Sursa originală
Pe scurt
Cea mai amănunțită analiză geologică făcută până acum pe Piatra Altarului de la Stonehenge, o lespede de șase tone și 4,9 metri, nu a găsit niciun loc de origine cu același set de trăsături. Căutarea în bazinul Orcadian din nord-estul Scoției nu a dat, deocamdată, rezultat.
- 01Piatra Altarului de la Stonehenge, o lespede de gresie de aproximativ 4,9 metri și șase tone, a trecut prin cea mai amănunțită analiză geologică de până acum.
- 02Au fost măsurate structura, mineralele, compoziția chimică și trăsăturile izotopice, pe piatră și pe fragmente din colecții de muzeu.
- 03Niciunul dintre locurile cercetate, inclusiv din bazinul Orcadian al nord-estului Scoției, nu are același set de trăsături.
- 04Studiul a fost condus de Duncan Pirrie, de la Universitatea din South Wales, și a apărut în Journal of the Geological Society.
Lespedea de gresie din mijlocul Stonehenge, cunoscută ca Piatra Altarului, a trecut prin cea mai amănunțită analiză geologică de până acum. Rezultatul nu este o descoperire, ci o eliminare: niciunul dintre locurile cercetate nu are același set de trăsături ca piatra. Studiul a apărut în noiembrie 2026 în Journal of the Geological Society, iar Universitatea din Aberystwyth l-a anunțat la 5 noiembrie.
Ce este Piatra Altarului
Este o lespede de gresie de aproximativ 4,9 metri și șase tone, așezată culcată în inima monumentului din Câmpia Salisbury, sub montantul prăbușit al Marelui Trilit și sub buiandrugul lui. Stonehenge a fost ridicat în mai multe faze, între aproximativ 3000 și 1600 î.Hr., iar monumentul este cunoscut în toată lumea tocmai pentru distanțele pe care au fost aduse pietrele lui: pietrele albastre, mai mici, au venit de la aproximativ 225 de kilometri, din vestul țării Galilor.
Piatra Altarului este, însă, unică între pietrele monumentului. Peste un secol, arheologii și geologii au crezut că vine și ea din țara Galilor. Cercetări recente au răsturnat această presupunere și au arătat spre nord-estul Scoției.
Ce s-a măsurat acum
Echipa a combinat observații noi făcute pe piatra însăși cu un studiu amănunțit al fragmentelor păstrate în colecții de muzeu. Au fost cercetate structura, mineralele, compoziția chimică și trăsăturile izotopice. Titlul studiului enumeră chiar aceste direcții: constrângeri sedimentologice, petrografice, mineralogice, geochimice și izotopice.
Căutarea s-a concentrat pe bazinul Orcadian, din nord-estul Scoției, acolo unde arătau cercetările anterioare. Pentru moment, acolo nu s-a găsit un loc cu aceleași trăsături ca Piatra Altarului.
Ce spun cercetătorii
Studiul a fost condus de profesorul Duncan Pirrie, profesor emerit la Universitatea din South Wales. El spune că este cea mai cuprinzătoare investigație geologică făcută vreodată asupra pietrei și că, prin îmbinarea mai multor tehnici de analiză, echipa a obținut cea mai limpede imagine de până acum a compoziției ei și a putut pune la încercare ipotezele despre origine.
Deocamdată, niciunul dintre locurile cercetate nu are același set de trăsături ca Piatra Altarului. Asta ne spune că căutarea nu s-a încheiat, dar că suntem acum mult mai bine pregătiți să ne concentrăm pe zonele care au cele mai mari șanse să dea un răspuns.
Duncan Pirrie, Universitatea din South Wales
Richard Bevins, profesor onorific la Departamentul de Geografie și Științe ale Pământului al Universității din Aberystwyth, amintește că timp de aproape un secol s-a crezut că piatra vine din vestul țării Galilor și că cercetările echipei au răsturnat această presupunere, arătând spre Scoția. Noul studiu, spune el, restrânge căutarea prin identificarea trăsăturilor geologice exacte care trebuie urmărite.
