Pe 1 octombrie, în istoria României, Biserica Ortodoxă Română a trecut în 1924 la calendarul îndreptat, când ziua de 1 octombrie a devenit 14 octombrie, iar în 1855 apărea la Iași „Steaua Dunării”, jurnalul unionist al lui Mihail Kogălniceanu. În lume, Alexandru cel Mare îl învingea în 331 î.Hr. pe Darius al III-lea la Gaugamela. În calendarul ortodox se prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Acoperământul Maicii Domnului
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul relatează că, în timpul unei privegheri de noapte la biserica Vlaherna din Constantinopol, sub domnia împăratului bizantin Leon cel Înțelept (886-912), Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie ar fi văzut-o pe Maica Domnului în văzduh, acoperind poporul cu omoforul ei. Textul hagiografic redă și o rugăciune atribuită Maicii Domnului pentru ocrotirea celor ce o cinstesc. Este vorba despre o vedenie relatată exclusiv în tradiția bisericească, fără un eveniment istoric independent care să o confirme. Praznicul a fost primit în calendarul liturgic bizantin ca sărbătoare a protecției divine, iar de aici a trecut și în calendarul românesc. Nu se cunoaște din materialele consultate anul exact al instituirii lui ca zi de prăznuire fixă.
Ce spun izvoarele: Singura relatare este textul hagiografic al Sinaxarului, scris mult după data presupusă a vedeniei.
Canonizare: Nu este vorba despre canonizarea unei persoane, ci despre instituirea unei sărbători liturgice; anul exact al instituirii ei nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăAcoperământul Maicii Domnului ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani
Parțial documentatViața sa, așa cum o păstrează tradiția monahală de la Mănăstirea Bisericani (Moldova, azi județul Neamț), spune că s-a retras într-o peșteră din muntele numit al lui Simon, unde a trăit în post și rugăciune aproximativ 60 de ani. Este menționat ca fiind cunoscut personal de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, o figură istorică bine atestată din secolul al XVII-lea, ceea ce oferă un punct de sprijin dincolo de hagiografie pentru existența sa reală. Restul detaliilor, traiul cu trupul gol pe munte, biruirea ispitelor, țin de limbajul tradițional al vieților de sihaștri și nu pot fi verificate independent. Moaștele i-au fost păstrate în peștera unde a viețuit, apoi împărțite din pricina tulburărilor din țară. Este cinstit ca unul dintre sihaștrii importanți ai Carpaților, integrat în rândul sfinților români prin cinstirea populară.
Ce spun izvoarele: Existența lui e susținută indirect de legătura cu Mitropolitul Dosoftei; restul vieții vine din tradiția monahală de la Bisericani.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăSfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Cuvios Chiriac de la Bisericani ↗
Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani
Tradiție, fără izvoare contemporaneViața sa, transmisă de tradiția Mănăstirii Bisericani, spune că a fost călugărit la Mănăstirea Bistrița din Moldova, de unde a plecat în pelerinaj la Ierusalim și s-a retras ca sihastru în pustia din valea Iordanului, unde a adunat 17 ucenici într-o comunitate monahală. Din pricina năvălirilor arabe, grupul s-ar fi retras înapoi în Moldova, pe muntele numit apoi al Bisericanilor, unde a ridicat o biserică și chilii, statornicind o rânduială de rugăciune neîncetată după modelul mănăstirii Studion din Constantinopol. Episodul mutării unei comunități românești din Țara Sfântă în Moldova, ca și arătarea Maicii Domnului într-un stejar pe drumul spre Athos, sunt povestite exclusiv în limbajul hagiografic al tradiției mănăstirii și nu au confirmare independentă în materialele disponibile. Este cinstit ca cel dintâi sihastru cunoscut al Muntelui Bisericanilor și ctitor al schitului care îi duce, într-un fel, amintirea.
