Sari la conținut
HISTORIX.RO
Abonează-te
Ziua în istorie

1 octombrie

Ziua de 1 octombrie e marcată în calendarul ortodox de praznicul Acoperământului Maicii Domnului, alături de pomenirea Sfântului Apostol Anania și a sihaștrilor moldoveni Chiriac și Iosif de la Bisericani. În istoria României, ziua rămâne legată de adoptarea calendarului gregorian de către Biserica Ortodoxă Română, o schimbare care a rescris relația dintre sărbătorile bisericești și cele populare.

7
Sfinți
13
România
18
Lume
Mergi la ziua de azi Tot calendarul →
Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Acoperământul Maicii Domnului

Praznic bizantin al Bisericii Ortodoxe, nu o persoană, ci o sărbătoare a Maicii Domnului · sec. IX-X (domnia lui Leon cel Înțelept)
Tradiție, fără izvoare contemporane

Sinaxarul relatează că, în timpul unei privegheri de noapte la biserica Vlaherna din Constantinopol, sub domnia împăratului bizantin Leon cel Înțelept (886-912), Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie ar fi văzut-o pe Maica Domnului în văzduh, acoperind poporul cu omoforul ei. Textul hagiografic redă și o rugăciune atribuită Maicii Domnului pentru ocrotirea celor ce o cinstesc. Este vorba despre o vedenie relatată exclusiv în tradiția bisericească, fără un eveniment istoric independent care să o confirme. Praznicul a fost primit în calendarul liturgic bizantin ca sărbătoare a protecției divine, iar de aici a trecut și în calendarul românesc. Nu se cunoaște din materialele consultate anul exact al instituirii lui ca zi de prăznuire fixă.

Ce spun izvoarele: Singura relatare este textul hagiografic al Sinaxarului, scris mult după data presupusă a vedeniei.

Canonizare: Nu este vorba despre canonizarea unei persoane, ci despre instituirea unei sărbători liturgice; anul exact al instituirii ei nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani

Sihastru român, nevoitor într-o peșteră din muntele Bisericanilor · începutul secolului al XVII-lea
Parțial documentat

Viața sa, așa cum o păstrează tradiția monahală de la Mănăstirea Bisericani (Moldova, azi județul Neamț), spune că s-a retras într-o peșteră din muntele numit al lui Simon, unde a trăit în post și rugăciune aproximativ 60 de ani. Este menționat ca fiind cunoscut personal de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, o figură istorică bine atestată din secolul al XVII-lea, ceea ce oferă un punct de sprijin dincolo de hagiografie pentru existența sa reală. Restul detaliilor - traiul cu trupul gol pe munte, biruirea ispitelor - țin de limbajul tradițional al vieților de sihaștri și nu pot fi verificate independent. Moaștele i-au fost păstrate în peștera unde a viețuit, apoi împărțite din pricina tulburărilor din țară. Este cinstit ca unul dintre sihaștrii importanți ai Carpaților, integrat în rândul sfinților români prin cinstirea populară.

Ce spun izvoarele: Existența lui e susținută indirect de legătura cu Mitropolitul Dosoftei; restul vieții vine din tradiția monahală de la Bisericani.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani

Întemeietorul obștii monahale de la Bisericani, sihastru originar din ținutul Neamț
Tradiție, fără izvoare contemporane

Viața sa, transmisă de tradiția Mănăstirii Bisericani, spune că a fost călugărit la Mănăstirea Bistrița din Moldova, de unde a plecat în pelerinaj la Ierusalim și s-a retras ca sihastru în pustia din valea Iordanului, unde a adunat 17 ucenici într-o comunitate monahală. Din pricina năvălirilor arabe, grupul s-ar fi retras înapoi în Moldova, pe muntele numit apoi al Bisericanilor, unde a ridicat o biserică și chilii, statornicind o rânduială de rugăciune neîncetată după modelul mănăstirii Studion din Constantinopol. Episodul mutării unei comunități românești din Țara Sfântă în Moldova, ca și arătarea Maicii Domnului într-un stejar pe drumul spre Athos, sunt povestite exclusiv în limbajul hagiografic al tradiției mănăstirii și nu au confirmare independentă în materialele disponibile. Este cinstit ca cel dintâi sihastru cunoscut al Muntelui Bisericanilor și ctitor al schitului care îi duce, într-un fel, amintirea.

