Pe 2 octombrie, în istoria României, se datează pisania de ctitorie de la Streisângeorgiu, în județul Hunedoara, anul 6917 adică 1408, iar în 1875 moare la București Petrache Poenaru, organizatorul școlii naționale. În lume, Varșovia capitulează în 1944, după 63 de zile de insurecție. Calendarul ortodox îi pomenește pe Sfinții Ciprian și Iustina.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian
Tradiție, fără izvoare contemporanePotrivit tradiției păstrate de Sinaxar și de viața sa, Ciprian s-a născut într-o familie păgână, cu origini din Cartagina, dar a activat în Antiohia Siriei (azi Antakya, Turcia), în vremea împăratului roman Decius, care a lansat în anul 250 una dintre primele persecuții sistematice împotriva creștinilor din tot imperiul. Textul hagiografic îl prezintă ca pe un practicant al cultelor păgâne și al magiei, format în diverse centre religioase ale lumii antice, muntele Olimpului, Egiptul, Caldeea, înainte de a deveni un vrăjitor respectat în oraș. Sinaxarul povestește că a fost angajat de un tânăr numit Aglaid pentru a o determina prin farmece pe creștina Iustina să renunțe la castitatea ei, dar toate încercările au eșuat, iar Ciprian, impresionat de rezistența ei prin rugăciune, și-a ars cărțile de magie și a cerut botezul. Tradiția spune că a fost făcut ulterior episcop și că, împreună cu Iustina, a fost arestat de autoritățile din Damasc, torturat prin zdrobirea coastelor și trimis la Nicomidia (azi İzmit, Turcia), unde amândoi au fost decapitați. E de reținut că povestea combină elemente greu de verificat istoric: Biserica Romano-Catolică a eliminat în 1969 această sărbătoare din calendarul ei oficial, invocând lipsa unor informații istorice sigure despre existența celor doi, posibil confundați parțial cu Ciprian de Cartagina, martirizat cu adevărat în anul 258 și comemorat separat, pe 14 septembrie. Ceea ce rămâne cert este că figura lui Ciprian este cinstită de secole ca simbol al convertirii de la practicile oculte la creștinism și la martiriu.
Ce spun izvoarele: Singurele surse sunt texte hagiografice bizantine târzii; existența istorică a personajului nu e confirmată independent, iar Biserica Catolică i-a scos cultul din calendarul oficial în 1969.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfântul Sfințit Mucenic Ciprian ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
- Date disponibileCiprian și Iustina ↗
Sfânta Muceniță Iustina
Tradiție, fără izvoare contemporanePotrivit vieții sale, așa cum o păstrează tradiția Bisericii, Iustina s-a născut la Antiohia Siriei, într-o familie păgână, fiica lui Edesie, slujitor idolesc, și a Cleodoniei, în timpul domniei împăratului Decius, la mijlocul secolului al III-lea. Textul spune că a auzit întâmplător predica unui diacon creștin, Prailie, s-a convertit și i-a adus la credință și pe părinți, fiind botezată de episcopul Optat al Antiohiei. Hagiografia povestește că a respins insistent avansurile unui tânăr păgân, Aglaid, care a apelat la vrăjitorul Ciprian pentru a o subjuga prin farmece, fără succes, episodul care, în tradiție, duce la convertirea lui Ciprian însuși. Este cinstită ca muceniță pentru că, potrivit acelorași surse, a fost arestată alături de Ciprian, torturată și decapitată la Nicomidia. Ca și în cazul lui Ciprian, existența ei istorică nu poate fi confirmată independent de textele hagiografice, iar sărbătoarea comună a fost considerată insuficient documentată istoric de către Biserica Romano-Catolică.
Ce spun izvoarele: Cunoscută exclusiv din texte hagiografice legate de povestea lui Ciprian; nu există surse istorice independente.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfânta Muceniță Iustina ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfintei Mucenițe Iustina ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
- Date disponibileCiprian și Iustina ↗
Sfinții Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei
Parțial documentatDavid și Constantin au fost, potrivit tradiției georgiene, prinți ai regiunii Argveti din Georgia medievală timpurie, crescuți în credința ortodoxă și cunoscuți ca și conducători militari. Contextul istoric este cel al expansiunii arabe în Caucaz din secolul al VIII-lea: sursele îi plasează în fruntea apărării Georgiei împotriva unei invazii musulmane conduse de un comandant numit Murvan-Abdula-Kasim, poreclit „cel surd”, ceea ce corespunde perioadei campaniilor arabe din regiune de la mijlocul anilor 730. Fiind luați prizonieri, cei doi frați au refuzat, potrivit tradiției, să treacă la islam în ciuda promisiunilor și a presiunilor, motiv pentru care ar fi fost torturați și înecați în râul Rioni, în anul 740. Legenda spune că trupurile lor au fost recuperate de creștini datorită unor stâlpi de lumină vizibili deasupra apei și înmormântate într-o peșteră lângă Kutaisi. În secolul al XII-lea, regele Bagrat al Georgiei ar fi găsit moaștele intacte, ctitorind pe acel loc Mănăstirea Motsameta. Spre deosebire de sfinții din Antiohia, conflictul cu invadatorii arabi din Georgia acelor ani are un fundal istoric mai bine atestat, chiar dacă detaliile concrete ale martiriului rămân cunoscute mai ales din tradiția bisericească.