Ce spun izvoarele: Singura sursă este viața hagiografică păstrată de mănăstirea pe care a întemeiat-o; nu există alte confirmări istorice în materialele consultate.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăSfântul Cuvios Iosif de la Bisericani ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Cuvios Iosif de la Bisericani ↗
Sfântul Cuvios Roman Melodul
Parțial documentatRoman a fost, potrivit vieții sale, originar din Emesa Siriei (azi Homs, Siria), unde a slujit ca paraclisiarh, apoi s-a mutat la Constantinopol în timpul domniei împăratului bizantin Anastasie I. Textul hagiografic povestește că, disprețuit de ceilalți clerici pentru că nu știa carte, ar fi primit în somn de la Maica Domnului o hârtie pe care a mâncat-o, dobândind astfel dintr-o dată darul de a compune imnuri, explicația miraculoasă pentru transformarea sa literară. Istoric, e sigur că Roman a fost un autor real de condace liturgice, gen pe care tradiția bizantină îl consideră întemeiat de el, cu o operă de peste o mie de compoziții, dintre care multe s-au păstrat și se cântă și azi. Biografia lui personală, inclusiv episodul vedeniei, e cunoscută aproape exclusiv din relatarea hagiografică, scrisă mult după viața sa. Este cinstit ca unul dintre marii imnografi ai Bisericii răsăritene.
Ce spun izvoarele: Corpusul său de condace e o dovadă literară reală; biografia personală vine din viața hagiografică, scrisă la distanță de secole.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfântul Cuvios Roman Melodul ↗
- Sursă bisericeascăViața Cuviosului Roman, făcătorul de condace ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
Sfântul Ioan Cucuzel
Parțial documentatIoan, poreclit Cucuzel după un fel de mâncare (fasole și mazăre), a fost, potrivit vieții sale, un cântăreț principal la curtea imperială bizantină din Constantinopol, în timpul împăratului Ioan al II-lea Comnenul. Nemulțumit de viața de curte și de o căsătorie pe care împăratul o pregătea pentru el, s-ar fi retras la Marea Lavră din Athos, unde s-a călugărit și a păstorit inițial caprele mănăstirii. Episoadele cu glasul lui îngeresc care fermeca animalele, cu vedenia Maicii Domnului și cu vindecarea miraculoasă a piciorului bolnav aparțin limbajului hagiografic tipic vieților de sfinți athoniți și nu pot fi verificate independent. Istoric, e cunoscut ca un compozitor și teoretician real al muzicii bizantine, autor al unor tratate de teorie psaltică și al unor cântări păstrate până azi, printre care „De demult prorocii”. Este cinstit ca patron al cântăreților bisericești, iar icoana „Cucuzelița” îi este legată de numele lui.
Ce spun izvoarele: Tratatele și compozițiile atribuite lui sunt o dovadă concretă a activității sale muzicale; restul biografiei vine din tradiția athonită.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfântul Ioan Cucuzel ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Ioan Cucuzel ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
Sfântul Apostol Anania
Parțial documentatAnania a fost, potrivit relatării biblice din Faptele Apostolilor, un locuitor al Damascului (azi în Siria) care, la porunca primită în vedenie, l-a botezat pe Saul din Tars, viitorul Apostol Pavel, și a devenit apoi episcop al comunității creștine din cetate. Sinaxarul continuă povestea, spunând că a predicat și în Eleutheropolis (azi Beit Guvrin, în Israel/teritoriile palestiniene), unde guvernatorul roman al provinciei, numit Lucian, i-a cerut să aducă jertfă zeilor, conform edictelor administrației romane împotriva creștinilor. Refuzând, potrivit aceleiași relatări, a fost torturat, pielea zgâriată cu unelte de fier și rănile pârjolite cu torțe, apoi scos din cetate și ucis cu pietre. Episodul botezului lui Pavel are un temei scripturistic direct; judecata și moartea lui în Eleutheropolis sunt cunoscute doar din tradiția hagiografică ulterioară, fără o atestare romană independentă păstrată. Este cinstit ca apostol și mucenic al Bisericii primare, cu un cult foarte vechi.
Ce spun izvoarele: Rolul său în botezul lui Pavel are temei în Faptele Apostolilor; episodul martiriului vine exclusiv din tradiția hagiografică.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfântul Apostol Anania ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfântului Apostol Anania ↗
- Sursă bisericeascăSinaxarul zilei ↗
Sfinții Împărați ai Georgiei, Mirian și Nana
Parțial documentatMirian al III-lea a fost regele istoric atestat al Iberiei caucaziene (regiunea Kartli, azi în Georgia), contemporan cu împăratul roman Constantin cel Mare. Viața sa, așa cum o transmite tradiția georgiană, povestește că, rătăcit la vânătoare într-o ceață stranie, s-ar fi convertit după ce a fost salvat invocând Dumnezeul propovăduit de Sfânta Nina, misionara care creștinase deja regina Nana. Ca urmare, Mirian a instituit creștinismul ca religie de stat și a cerut de la curtea lui Constantin cel Mare trimiterea de preoți, primind cruci, icoane și moaște, printre care o bucată din Cruce. Episodul vânătorii miraculoase e o relatare hagiografică; ceea ce e istoric solid este creștinarea Iberiei ca eveniment de stat în secolul al IV-lea, sub domnia lui Mirian, cu legături diplomatice reale către Constantinopol. Cei doi sunt cinstiți ca întemeietori ai creștinismului georgian, înmormântați la Mănăstirea Samtavro.
