Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat pe 30 septembrie 2026 în Archaeological and Anthropological Sciences descrie un calcul urinar provenit din mormântul unui bărbat de 40-49 de ani, din kurganul 4 de la Ipatovo-5, în nordul ținutului Stavropol. Mormântul e atribuit orizontului Maikop de stepă, circa 3300-3000 î.Hr.
- 01Concrețiune calcificată din mormântul 6, kurganul 4, situl Ipatovo-5, nordul ținutului Stavropol.
- 02Bărbat de 40-49 de ani, orizontul Maikop de stepă, circa 3300-3000 î.Hr.
- 03Șapte metode de analiză instrumentală aplicate unui singur obiect.
- 04Mineralogia indică o origine infecțioasă, nu alimentară: lipsesc complet oxalatul de calciu și acidul uric.
- 05Autorii nu pot spune dacă piatra s-a format în rinichi sau în prostată; cele două variante sunt date ca la fel de plauzibile.
Un studiu publicat pe 30 septembrie 2026 în Archaeological and Anthropological Sciences descrie o concrețiune calcificată provenită din mormântul 6 al kurganului 4 de la Ipatovo-5, în nordul ținutului Stavropol. Omul îngropat acolo era un bărbat de 40-49 de ani, iar mormântul este atribuit orizontului numit Maikop de stepă, din ultima treime a mileniului IV î.Hr. Cele șapte metode de analiză aplicate pietrei duc toate într-o singură direcție: infecție.
Mormântul și datarea
Contextul este precis: mormântul 6, kurganul 4, situl Ipatovo-5, în stepa ciscaucaziană, la nord de orașul Stavropol. Atribuirea culturală este orizontul Maikop de stepă, iar autorii scriu expresia între ghilimele, semn că o tratează ca etichetă de lucru. Intervalul dat este circa 3300-3000 î.Hr. Merită reținut cum se ajunge la el: este o încadrare culturală, nu o măsurătoare. Materialele publicate nu cuprind nicio dată de radiocarbon pentru acest mormânt, niciun cod de laborator și nicio curbă de calibrare. În groapă s-a mai găsit un vârf de săgeată de silex.
Nu este, deocamdată, o piatră la rinichi
Aceasta e precizarea cea mai importantă, fiindcă titlurile care circulă spun toate altceva. Rezumatul studiului formulează limpede: datele nu permit o distincție definitivă între două origini anatomice la fel de plauzibile, un calcul renal apărut în urma unei infecții a căilor urinare superioare sau un calcul prostatic format pe loc, din cauza unei prostatite bacteriene cronice. Termenul folosit de autori este cel neutru, urolit, adică piatră urinară. Deci: piatră din aparatul urinar, da; piatră la rinichi, încă nu.
Șapte metode pe un singur obiect
Lista aparatelor e neașteptat de lungă pentru o singură piesă. Fluorescență de raze X pe suprafețe mici, cu spot de 20 de microni. Difracție de raze X pe pulbere, cu probe luate separat de la exterior și din interiorul obiectului. Spectroscopie în infraroșu. Analiză elementală prin combustie, pe probe de 1,5-3 miligrame, arse la 975 de grade, în trei repetări. Microscopie electronică cu analiză de raze X. Microtomografie computerizată, cu reconstrucție la 0,007 milimetri pe voxel. Și tomografie cu numărare de fotoni, cu praguri de energie la 7, 15, 22, 30 și 40 de kiloelectronvolți. Nu apar în listă histologia, analiza de ADN antic și cea de izotopi.
Infecție, nu alimentație
Semnătura mineralogică este o matrice de carbapatită și hidroxiapatită cu whitlockit, pe care autorii o numesc marcă clinică a infecției bacteriene; tabelele arată și prezența calcitei. Decisivă este însă o absență: lipsesc complet fazele metabolice, oxalatul de calciu și acidul uric. Analiza prin combustie dă azot în jur de 0,2%, ceea ce exclude fazele bogate în substanțe organice. Coordonatoarea studiului, Natalia Berezina, pune față în față așteptarea și rezultatul: datele de izotopi pentru populația epocii bronzului timpuriu indică o dietă de crescători de animale, cu multă carne și multe lactate, și ar fi fost logic să presupunem că piatra s-a format pe fondul acestei alimentații, dar cercetarea a arătat contrariul, adică urmarea unei infecții cronice, cu durere și tulburări de evacuare timp de mulți ani.
