Epavă elenistică la Vis: șase metri de chilă și vase cu nume zgâriate pe ele

În golful Gnjilna, nu departe de orașul Komiža, pe insula croată Vis, arheologii subacvatici au documentat o epavă din perioada elenistică. Din corabie s-au păstrat șase metri de chilă cu madierele prinse pe ea, iar din încărcătură a rămas un serviciu de vase grecești fine. Pe câteva dintre ele cineva a zgâriat niște litere, probabil numele lui.

Ce zace în golful Gnjilna

Descoperirea a fost prezentată pe 4 octombrie 2026 de Institutul Croat de Restaurare, iar cercetarea subacvatică este condusă de Jurica Bezak, din Secția de arheologie subacvatică a instituției. Lucrul s-a făcut împreună cu centrele de scufundări de pe insulă, iar instituția insistă asupra acestui amănunt: scafandrii sunt cei care dau primul semnal, iar fără ei o parte din epavele Adriaticii ar rămâne nedescoperite.

Pe locul respectiv fuseseră semnalate înainte doar câteva fragmente de amfore. Între 2023 și 2025, situl s-a arătat însă în toată întinderea lui: segmente din construcția de lemn a corăbiei, inclusiv o porțiune de chilă cu madiere, lungă de șase metri, numeroase vase ceramice, monede ale cetății antice Pharos și oase de animale.

Amforele care datează epava

Datarea preliminară, în secolele IV-III î.Hr., se sprijină pe două lucruri: fragmentele de amfore de tip Corint B și miezul de plumb al prăjinii unei ancore, de tipul Haldane II A. Ancorele antice se datează după forma și greutatea pieselor de plumb, iar tipologia lor este un instrument curent în arheologia subacvatică.

Amforele de tip Corint B s-au produs din secolul al VI-lea î.Hr. până în a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., la Corint și în colonia corintiană Corcira, în Corfu, iar potrivit literaturii de specialitate au servit la transportul vinului și al uleiului. În aproape patru secole de producție, forma lor s-a schimbat încet: tipurile mai vechi au un corp vizibil în formă de inimă, care devine treptat mai alungit și mai ovoidal, cu gâtul și mânerele mai lungi.

Instituția precizează și cât de rare sunt asemenea epave: în apele croate, corăbiile scufundate cu încărcătură de amfore Corint B sunt socotite cele mai vechi epave antice cunoscute, iar în afară de golful Gnjilna au fost găsite doar la stânca Krava, la intrarea în portul Vis, și în largul insulei Žirje.

Numele zgâriate pe vase

Partea care dă subiectului alt cântar sunt vasele. Este prima epavă din zonă cu ceramică grecească fină, iar lista pieselor arată aproape ca un inventar de casă: cești cu o singură ansă, de tip skifos, vase de turnat lichide, de tip askos și aribalos, boluri mici, solnițe, farfurii și un vas de băut vin, de tip kantaros. Issa, numele antic al insulei Vis, era cunoscută în Antichitate tocmai pentru vinul ei de calitate.

Pe câteva vase cu glazură neagră s-au păstrat inscripții zgâriate, un fel de graffiti antice. Potrivit institutului, sunt cel mai probabil forme scurtate ale unor nume de persoane. Fiindcă au fost zgâriate după ce vasele erau deja gata, ele pot fi citite ca însemnări de proprietate ale unui membru al echipajului cu un statut social mai înalt.

Aici se vede de ce o epavă spune mai mult decât un depozit de amfore. Nu avem doar marfa, ci și obiectele cu care oamenii aceia mâncau și beau la bord, plus numele unuia dintre ei, scrijelit cu mâna lui ca să nu i se încurce ceașca cu a altuia.

Ce spune institutul

Concluzia instituției este măsurată. Epava oferă o privire asupra vieții de zi cu zi la bord și asupra obiceiurilor marinarilor, iar obiectele din dotarea corăbiei și din încărcătură îmbogățesc ce se știa despre navigație și comerț în perioada în care funcționau coloniile grecești de pe insulele Vis și Hvar.

Legătura cu Hvar nu e întâmplătoare. Monedele găsite în epavă sunt ale cetății Pharos, colonia întemeiată de locuitori din Paros pe insula Hvar, iar producția de amfore de tip Corint B este dovedită și acolo, prin numeroasele fragmente descoperite la Pharos.

Ce nu se știe încă

Datarea rămâne preliminară, pe un interval de două secole, iar o precizare mai strânsă ar cere analize pe lemnul corăbiei. Nu se știe nici încotro mergea corabia, nici de ce s-a scufundat. Institutul nu a comunicat adâncimea sitului și nu a spus cât din construcția de lemn mai zace încă neexcavată.

Nu știm nici cine a fost omul care și-a zgâriat numele pe vase. Literele sunt scurtate, iar din ele nu se poate reconstitui un nume întreg cu certitudine, deci rămâne un marinar cu un statut mai bun decât al celorlalți și cu grijă pentru lucrurile lui.