Ce spun izvoarele: Existența și domnia lui Mirian sunt atestate în cronicile georgiene; episoadele minunilor vin din tradiția hagiografică legată de Sfânta Nina.
Canonizare: Cult vechi, anterior procedurilor formale de canonizare.
- Sursă bisericeascăSfinții Împărați ai Georgiei, Mirian și Nana ↗
- Sursă bisericeascăViața Sfinților Împărați ai Georgiei, Mirian și Nana ↗
Tradițiile zilei
Brumărel: primele brume și culesul porumbului
Octombrie era numit de români brumărel, pentru că, spune Simion Florea Marian, în această lună începe a bruma sau a cădea brumele cele mici, mai blânde decât cele din brumar (noiembrie), luna brumei celei mari. Zicalele bătrânești leagă luna aceasta de scurtarea zilelor și de primele răceli de dimineață, semn că anul agricol se apropie de sfârșit.
Era, în satul vechi, vremea culesului de porumb. Tudor Pamfile descrie mai multe feluri de a strânge cotolanii, cu totul, dus sub șură, sau cu târna, coșul de nuiele purtat pe rist, și mai ales clăcile de curățit porumbul, unde se strângeau vecinii, se spuneau povești și, unde erau lăutari, se juca până spre ziuă. Tot acum se pregăteau semănăturile toamnei: usturoiul trebuia pus până la Sfântul Dumitru, altfel, credea lumea din Bucovina, „nu-l mai poți sămăna, că pică asupra capului”, iar bobul avea rânduiala lui legată de Sfântul Gheorghe.
În anii de secetă, tot în preajma acestei perioade, se scoteau în procesiune pe câmpuri moaște și icoane făcătoare de minuni, ale Sfântului Dumitru la Mitropolia din București, ale Sfintei Parascheva la Iași, ale Sfintei Filofteia la Curtea de Argeș, pentru rugăciuni de ploaie. În credința populară, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru erau închipuiți ca doi călăreți care își împart anul: unul aduce vara, când aleargă cu calul și pământul înverzește, celălalt aduce iarna, când frunza cade și vine omătul, o imagine care marca, în mintea satului, trecerea de la munca de peste an la odihna și pregătirile de iarnă.
Pentru ziua exactă n-am găsit un obicei documentat; textul descrie perioada din calendarul popular în care cade ziua.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, 1898 ↗
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Agricultura la români, 1913 ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II, 1903 ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 1 octombrie, în istoria României
-
1855
A apărut la Iași „Steaua Dunării”, jurnal politic, literar și comercial, condus de Mihail Kogălniceanu. Citește →
-
1872
S-a creat, la București, „Asociația generală a lucrătorilor din România”.
-
1875
Ion Creangă a debutat în revista „Convorbiri literare” cu povestirea „Soacra cu trei nurori”.
-
1920
A fost înființată Legația română de la Budapesta, iar Traian Stârcea a fost numit consul.
-
1920
A fost înființată Legația României la Viena, iar Nicolae B. Cantacuzino a fost numit consul.
-
1924
Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian, schimbând socotirea sărbătorilor bisericești. Citește →
-
1935
A fost înființată Legația României în Chile, consul fiind numit Nicolae Dianu.
-
1987
A fost dată în folosință prima linie de tramvai din municipiul Cluj-Napoca.
-
1992
S-a deschis, la București, „Centrul cultural ungar”.
-
2003
S-a inaugurat, la Cluj, cel mai mare acvariu din Transilvania.
-
2005
Pugilista Mihaela Cijevschi a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc, la Podolsk, Rusia.
-
2009
Miniștrii PSD și-au depus demisiile din guvernul premierului Emil Boc, care a anunțat interimari de la PD-L.
