrie, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: titlul de cuvios îl arată monah, nu mucenic, deci pomenit pentru felul vieții, nu pentru o moarte martirică. Numele Filotei este purtat de mai mulți sfinți din Răsărit, în veacuri diferite, și sursa nu spune despre care este vorba.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Zaharia

Mucenic pomenit la 21 octombrie, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: numele este purtat în calendar de mai multe persoane deosebite, între care proorocul Zaharia și tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pomeniți în alte zile; mucenicul de la 21 octombrie nu este niciunul dintre ei.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Varuh

Cuvios pomenit la 21 octombrie, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: numele vine din Vechiul Testament, unde Baruh este ucenicul proorocului Ieremia, dar cuviosul de la 21 octombrie este o altă persoană, pomenită pentru viața monahală.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Azis

Mucenic pomenit la 21 octombrie, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: numele are formă răsăriteană și apare în calendare cu mai multe grafii, ceea ce îl face greu de urmărit; sursa consultată nu dă nici locul, nici veacul.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Mucenic Ioan din Monemvasia

Mucenic legat de Monemvasia, în Peloponez, din adăugirile Mineiului. · Nu apare în sursele consultate.
Tradiție, fără izvoare contemporane

Numele apare în calendarul Patriarhiei Române la pomenirile pe care Mineiul, cartea de slujbă a lunii, le adaugă la 21 octombrie peste pomenirea de bază a zilei. Atât dă sursa: numele, fără viață, fără loc și fără ani. Asemenea pomeniri sunt partea cea mai veche și cea mai greu de verificat a calendarului. Ele au ajuns în Minei din sinaxare și pomelnice ale Bisericii din Răsărit, unde un nume se păstra fiindcă era citit la slujbă într-un anumit loc, chiar după ce povestea din spatele lui se pierduse. A completa aici o biografie ar însemna a o împrumuta de la un omonim, iar tocmai asta produce cele mai multe greșeli din calendarele populare. Ce se poate spune cu temei este unde stă numele, cine îl pomenește și de ce nu se poate data: aici sursa dă mai mult decât la celelalte: un loc, Monemvasia, cetate din sud-estul Peloponezului. Legarea unui mucenic de un oraș anume este, în sinaxare, semnul unei pomeniri locale, păstrate de comunitatea de acolo, nu al unei pătimiri din veacurile vechi ale prigoanelor.

Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele, fără viață și fără ani. Nu am găsit, la o sursă care să treacă testul casei, nici perioada, nici locul pătimirii lor, deci nu le dăm. Golul este aici mărturisit, nu umplut: în sinaxarele bizantine numele de acest fel vin adesea din pomelnice locale mai vechi decât orice relatare păstrată.

Canonizare: Dintre pomenirile vechi ale Mineiului, cinstite prin tradiție; data canonizării nu apare în sursele consultate.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Pentru 21 octombrie, culegerile clasice consultate nu consemnează niciun obicei legat de ziua însăși și nu dau zilei un nume popular. Ce se poate spune cu temei ține de răstimpul în care cade: între Vinerea Mare, la 14 octombrie, și Sâmedru, la 26 octombrie, care închide anul pastoral. Dacă pe internet circulă un obicei pus pe 21 octombrie, el nu se găsește în aceste culegeri.

De unde vine

Lipsa nu este o scăpare a culegătorilor, ci felul calendarului popular de toamnă. Reperele lui din octombrie sunt Vinerea Mare, la 14, și Sâmedru, la 26, iar 21 octombrie cade între ele, fără semn al lui. Trebuie spus limpede și ce anume a fost căutat. Primele două volume din Sărbătorile la români ale lui Simion Florea Marian acoperă Cârnilegile, adică ciclul de la Sfântul Vasile la Lăsatul secului, și Păresimile, deci octombrie rămâne în afara cuprinsului lor, iar o căutare în ele nu dovedește nimic despre această zi. Datinile și credințele poporului român ale Elenei Niculiță-Voronca sunt rânduite pe teme, nu pe zile, și acoperă tot anul; în ele, pentru răstimpul acesta, se găsește credința despre vremea de la Cuvioasa Paraschiva până la Sfântul Dumitru, nu un obicei al zilei de 21 octombrie. De aici și greșeala cea mai răspândită: obiceiuri care țin de 14 sau de 26 octombrie sunt mutate pe zilele dintre ele, fiindcă pare firesc ca fiecare zi să aibă ceva al ei.