Ce spun izvoarele: Contextul invaziei arabe în Georgia din secolul al VIII-lea e atestat istoric; viața și martiriul celor doi prinți sunt cunoscute mai ales din tradiția bisericii georgiene.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăSfinții Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfinților Mucenici David și Constantin, prinți ai Georgiei ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
Sfântul Cuvios Teofil
Tradiție, fără izvoare contemporaneTeofil a fost, potrivit Sinaxarului, un monah care a trăit în Imperiul Bizantin în timpul domniei lui Leon al III-lea Isaurul (717-741), împăratul care a inițiat oficial politica iconoclastă, interzicând cinstirea icoanelor și declanșând decenii de conflict religios în imperiu. Tradiția spune că Teofil l-a confruntat direct pe împărat, acuzându-l de erezie și numindu-l „înaintemergător al lui Antihrist” pentru atitudinea sa față de icoane. Ca urmare, ar fi fost bătut, întemnițat și lăsat să sufere de foame, apoi exilat departe de capitală, unde ar fi murit fără să renunțe la convingerile sale. Este cinstit ca „mărturisitor”, titlu dat în tradiția ortodoxă celor care au suferit pentru credință fără a fi neapărat uciși, pentru rezistența față de politica religioasă impusă de stat. Contextul politic al persecuției iconoclaste sub Leon Isaurul este bine documentat istoric la nivel general, dar biografia concretă a lui Teofil e cunoscută exclusiv din texte hagiografice ulterioare, fără alte surse independente.
Ce spun izvoarele: Contextul politic al iconoclasmului bizantin e documentat istoric; biografia lui Teofil provine exclusiv din texte hagiografice.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfântul Cuvios Teofil ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Cuvios Teofil ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
Tradițiile zilei
Brumărel: primele brume și culesul porumbului
Octombrie era numit de țăranul român „brumărel”, spune Simion Florea Marian, pentru că în această lună încep să cadă brumele cele mici, deosebite de bruma mare a lui „brumar” (noiembrie). O zicală din Muntenia lega grija de frig chiar de vremea aceasta, avertizând că apropierea sezonului rece aduce primejdii pentru cei mici și pentru cei bătrâni deopotrivă, semn al trecerii spre anotimpul aspru.
Era vremea marilor clăci de cules și curățat porumbul. Tudor Pamfile descrie cum cotolanii erau rupți de pe câmp cu ajutorul unei târne de nuiele și cărați acasă în grămezi, iar curățatul se făcea adesea în claca satului, cu lăutari sau fără, unde tinerii se strângeau seara pentru poveștile bătrânilor și pentru joc, uneori până spre ziuă. Când vremea se strica devreme și dădeau geruri, culesul „cu totul”, adică al știuleților netăiați de pe tulpină, se făcea în grabă, sub adăpost.
În preajma acestei perioade, gospodarii aveau ca repere marile sărbători de toamnă: Vinerea Mare, adică ziua Cuvioasei Paraschiva, la 14 octombrie, și Sfântul Dumitru, la 26 octombrie. Credința populară, notată de Elena Niculiță-Voronca, lega aceste praguri de călătoria pe cer a celor doi sfinți călare: Sfântul Gheorghe aducea vara, făcând iarba să înverzească, iar Sfântul Dumitru, alergând în jurul pământului cu calul său, aducea frunzele căzute, omătul și iarna.
Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, 1898 ↗
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Agricultura la români, 1913 ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II, 1903 ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 2 octombrie, în istoria României
-
1409
Este atestată cea mai veche pisanie românească păstrată, cea de la biserica din Streisângeorgiu, județul Hunedoara. Citește →
-
1569
Domnitorul Bogdan Lăpușneanu al Moldovei depune omagiu regelui polon Sigismund al II-lea August.
-
1873
S-a născut Henri Cihoski, general al armatei române în Primul Război Mondial, implicat ulterior în Afacerea Škoda.
-
1875
A murit Petrache Poenaru, pedagog, inventator, inginer și matematician român. Citește →
-
1920
S-a născut Ștefan Kovacs, fotbalist și antrenor român.