Trei lucruri mutate din loc pe drumul spre public
Primul este cel de mai sus, piatra la rinichi dată ca fapt. Al doilea este geografia: Ipatovo-5 nu se află lângă Marea Neagră, ci în stepa interioară a Ciscaucaziei, la câteva sute de kilometri atât de Marea Neagră, cât și de Marea Caspică. Al treilea este vârsta: intervalul publicat merge de la circa 5.300 la circa 5.000 de ani în urmă, iar cifra rotundă de 5.300 ia capătul cel mai vechi și îl dă ca vârstă. Mai trebuie spus ce nu pretind autorii: nu afirmă nicăieri că este cel mai vechi calcul urinar cunoscut. Bibliografia lor citează piese mai vechi, printre care calculi prostatici de la Al Khiday, în Sudan, și un calcul vezical de circa 8.500 de ani din peștera Uzzo, în Sicilia.
Ce nu stabilește studiul
Organul în care s-a format piatra rămâne nedeterminat. Agentul bacterian nu este numit: whitlockitul e interpretat ca semnătură compatibilă cu o infecție, iar în metode nu apare nicio analiză microbiologică, proteomică sau de ADN. Nu se stabilește că piatra a contribuit la moartea omului. Poziția ei în corp nu e documentată: obiectul a fost recunoscut în laborator, între oasele mâinilor din colecție. Dimensiunile și greutatea nu apar în materialele publicate ale studiului, la fel cum nu apare nici procentul de carbonat al acestei piese. Sexul este stabilit osteologic, nu genetic, iar studiul nu dă o frecvență a litiazei la nivelul populației din necropolă.
Surse
- N. Ya. Berezina, M. A. Statkus, A. A. Kalmykov, I. V. Abdrashitova, I. V. Kolesnik, V. B. Platonov, D. A. Shashurin, A. V. Garmay, V. V. Korobkova, V. S. Ryleeva, J. Gresky, Urolithiasis in the early bronze age of the North Caucasus, Archaeological and Anthropological Sciences 18, nr. 10, 2026, art. 209, ISSN 1866-9557, https://doi.org/10.1007/s12520-026-02574-7
- Materialul suplimentar 1 al aceluiași articol, cu descrierea metodelor și tabelele de compoziție S1-S6, https://static-content.springer.com/esm/art%3A10.1007%2Fs12520-026-02574-7/MediaObjects/12520_2026_2574_MOESM1_ESM.pdf
- Fundația Rusă pentru Știință, fișa proiectului 25-18-00322, Lumea crescătorilor de animale: chestiuni actuale de bioarheologie a populațiilor Ciscaucaziei și ale sudului Europei de Est, director N. Ya. Berezina, Universitatea de Stat din Moscova, https://rscf.ru/project/25-18-00322/
- K. Özdemir, A. A. Akyol, Y. S. Erdal, A Case of Ancient Bladder Stones from Oluz Höyük, Amasya, Turkey, International Journal of Osteoarchaeology 25, nr. 6, 2015, p. 827-837, ISSN 1047-482X, https://doi.org/10.1002/oa.2349
- G. R. Colmont, D. Bazin, M. Daudon, SEM-EDX micro-analysis and FTIR infrared microscopy by ATR of a bladder stone from the IIIth millennium BC from the B1S passage-grave of the necropolis in Chenon, Comptes Rendus. Chimie 25, supl. 1, 2022, p. 431-444, https://doi.org/10.5802/crchim.143
- D. Usai, L. Maritan, G. Dal Sasso, G. Artioli, S. Salvatori, T. Jakob, T. Salviato, Late Pleistocene/Early Holocene Evidence of Prostatic Stones at Al Khiday Cemetery, Central Sudan, PLOS ONE 12, nr. 1, 2017, art. e0169524, https://doi.org/10.1371/journal.pone.0169524
✓ Ce știm sigur
- Articolul a apărut online pe 30 septembrie 2026, în numărul 10 al volumului 18.
