Sursa originală
Pe scurt
Într-un mormânt princiar scitic de la Tunnug 1, în Republica Tuva, au fost găsite circa 1.000 de semințe de canabis și semnale de cannabinol în păr uman. Șase semințe datate cu radiocarbon duc depunerea la începutul secolului al VIII-lea î.Hr., adică acum aproximativ 2.800 de ani.
- 01Circa 1.000 de semințe de canabis au fost recuperate din mormântul princiar Tunnug 1, în Republica Tuva, sudul Siberiei.
- 02Șase semințe au fost datate direct cu radiocarbon, iar depunerea lor cade la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
- 03În mai multe probe de păr uman din camera funerară centrală au apărut semnale clare de cannabinol, produs prin oxidarea THC.
- 04Autorii prezintă rezultatul ca pe cea mai veche dovadă datată direct pentru folosirea canabisului pentru efectul lui.
Într-un mormânt princiar scitic din sudul Siberiei au fost recuperate aproximativ 1.000 de semințe de canabis, iar în firele de păr uman păstrate în camera funerară centrală cercetătorii au găsit semnale clare de cannabinol. Autorii studiului, apărut la 5 noiembrie 2026 în revista Science, îl prezintă drept cea mai veche dovadă arheologică datată direct pentru folosirea canabisului pentru proprietățile lui care îmbată. Datarea cu radiocarbon a șase semințe duce depunerea lor la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
Tunnug 1, un kurgan din Republica Tuva
Mormântul se află în Republica Tuva, în sudul Siberiei, într-un sit cunoscut arheologilor ca Tunnug 1. Aparține unor oameni de rang înalt din societatea scitică, cultura călăreților din stepa eurasiatică. Autorul principal al studiului este Gino Caspari, de la Institutul de Științe Arheologice al Universității din Berna și de la Institutul Max Planck de Geoantropologie din Jena.
Potrivit lui Caspari, înmormântările din acest kurgan au fost însoțite de sacrificii de cai pe scară largă și, cel mai probabil, și de sacrificii umane. O cercetare anterioară a aceleiași echipe documentase 18 cai așezați pe movila funerară, iar de atunci au ieșit la lumină încă câteva zeci de sacrificii de cai și oase umane împrăștiate.
Aproximativ 1.000 de semințe, șase dintre ele datate direct
Din mormânt a fost recuperat un total de circa 1.000 de semințe de canabis. Ele se recunosc după desenul caracteristic de pe suprafață, un fel de plasă, vizibil la o lumină potrivită. Șase semințe au fost datate direct prin metoda radiocarbonului, iar împreună cu celelalte rezultate de datare acestea arată că semințele au fost puse în groapă la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
Semințele provin, cel mai probabil, din plante sălbatice. Din ele nu se poate stabili dacă planta era cultivată anume pentru proprietățile ei psihoactive.
Semințele arată că canabisul a jucat un rol important în ritualurile din jurul înmormântării.
Gino Caspari, autorul principal al studiului
Semnalul din păr: cannabinol, nu doar plantă
Prezența semințelor într-un mormânt nu dovedește, singură, folosirea canabisului pentru efectul lui. Pasul care schimbă lucrurile este analiza părului uman păstrat în camera funerară centrală. În mai multe dintre probele examinate, cercetătorii au găsit semnale clare care se potrivesc cu cannabinolul, prescurtat CBN, compus care se formează, între altele, prin oxidarea tetrahidrocannabinolului, adică a THC. Au apărut și semnale slabe care, după masa lor, se potrivesc cu THC. Pentru analiza probelor de păr s-a folosit, printre alte metode, spectrometria de masă de înaltă rezoluție.
Tocmai combinarea celor două feluri de dovezi dă greutate concluziei. Caspari spune că studiul este revelator fiindcă pune laolaltă analiza resturilor de plante cu urmele moleculare din corpul omenesc, iar cele două provin din același mormânt.
Ce spun sursele
Studiul a apărut în numărul din 5 noiembrie 2026 al revistei Science, semnat de Gino Caspari împreună cu Timur Sadykov, Daria Fomicheva, Jegor Blochin, Dominic Armbruster, Oliver Happel, Natalia Ryabogina, Kseniia Boxleitner și Robert Spengler. Universitatea din Berna a anunțat rezultatele în aceeași zi, printr-un comunicat propriu.
Despre folosirea cânepei de către sciți există și o mărturie antică: Herodot, în cartea a IV-a a Istoriilor, descrie baia de aburi scitică, în care semințele de cânepă erau aruncate pe pietre încinse. Noua analiză nu confirmă această formă de consum pentru Tunnug 1. Comunicatul Universității din Berna amintește însă că la situri mai târzii din Asia Centrală s-au găsit reziduuri de cannabinoide în vase și pe pietre încălzite, ceea ce arată limpede inhalarea.