Citește articolul complet →
Ritmul anului

Între Vinerea Mare și Sâmedru, la capătul anului pastoral

21 octombrie cade în răstimpul dintre două repere mari ale calendarului popular de toamnă: Vinerea Mare, la 14 octombrie, și Sâmedru, la 26 octombrie. Pentru acest răstimp, Elena Niculiță-Voronca a cules în părțile Botoșanilor credința că „cum va fi de Cuvioasa Paraschiva va fi tot una păn' la Sf. Dumitru”, adică vremea de la 14 octombrie ar ține neschimbată până la 26. Sâmedru închide anul pastoral, iar aceeași culegere, cu o mărturie din Roșa, îi arată pe cei doi sfinți ca pe doi călăreți care întorc anul: „Sf. Gheorghe, când aleargă cu calul său împrejurul pământului, iarba înverzește, codrul înfrunzește, pământul să deschide și primăvara vine; dar Sf. Dumitru când aleargă împrejurul pământului, frunzele cad și omăt și iarnă vine”. Zilele dinaintea Sâmedrului sunt, prin urmare, ultimele ale răstimpului pus sub semnul Sfântului Gheorghe. Bisericește, răstimpul rămâne de dulce până la 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 21 octombrie, în istoria României

  1. 1599

    La trei zile după supunerea Sibiului, Mihai Viteazul intră în Alba Iulia, încheind campania deschisă cu victoria de la Șelimbăr, din 18/28 octombrie. Constantin C. Giurescu dă limpede dubla datare, „la 21 Octomvrie (1 Noemvrie stil nou)”, deci ziua este 21 octombrie pe stil vechi și 1 noiembrie pe stil nou, iar comemorarea publică a evenimentului se ține la 1 noiembrie. Un martor ocular a descris alaiul: voievodul călare pe un cal roib, în tunică și mantie albe, cu cușma al cărei surguciu de pene de cocor era prins în copcă de aur, iar steagurile luate de la Andrei Báthory purtate plecate spre pământ. La porți a primit cheile trimise de episcopul Náprágy, iar vistieria cardinalului i-a fost adusă în douăzeci și două de care. Citește →

  2. 1634

    Socotelile orașului Sibiu înregistrează plata unui spion trimis în Muntenia. Însemnarea, publicată de Nicolae Iorga în Analele Academiei Române, stă într-un șir de cheltuieli din același an pentru soli turci, iscoade și curieri, semn că magistratul sas ținea o rețea de informare peste Carpați, nu o măsură de o singură dată. În Țara Românească domnea Matei Basarab, iar în Transilvania principele Gheorghe Rákóczi I.

  3. 1686

    Socotelile Brașovului notează că, seara, a sosit din Țara Românească solul Constantin Filipescu, cu treizeci de persoane, mergând spre Alba Iulia, la Dieta Transilvaniei; cheltuielile pentru întreținerea lui se fac la 22 și 23 octombrie, iar la 23 pleacă spre Hălchiu cu doisprezece cai. Pe baza acestei însemnări și a altora, Nicolae Iorga a arătat că Constantin Căpitanul Filipescu, socotit de unii doar copist al cronicii care îi purta numele, a fost un personaj real al vremii lui Șerban Cantacuzino și autorul ei. Citește →

  4. 1698

    Constantin Brâncoveanu scrie judelui Brașovului și îi mulțumește pentru un dar de păstrăvi, cu formula că „ne-am aprópiiat cu vecinstatea”. Scrisoarea, numărul 367 în ediția lui Nicolae Iorga, stă într-un șir de acte din același an în care domnul comandă postav, cositor și sfoară, se scuză pentru întârzierea unei plăți și refuză scoaterea din țară a douăzeci de mii de găleți de grâu, granițele către Moldova, Turcia și Ardeal fiind închise de frica unei recolte slabe.

  5. 1871

    La Timișoara se creează Societatea Filarmonică, după modelul și cu sprijinul unor societăți muzicale europene. La înființare avea un cor bărbătesc și câțiva instrumentiști și este cea mai veche instituție de acest fel din oraș, înaintașa Filarmonicii Banatul.

  6. 1884

    Se naște la Bosanci, în Bucovina de atunci austro-ungară, Theofil Sauciuc-Săveanu, istoric, membru corespondent al Academiei Române din 1945. A studiat Literele și Filosofia la Cernăuți și la Viena.

  7. 1891

    Se naște la Brăila Dumitru S. Panaitescu, cunoscut ca Perpessicius, istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet, cercetător și editor al operei lui Eminescu.

  8. 1916

    Comunicatul oficial numărul 55 al armatei române, din 8/21 octombrie, anunță lupte în valea Trotușului, cu un ofițer și o sută patru soldați luați prizonieri și două mitraliere capturate, iar la Bicaz încercuirea unui detașament inamic de pe Muntele Siphes, cu cinci sute de prizonieri. În aceeași zi, Grupul Uz a atacat pe valea Uzului între orele 7:30 și 16, cu companii din Regimentele 15 și 27 Infanterie, fără a izbuti să treacă reduta inamică de la vest de Poiana Uzului. România folosea atunci stilul vechi, așa că în documentele vremii ziua se scrie 8 octombrie. Citește →

  9. 1976

    Se naște la Lugoj Lavinia Miloșovici, gimnastă, medaliată olimpică la Barcelona în 1992 și campioană europeană în 1994 și 1996.