- Matricea este de carbapatită și hidroxiapatită cu whitlockit, iar tabelele consemnează și calcită.
- Fazele metabolice lipsesc complet, ceea ce exclude cauza alimentară ca factor principal.
- Microtomografia a fost reconstruită la 0,007 milimetri pe voxel, iar tomografia cu numărare de fotoni la 0,06 milimetri.
- Cercetarea a fost finanțată prin grantul 25-18-00322 al Fundației Ruse pentru Știință.
? Ce rămâne neclar
- Studiul nu stabilește organul în care s-a format piatra: originea renală și cea prostatică sunt prezentate ca la fel de plauzibile.
- Materialele publicate nu dau dimensiunile și greutatea obiectului, nici procentul de carbonat al acestei piese.
- Nu există nicio datare cu radiocarbon, niciun cod de laborator și nicio curbă de calibrare pentru mormânt; încadrarea e culturală.
- Agentul bacterian nu este identificat; în metode nu apar analize microbiologice, proteomice sau de ADN.
- Poziția anatomică a pietrei nu e documentată: obiectul a fost recunoscut în laborator, între oasele mâinilor din colecție.
- Studiul nu stabilește că piatra a contribuit la moartea omului.
- Nu se dă o frecvență a litiazei la nivelul necropolei.
Contextul românesc
Pentru România și pentru Dunărea de Jos nu există niciun calcul urinar sau biliar publicat, nici de la Hamangia și Cernavodă, nici de la Gumelnița, nici din kurganele din Dobrogea și din Moldova. Nici bibliografia autorilor, care trece în revistă literatura comparării, nu cuprinde vreun caz românesc, bulgăresc sau dunărean. Explicația este tocmai cea pe care o dau și autorii pentru raritatea generală a acestor piese: pietrele se dizolvă repede în pământ, se sfărâmă sau trec neobservate și se pierd la săpătură. Paleopatologia românească publică în reviste internaționale, de la defecte dentare la București în secolele XVI-XIX până la un caz probabil de hiperostoză corticală infantilă în România secolelor II-IV, dar un caz de litiază nu a fost încă semnalat. Cel mai apropiat punct de comparație geografică rămâne calculul vezical de la Oluz Höyük, în Anatolia.
Întrebări frecvente
Este vorba despre o piatră la rinichi?
Nu se poate afirma. Autorii scriu că datele nu permit o distincție definitivă între două origini la fel de plauzibile: un calcul renal apărut după o infecție a căilor urinare superioare sau un calcul prostatic format pe loc. Termenul lor este cel neutru, urolit.
Cum se știe că piatra vine dintr-o infecție, nu din alimentație?
Din mineralogie. Matricea e de carbapatită și hidroxiapatită cu whitlockit, considerată marcă a infecției bacteriene, iar fazele metabolice, oxalatul de calciu și acidul uric, lipsesc complet. Azotul măsurat prin combustie, în jur de 0,2%, exclude fazele bogate în substanțe organice.
Cât de veche este piesa?
Mormântul este încadrat în ultima treime a mileniului IV î.Hr., circa 3300-3000, adică aproximativ între 5.300 și 5.000 de ani în urmă. Încadrarea vine din atribuirea culturală la orizontul Maikop de stepă; materialele publicate nu cuprind nicio dată de radiocarbon pentru acest mormânt.
Este cel mai vechi calcul urinar cunoscut?
Nu, și autorii nu pretind asta. Noutățea pe care o revendică este metodologică, prima analiză multidisciplinară completă a acestei piese. Bibliografia lor citează exemplare mai vechi, printre care calculi prostatici de la Al Khiday, în Sudan, și unul vezical de circa 8.500 de ani din Sicilia.
Există cazuri asemănătoare publicate în România?
Nu. Nu există niciun calcul urinar sau biliar publicat din România sau de la Dunărea de Jos. Autorii explică raritatea generală a acestor descoperiri: pietrele se dizolvă în pământ, se sfărâmă sau trec neobservate și se pierd în timpul săpăturii.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