Ce nu se știe încă
Analizele de păr arată consum, dar nu permit o determinare sigură a cantității. Nu se poate stabili cu certitudine nici cum au ajuns compușii activi în corp, prin inhalare sau prin ingerare, deci metoda de consum rămâne deschisă. Rezultatele nu spun nimic despre conținutul de THC al plantelor de acum 2.800 de ani și nu s-a putut stabili dacă plantele erau alese sau cultivate pentru un conținut mai mare de compuși activi.
Echipa a început deja secvențierea unor probe vegetale. Conservarea ADN este, în acest caz, foarte bună, spune Caspari, iar de acolo se așteaptă lămuriri despre domesticirea și răspândirea plantei.
Surse
- Universitatea din Berna, comunicat de presă „Cannabis was used as an intoxicant as early as 2,800 years ago”, 5 noiembrie 2026, https://mediarelations.unibe.ch/media_releases/2026/media_releases_2026/cannabis_was_used_as_an_intoxicant_as_early_as_2800_years_ago/index_eng.html
- Institutul de Științe Arheologice al Universității din Berna, pagina proiectului de cercetare la kurganul Tunnug 1, https://www.iaw.unibe.ch
✓ Ce știm sigur
- Semințele de canabis din mormânt sunt datate direct, pe șase exemplare, la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
- În părul uman păstrat în camera funerară centrală s-au găsit semnale care se potrivesc cu cannabinolul.
- Semințele și urmele moleculare provin din același mormânt.
- Înmormântările din kurgan au fost însoțite de sacrificii de cai pe scară largă.
? Ce rămâne neclar
- Analizele nu permit o determinare sigură a cantității consumate.
- Nu se poate stabili cu certitudine dacă substanțele au intrat în corp prin inhalare sau prin ingerare.
- Rezultatele nu spun nimic despre conținutul de THC al plantelor din acea vreme.
- Nu s-a putut stabili dacă plantele erau alese sau cultivate pentru un conținut mai mare de compuși activi; semințele par să provină din plante sălbatice.
Contextul românesc
La începutul secolului al VIII-lea î.Hr., când semințele au fost puse în mormântul din Tuva, la Dunărea de Jos se desfășura prima epocă a fierului. Spațiul românesc are și el morminte princiare tumulare legate de lumea stepei: cel de la Agighiol, în Tulcea, din secolul al IV-lea î.Hr., a dat piese de argint aurit cu motive de tip scitic și tracic, iar movilele din Dobrogea au fost de multe ori puse în legătură cu aceeași lume a călăreților. Cânepa a fost, până în secolul XX, una dintre plantele de cultură obișnuite la noi, folosită pentru fibră și pentru ulei. Din datele disponibile, nu cunoaștem analize de cannabinoide pe păr sau pe vase publicate pentru situri din România, deci paralela rămâne una de context, nu de rezultat.
Întrebări frecvente
Unde a fost găsit canabisul?
În mormântul princiar Tunnug 1, din Republica Tuva, în sudul Siberiei. Mormântul aparține unor oameni de rang înalt din societatea scitică, cultura călăreților din stepa eurasiatică, iar săpăturile de acolo au scos la iveală și sacrificii de cai pe scară largă.
Câte semințe au fost recuperate și câte au fost datate?
Din mormânt a fost recuperat un total de aproximativ 1.000 de semințe de canabis. Șase dintre ele au fost datate direct prin metoda radiocarbonului, iar rezultatele arată că semințele au fost puse în groapă la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.
De ce semințele singure nu dovedesc consumul?
Pentru că prezența unei plante într-un mormânt poate avea și alte explicații, de la fibră la ulei sau la ofrandă. Dovada consumului vine din părul uman păstrat în camera funerară centrală, în care s-au găsit semnale de cannabinol, compus format prin oxidarea THC.
Se știe cum era consumat canabisul?
Nu. Autorii spun limpede că analizele nu permit stabilirea cu certitudine a căii prin care compușii au ajuns în corp, prin inhalare sau prin ingerare. Inhalarea este documentată prin reziduuri în vase și pe pietre încălzite doar la situri mai târzii din Asia Centrală.
Cine a publicat studiul?
Un colectiv condus de Gino Caspari, de la Universitatea din Berna și de la Institutul Max Planck de Geoantropologie din Jena. Studiul a apărut la 5 noiembrie 2026 în revista Science, iar Universitatea din Berna l-a anunțat în aceeași zi printr-un comunicat propriu.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