-
1935
S-a născut Paul Goma, scriitor român, refugiat politic la Paris și lider al Mișcării pentru drepturile omului din 1977 în România.
-
1938
A murit Alexandru Averescu, mareșal al României și comandant al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.
-
1940
S-a născut Gheorghe Gruia, handbalist român.
-
1966
În România se publică decretul Consiliului de Stat pentru întreruperea sarcinii, semnat de Chivu Stoica.
-
1978
A murit Ștefan Odobleja, medic român.
-
1985
S-a născut Ciprian Marica, fotbalist român.
Pe 2 octombrie, în lume
-
1187
Saladin cucerește Ierusalimul, punând capăt stăpânirii creștine de 88 de ani asupra orașului.
-
1552
Trupele lui Ivan cel Groaznic ocupă orașul Kazan, ars din temelii după un puternic asediu.
-
1752
Calendarul gregorian este introdus în Anglia și în coloniile ei.
-
1780
Ofițerul britanic John André este spânzurat ca spion de Armata Continentală americană.
-
1789
Declarația drepturilor (Bill of Rights) este trimisă statelor americane spre ratificare.
-
1835
Are loc bătălia de la Gonzales, prima confruntare armată a Revoluției Texane.
-
1919
Președintele american Woodrow Wilson suferă un atac cerebral care îl lasă parțial paralizat.
-
1925
Josephine Baker debutează la Paris, la Théâtre des Champs-Élysées, cu un spectacol de dans.
-
1928
Este fondată prelatura Opus Dei.
-
1941
Wehrmachtul declanșează Operațiunea Taifun, ofensiva totală asupra Moscovei.
-
1944
Trupele germane pun capăt Insurecției de la Varșovia. Citește →
-
1954
Conferința de la Londra decide reînarmarea Republicii Federale Germania și aderarea ei la NATO.
-
1955
Calculatorul ENIAC este oprit definitiv.
-
1958
Guineea își obține independența față de Franța, primul ei președinte fiind Sékou Touré.
-
1967
Thurgood Marshall devine primul judecător afro-american al Curții Supreme a Statelor Unite.
-
1980
Larry Holmes își apără titlul mondial la categoria grea, învingându-l prin KO tehnic pe Muhammad Ali.
-
1984
Trei cosmonauți sovietici revin pe Pământ după 237 de zile petrecute la bordul stației Saliut 7.
-
2006
Un atacator ucide cinci fetițe într-o școală amish din Nickel Mines, Pennsylvania, apoi se sinucide.
-
2009
Irlandezii votează prin referendum ratificarea Tratatului de la Lisabona.
-
2018
Jurnalistul Jamal Khashoggi este asasinat în consulatul saudit din Istanbul.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 2 octombrie în istoria României?
Pe 2 octombrie 1408 se datează pisania de ctitorie din biserica de la Streisângeorgiu, județul Hunedoara, cea mai veche inscripție de ctitorie păstrată a unor nobili români din Transilvania. Pe 2 octombrie 1875 a murit la București Petrache Poenaru, organizatorul învățământului național și autorul brevetului francez din 1827.
Ce sfânt este pe 2 octombrie?
Calendarul ortodox român îi pomenește pe 2 octombrie pe Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și pe Sfânta Muceniță Iustina fecioara, potrivit calendarului publicat de Basilica, agenția de presă a Patriarhiei Române. Sunt mucenici din Antiohia, iar istoria lor vorbește despre convertirea la creștinism a unui vrăjitor păgân.
Ce s-a întâmplat pe 2 octombrie în lume?
Pe 2 octombrie 1944, după 63 de zile de luptă, Armata Teritorială poloneză a semnat la Ożarów Mazowiecki acordul de capitulare a Varșoviei. Tot pe 2 octombrie, potrivit calendarului zilei, Ierusalimul a fost cucerit de Saladin în 1187, iar Guineea și-a obținut independența față de Franța în 1958.
Cine a fost Petrache Poenaru?
Inginer, matematician și organizator al școlii românești, născut la 10 ianuarie 1799 la Benești, județul Vâlcea, și mort la București pe 2 octombrie 1875. A condus Eforia Școalelor Naționale între 1832 și 1847 și a obținut în Franța, la 25 mai 1827, brevetul numărul 3208 pentru un condei cu rezervor de cerneală.
Ce este pisania de la Streisângeorgiu?
Este inscripția de ctitorie pictată în slavonă în biserica Sfântul Gheorghe din Streisângeorgiu, județul Hunedoara. Se datează singură în anul 6917, octombrie 2, adică 2 octombrie 1408, și îi numește pe jupan Chendreș, pe jupanița Nistora și pe fiii lor. Biserica păstrează și o inscripție din 1313-1314.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.