Ce spun izvoarele: Singura sursă este viața hagiografică păstrată de mănăstirea pe care a întemeiat-o; nu există alte confirmări istorice în materialele consultate.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Cuvios Roman Melodul

Diacon și autor de imnuri bizantine, creatorul genului condacului liturgic · sec. VI (sub împăratul Anastasie I, 491-518)
Parțial documentat

Roman a fost, potrivit vieții sale, originar din Emesa Siriei (azi Homs, Siria), unde a slujit ca paraclisiarh, apoi s-a mutat la Constantinopol în timpul domniei împăratului bizantin Anastasie I. Textul hagiografic povestește că, disprețuit de ceilalți clerici pentru că nu știa carte, ar fi primit în somn de la Maica Domnului o hârtie pe care a mâncat-o, dobândind astfel dintr-o dată darul de a compune imnuri - explicația miraculoasă pentru transformarea sa literară. Istoric, e sigur că Roman a fost un autor real de condace liturgice, gen pe care tradiția bizantină îl consideră întemeiat de el, cu o operă de peste o mie de compoziții, dintre care multe s-au păstrat și se cântă și azi. Biografia lui personală, inclusiv episodul vedeniei, e cunoscută aproape exclusiv din relatarea hagiografică, scrisă mult după viața sa. Este cinstit ca unul dintre marii imnografi ai Bisericii răsăritene.

Ce spun izvoarele: Corpusul său de condace e o dovadă literară reală; biografia personală vine din viața hagiografică, scrisă la distanță de secole.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfântul Ioan Cucuzel

Cântăreț bizantin de curte, apoi monah la Muntele Athos, considerat patronul cântăreților bisericești · sec. XII (sub Ioan al II-lea Comnenul, 1118-1143)
Parțial documentat

Ioan, poreclit Cucuzel după un fel de mâncare (fasole și mazăre), a fost, potrivit vieții sale, un cântăreț principal la curtea imperială bizantină din Constantinopol, în timpul împăratului Ioan al II-lea Comnenul. Nemulțumit de viața de curte și de o căsătorie pe care împăratul o pregătea pentru el, s-ar fi retras la Marea Lavră din Athos, unde s-a călugărit și a păstorit inițial caprele mănăstirii. Episoadele cu glasul lui îngeresc care fermeca animalele, cu vedenia Maicii Domnului și cu vindecarea miraculoasă a piciorului bolnav aparțin limbajului hagiografic tipic vieților de sfinți athoniți și nu pot fi verificate independent. Istoric, e cunoscut ca un compozitor și teoretician real al muzicii bizantine, autor al unor tratate de teorie psaltică și al unor cântări păstrate până azi, printre care „De demult prorocii”. Este cinstit ca patron al cântăreților bisericești, iar icoana „Cucuzelița” îi este legată de numele lui.

Ce spun izvoarele: Tratatele și compozițiile atribuite lui sunt o dovadă concretă a activității sale muzicale; restul biografiei vine din tradiția athonită.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfântul Apostol Anania

Unul dintre cei șaptezeci de Apostoli, episcop de Damasc, cunoscut din Faptele Apostolilor ca cel care l-a botezat pe Saul devenit Apostolul Pavel · sec. I
Parțial documentat