-
2021
Dacian Cioloș a fost ales președinte al USR PLUS, în urma turului doi al alegerilor interne ale partidului.
Pe 1 octombrie, în lume
-
331 î.Hr.
Alexandru cel Mare îl învinge decisiv pe Darius al III-lea al Persiei în bătălia de la Gaugamela. Citește →
-
1553
Are loc la Westminster Abbey încoronarea reginei Maria I a Angliei.
-
1795
Belgia (Țările de Jos Austriece) este anexată oficial de Franța revoluționară.
-
1800
Spania cedează Franței, prin Tratatul de la San Ildefonso, teritoriul colonial Louisiana din America de Nord.
-
1814
Se deschide Congresul de la Viena, menit să redeseneze harta politică a Europei după înfrângerea lui Napoleon.
-
1827
În Războiul ruso-persan, armata rusă condusă de Ivan Paskevich cucerește Erevanul, punând capăt unui mileniu de dominație musulmană asupra Armeniei.
-
1890
Congresul Statelor Unite înființează Parcul Național Yosemite din California.
-
1891
Universitatea Stanford din California își deschide porțile pentru primii studenți.
-
1908
Henry Ford lansează comercializarea automobilului „Model T”, la prețul de 825 de dolari.
-
1928
Uniunea Sovietică introduce primul său plan cincinal de industrializare.
-
1946
Se încheie procesul de la Nürnberg, în care principalii lideri naziști au fost judecați pentru crime de război.
-
1949
Liderul comunist Mao Zedong proclamă la Beijing Republica Populară Chineză.
-
1951
Republica Federală Germania se alătură Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT).
-
1960
Nigeria își câștigă independența față de Regatul Unit.
-
1975
Muhammad Ali îl învinge pe Joe Frazier prin knockout tehnic, în meciul cunoscut drept „Thrilla in Manila”.
-
2001
Tehnologia 3G devine disponibilă pentru prima dată, adoptată de compania japoneză NTT Docomo.
-
2017
Are loc în Catalonia un referendum pentru independență, declarat ilegal de Curtea Constituțională a Spaniei.
-
2024
Israelul invadează sudul Libanului, a cincea invazie israeliană a Libanului începând din 1978.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 1 octombrie în istoria României?
Trei momente se rețin. În 1855, la Iași apărea „Steaua Dunării”, jurnalul politic, literar și comercial al lui Mihail Kogălniceanu, foaia de luptă a mișcării unioniste. În 1875, Ion Creangă debuta în revista „Convorbiri literare” cu povestirea „Soacra cu trei nurori”. În 1924, Biserica Ortodoxă Română trecea la calendarul îndreptat.
Ce sfânt este pe 1 octombrie?
Ziua de 1 octombrie este praznicul Acoperământului Maicii Domnului. În aceeași zi, calendarul ortodox pomenește pe Sfântul Apostol Anania, dintre cei șaptezeci, pe Sfântul Roman Melodul și pe Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani, sihaștri moldoveni. Potrivit calendarului publicat de Patriarhia Română, în această zi se îngăduie peștele.
Ce s-a întâmplat pe 1 octombrie în lume?
În 331 î.Hr., Alexandru cel Mare îl învingea decisiv pe Darius al III-lea al Persiei în bătălia de la Gaugamela. În 1814 se deschidea Congresul de la Viena, chemat să redeseneze harta Europei după Napoleon. În 1949, Mao Zedong proclama la Beijing Republica Populară Chineză, iar în 1960 Nigeria își câștiga independența.
Când a trecut Biserica Ortodoxă Română la calendarul îndreptat?
Pe 1 octombrie 1924, zi care a devenit 14 octombrie 1924. Hotărârea fusese luată de Sfântul Sinod pe 13 noiembrie 1923, punând în aplicare recomandările congresului panortodox de la Constantinopol, ținut între 10 mai și 8 iunie 1923. Au fost scoase din numărătoare treisprezece zile adunate de calendarul iulian.
Ce ziar unionist a apărut la Iași pe 1 octombrie 1855?
„Steaua Dunării”, scos de Mihail Kogălniceanu și anunțat drept jurnal politic, literar și comercial. A susținut unirea Principatelor pe temeiul capitulațiilor din vechime, iar în numărul 31, din 9 iunie 1856, a tipărit pentru prima dată „Hora Unirii” a lui Vasile Alecsandri. După interzicere, cauza a fost dusă mai departe de la Bruxelles.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.