Nick Pearce, profesor emerit de geochimie la aceeași universitate, pune lucrurile într-o formulă potrivită: într-o poveste de detectivi geologici, eliminarea unei zone posibile contează tot atât cât identificarea unei zone noi. Cercetarea a adunat geologi și arheologi din Regatul Unit, Canada, Italia și Suedia, de la Universitatea din South Wales, Aberystwyth, University College London, Universitatea din Aberdeen, Universitatea din Plymouth, Institutul James Hutton, Universitatea Suedeză de Științe Agricole și Universitatea Milano-Bicocca.
Ce nu se știe încă
Locul de origine al pietrei rămâne necunoscut. Rezultatul de acum nu spune că Scoția a fost scoasă din discuție, ci că în zonele cercetate din bazinul Orcadian nu s-a găsit o potrivire pe toate trăsăturile măsurate. Nici drumul pietrei până la Câmpia Salisbury, dacă originea ei este cu adevărat nordică, nu are deocamdată o explicație documentată.
Ce aduce studiul este o amprentă geologică detaliată: setul de trăsături pe care trebuie să le aibă roca de la capăt. Cercetătorii speră că această amprentă va permite, în cele din urmă, găsirea sursei.
Surse
- Universitatea din Aberystwyth, comunicat „Mystery origin of iconic Stonehenge Altar Stone deepens as search narrows”, 5 noiembrie 2026, https://www.aber.ac.uk/en/news/archive/2026/11/title-290479-en.html
✓ Ce știm sigur
- Piatra Altarului măsoară aproximativ 4,9 metri și cântărește șase tone.
- Stonehenge a fost ridicat în mai multe faze, între aproximativ 3000 și 1600 î.Hr.
- Pietrele albastre ale monumentului au venit de la aproximativ 225 de kilometri, din vestul țării Galilor.
- Ipoteza galeză pentru Piatra Altarului a fost răsturnată de cercetări recente, care au arătat spre nord-estul Scoției.
? Ce rămâne neclar
- Locul de origine al Pietrei Altarului rămâne necunoscut.
- Rezultatul nu scoate Scoția din discuție; spune doar că în zonele cercetate nu s-a găsit o potrivire pe toate trăsăturile.
- Drumul pe care piatra ar fi ajuns până la Câmpia Salisbury nu are deocamdată o explicație documentată.
Contextul românesc
Problema de fond, aducerea pietrei de departe, se pune și la noi. Blocurile de calcar din care s-au ridicat zidurile cetăților dacice din Munții Orăștiei nu sunt locale: au fost extrase din cariera de la Măgura Călanului, în Hunedoara, și duse câteva zeci de kilometri, până la Sarmizegetusa Regia, pe un drum de deal și de munte. Tot așa, andezitul folosit în zona sacră a venit din alt loc decât cel în care a fost pus. Deosebirea față de cazul Stonehenge este că la noi cariera este cunoscută și se poate vizita, iar acolo tocmai cariera lipsește. Metoda este însă aceeași: se compară mineralele și chimia rocii din monument cu cele ale aflorimentelor posibile.
Întrebări frecvente
De unde vine Piatra Altarului de la Stonehenge?
Nu se știe. Timp de aproape un secol s-a crezut că vine din vestul țării Galilor, apoi cercetări recente au arătat spre nord-estul Scoției. Noul studiu din noiembrie 2026 arată că niciunul dintre locurile cercetate nu are același set de trăsături.
Ce s-a măsurat în studiul nou?
Structura, mineralele, compoziția chimică și trăsăturile izotopice ale pietrei. Echipa a combinat observații noi făcute pe lespede cu analiza fragmentelor păstrate în colecții de muzeu, pe căi sedimentologice, petrografice, mineralogice, geochimice și izotopice.
Cât de mare este piatra?
Aproximativ 4,9 metri lungime și șase tone. Zace culcată în inima monumentului, sub montantul prăbușit al Marelui Trilit și sub buiandrugul lui, și este unică între pietrele de la Stonehenge.
Cine a făcut cercetarea?
O echipa internațională condusă de Duncan Pirrie, profesor emerit la Universitatea din South Wales, cu geologi și arheologi din Regatul Unit, Canada, Italia și Suedia. Rezultatele au apărut în Journal of the Geological Society, în noiembrie 2026.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