Anania a fost, potrivit relatării biblice din Faptele Apostolilor, un locuitor al Damascului (azi în Siria) care, la porunca primită în vedenie, l-a botezat pe Saul din Tars, viitorul Apostol Pavel, și a devenit apoi episcop al comunității creștine din cetate. Sinaxarul continuă povestea, spunând că a predicat și în Eleutheropolis (azi Beit Guvrin, în Israel/teritoriile palestiniene), unde guvernatorul roman al provinciei, numit Lucian, i-a cerut să aducă jertfă zeilor, conform edictelor administrației romane împotriva creștinilor. Refuzând, potrivit aceleiași relatări, a fost torturat - pielea zgâriată cu unelte de fier și rănile pârjolite cu torțe - apoi scos din cetate și ucis cu pietre. Episodul botezului lui Pavel are un temei scripturistic direct; judecata și moartea lui în Eleutheropolis sunt cunoscute doar din tradiția hagiografică ulterioară, fără o atestare romană independentă păstrată. Este cinstit ca apostol și mucenic al Bisericii primare, cu un cult foarte vechi.

Ce spun izvoarele: Rolul său în botezul lui Pavel are temei în Faptele Apostolilor; episodul martiriului vine exclusiv din tradiția hagiografică.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Sfinții Împărați ai Georgiei, Mirian și Nana

Regele și regina Iberiei (Georgia antică), primii conducători care au adoptat creștinismul ca religie de stat · sec. IV
Parțial documentat

Mirian al III-lea a fost regele istoric atestat al Iberiei caucaziene (regiunea Kartli, azi în Georgia), contemporan cu împăratul roman Constantin cel Mare. Viața sa, așa cum o transmite tradiția georgiană, povestește că, rătăcit la vânătoare într-o ceață stranie, s-ar fi convertit după ce a fost salvat invocând Dumnezeul propovăduit de Sfânta Nina, misionara care creștinase deja regina Nana. Ca urmare, Mirian a instituit creștinismul ca religie de stat și a cerut de la curtea lui Constantin cel Mare trimiterea de preoți, primind cruci, icoane și moaște, printre care o bucată din Cruce. Episodul vânătorii miraculoase e o relatare hagiografică; ceea ce e istoric solid este creștinarea Iberiei ca eveniment de stat în secolul al IV-lea, sub domnia lui Mirian, cu legături diplomatice reale către Constantinopol. Cei doi sunt cinstiți ca întemeietori ai creștinismului georgian, înmormântați la Mănăstirea Samtavro.

Ce spun izvoarele: Existența și domnia lui Mirian sunt atestate în cronicile georgiene; episoadele minunilor vin din tradiția hagiografică legată de Sfânta Nina.

Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Ritmul anului · ce se făcea în această perioadă

Brumărel: primele brume și culesul porumbului

Octombrie era numit de români brumărel, pentru că, spune Simion Florea Marian, în această lună începe a bruma sau a cădea brumele cele mici, mai blânde decât cele din brumar (noiembrie), luna brumei celei mari. Zicalele bătrânești leagă luna aceasta de scurtarea zilelor și de primele răceli de dimineață, semn că anul agricol se apropie de sfârșit.

Era, în satul vechi, vremea culesului de porumb. Tudor Pamfile descrie mai multe feluri de a strânge cotolanii - cu totul, dus sub șură, sau cu târna, coșul de nuiele purtat pe rist - și mai ales clăcile de curățit porumbul, unde se strângeau vecinii, se spuneau povești și, unde erau lăutari, se juca până spre ziuă. Tot acum se pregăteau semănăturile toamnei: usturoiul trebuia pus până la Sfântul Dumitru, altfel, credea lumea din Bucovina, „nu-l mai poți sămăna, că pică asupra capului”, iar bobul avea rânduiala lui legată de Sfântul Gheorghe.

În anii de secetă, tot în preajma acestei perioade, se scoteau în procesiune pe câmpuri moaște și icoane făcătoare de minuni - ale Sfântului Dumitru la Mitropolia din București, ale Sfintei Parascheva la Iași, ale Sfintei Filofteia la Curtea de Argeș - pentru rugăciuni de ploaie. În credința populară, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru erau închipuiți ca doi călăreți care își împart anul: unul aduce vara, când aleargă cu calul și pământul înverzește, celălalt aduce iarna, când frunza cade și vine omătul - o imagine care marca, în mintea satului, trecerea de la munca de peste an la odihna și pregătirile de iarnă.

Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.

Evenimente

Pe 1 octombrie, în istoria României

  1. 1855

    A apărut la Iași „Steaua Dunării”, jurnal politic, literar și comercial, condus de Mihail Kogălniceanu.

  2. 1872

    S-a creat, la București, „Asociația generală a lucrătorilor din România”.

  3. 1875

    Ion Creangă a debutat în revista „Convorbiri literare” cu povestirea „Soacra cu trei nurori”.

  4. 1920

    A fost înființată Legația română de la Budapesta, iar Traian Stârcea a fost numit consul.

  5. 1920

    A fost înființată Legația României la Viena, iar Nicolae B. Cantacuzino a fost numit consul.

  6. 1924

    Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian, schimbând socotirea sărbătorilor bisericești.

  7. 1935

    A fost înființată Legația României în Chile, consul fiind numit Nicolae Dianu.

  8. 1987

    A fost dată în folosință prima linie de tramvai din municipiul Cluj-Napoca.

  9. 1992

    S-a deschis, la București, „Centrul cultural ungar”.

  10. 2003

    S-a inaugurat, la Cluj, cel mai mare acvariu din Transilvania.

  11. 2005

    Pugilista Mihaela Cijevschi a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, la Podolsk, Rusia.

  12. 2009

    Miniștrii PSD și-au depus demisiile din guvernul premierului Emil Boc, care a anunțat interimari de la PD-L.

  13. 2021

    Dacian Cioloș a fost ales președinte al USR PLUS, în urma turului doi al alegerilor interne ale partidului.

Evenimente

Pe 1 octombrie, în lume

  1. 331 î.Hr.

    Alexandru cel Mare îl învinge decisiv pe Darius al III-lea al Persiei în bătălia de la Gaugamela.

  2. 1553

    Are loc la Westminster Abbey încoronarea reginei Maria I a Angliei.

  3. 1795

    Belgia (Țările de Jos Austriece) este anexată oficial de Franța revoluționară.

  4. 1800

    Spania cedează Franței, prin Tratatul de la San Ildefonso, teritoriul colonial Louisiana din America de Nord.

  5. 1814

    Se deschide Congresul de la Viena, menit să redeseneze harta politică a Europei după înfrângerea lui Napoleon.

  6. 1827

    În Războiul ruso-persan, armata rusă condusă de Ivan Paskevich cucerește Erevanul, punând capăt unui mileniu de dominație musulmană asupra Armeniei.

  7. 1890

    Congresul Statelor Unite înființează Parcul Național Yosemite din California.

  8. 1891

    Universitatea Stanford din California își deschide porțile pentru primii studenți.

  9. 1908

    Henry Ford lansează comercializarea automobilului „Model T”, la prețul de 825 de dolari.

  10. 1928

    Uniunea Sovietică introduce primul său plan cincinal de industrializare.

  11. 1946

    Se încheie procesul de la Nürnberg, în care principalii lideri naziști au fost judecați pentru crime de război.

  12. 1949

    Liderul comunist Mao Zedong proclamă la Beijing Republica Populară Chineză.

  13. 1951

    Republica Federală Germania se alătură Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT).

  14. 1960

    Nigeria își câștigă independența față de Regatul Unit.

  15. 1975

    Muhammad Ali îl învinge pe Joe Frazier prin knockout tehnic, în meciul cunoscut drept „Thrilla in Manila”.

  16. 2001

    Tehnologia 3G devine disponibilă pentru prima dată, adoptată de compania japoneză NTT Docomo.

  17. 2017

    Are loc în Catalonia un referendum pentru independență, declarat ilegal de Curtea Constituțională a Spaniei.

  18. 2024

    Israelul invadează sudul Libanului, a cincea invazie israeliană a Libanului începând din 1978.