Evenimente

Pe 21 octombrie, în lume

  1. 1094

    El Cid și oamenii lui înfrâng, la Cuarte, o armată almoravidă mai numeroasă.

  2. 1096

    O oaste selgiucidă nimicește, în ambuscada de la Civetot, Cruciada săracilor, pornită înaintea cruciadei cavalerilor.

  3. 1097

    Prima cruciadă: cruciații conduși de Godefroy de Bouillon, Boemund de Taranto și Raymond IV de Toulouse încep asediul Antiohiei, cetate pe care o vor cuceri abia în vara anului 1098.

  4. 1422

    Moare Carol al VI-lea al Franței, după o domnie începută în 1380; îi urmează Carol al VII-lea, în plin Război de o sută de ani.

  5. 1512

    Martin Luther intră în facultatea de teologie a Universității din Wittenberg.

  6. 1520

    Expediția lui Magellan trece strâmtoarea de la capătul sudic al Americii, care îi va purta numele.

  7. 1600

    Tokugawa Ieyasu înfrânge coaliția clanurilor rivale în bătălia de la Sekigahara, pasul hotărâtor spre shogunatul care va stăpâni Japonia două veacuri și jumătate.

  8. 1639

    Flota neerlandeză zdrobește flota spaniolă în bătălia de la Downs, care aduce Țărilor de Jos supremația navală asupra Spaniei.

  9. 1702

    Se înființează Universitatea din Wrocław.

  10. 1773

    Ecaterina a II-a întemeiază Universitatea Minieră din Sankt Petersburg.

  11. 1805

    Bătălia de la Trafalgar: flota britanică a lui Horatio Nelson înfrânge flota franco-spaniolă, iar Nelson moare în luptă.

  12. 1879

    Thomas Edison cere brevet pentru becul cu incandescență.

  13. 1944

    Aachen cade în mâinile trupelor americane, după trei săptămâni de lupte, primul oraș german cucerit de Aliați.

  14. 1945

    Femeile votează pentru prima dată în Franța, la alegerile legislative.

  15. 1966

    O haldă de steril alunecă peste case și peste o școală în satul Aberfan, în Țara Galilor, omorând 144 de oameni, dintre care 116 copii de școală.

  16. 1983

    Metrul este redefinit ca distanța parcursă de lumină în vid în 1/299.792.458 dintr-o secundă.

Întrebări frecvente

Ce s-a întâmplat pe 21 octombrie în istoria României?

La 21 octombrie 1599, stil vechi, Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, la trei zile după victoria de la Șelimbăr. La 21 octombrie 1686, socotelile Brașovului au înregistrat sosirea solului muntean Constantin Filipescu, cu treizeci de persoane. La 8/21 octombrie 1916, Grupul Uz a atacat unsprezece ore la Poiana Uzului, fără să recucerească pozițiile.

Ce sfânt este pe 21 octombrie?

În calendarul Bisericii Ortodoxe Române, 21 octombrie este ziua Sfinților Mărturisitori Ardeleni: cuvioșii Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și mucenicul Oprea Nicolae, canonizați în 1950, și preoții mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, canonizați în 1993. Proclamarea solemnă a primilor trei a avut loc la Alba Iulia, la 21 octombrie 1955.

Ce s-a întâmplat pe 21 octombrie în lume?

La 21 octombrie 1805, în bătălia de la Trafalgar, flota britanică a lui Horatio Nelson a învins flota franco-spaniolă, iar Nelson a murit în luptă. La 21 octombrie 1600, Tokugawa Ieyasu a învins la Sekigahara, pasul hotărâtor spre shogunatul care a stăpânit Japonia două veacuri și jumătate. În 1966, alunecarea unei halde de steril la Aberfan a omorât 144 de oameni.

Când a intrat Mihai Viteazul în Alba Iulia?

La 21 octombrie 1599, stil vechi, trei zile după victoria de la Șelimbăr și după supunerea Sibiului. La porțile cetății a primit cheile trimise de episcopul Náprágy, iar vistieria cardinalului Andrei Báthory, prețuită la peste 200.000 de florini, i-a fost adusă în douăzeci și două de care. Comemorarea publică se ține la 1 noiembrie.

Ce s-a întâmplat pe valea Uzului în octombrie 1916?

La 8/21 octombrie 1916, companii din Regimentele 15 și 27 Infanterie au atacat de la ora 5 până după ora 16, ca să recucerească lucrările de la Poiana Uzului, pierdute în ajun. Au ocupat câteva elemente de tranșee și s-au retras seara, din cauza pierderilor și a lipsei de rezerve proaspete.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Facebook Instagram YouTube