Sursa originală
Pe scurt
„Farmazonul din Hârlău”, comedie în trei acte a lui Vasile Alecsandri, a deschis în noiembrie 1840 stagiunea trupei românești din Iași și e socotit întâiul spectacol dat sub egida Teatrului Național. Monografia lui N. A. Bogdan dă 18 noiembrie 1840, pe stil vechi, iar afișul nu poartă numele autorului.
- 01În noiembrie 1840, trupa românească din Iași deschide stagiunea cu „Farmazonul din Hârlău”, comedie în trei acte.
- 02Afișul nu dă numele autorului, doar inițialele răsturnate „A*** V***”; era Vasile Alecsandri.
- 03Izvoarele dau trei date: 15, 16 și 18 noiembrie 1840, pe stil vechi.
- 04Piesa e o localizare, nu o creație originală; prima comedie originală a lui Alecsandri e „Iorgu de la Sadagura”, 1844.
- 05Trupa franceză primea 600 de galbeni subvenție, trupa românească 200.
În noiembrie 1840, trupa românească din Iași își deschidea stagiunea cu o comedie în trei acte semnată doar „A*** V***”. Autorul era Vasile Alecsandri, pe atunci comis de douăzeci și ceva de ani, iar piesa, „Farmazonul din Hârlău”, a rămas în istorie ca întâiul spectacol dat sub egida Teatrului Național din Iași. Dovezile despre ziua exactă se bat cap în cap, iar povestea pe care o scot la lumină e mai interesantă decât aniversarea.
Ce s-a jucat la Iași în noiembrie 1840?
Trupa românească a deschis o stagiune anunțată pentru douăsprezece reprezentații cu „Farmazonul din Hârlău”, comedie în trei acte, trecută pe afiș pe numele unui autor ascuns în inițiale răsturnate, „A*** V***”. Monografia lui N. A. Bogdan, care folosește însemnările din „Albina Românească” a anului 1840, așază deschiderea la 18 noiembrie și spune limpede ce a însemnat ea: cea dintâi piesă cu subiect românesc anunțată ca jucată de trupa lui Costache Caragiali.
Intriga e o farsă. Leonil, un pictor tânăr, îl împiedică pe rivalul său Pestriț să se însoare cu Aglăița, fata slugerului Ginganu, ținându-l de vorbă cu ritualul primirii în „corposul farmazonilor”, ca să nu ajungă la socru la ceasul hotărât. Cuvântul farmazon, adică francmason în limba vremii, era pentru publicul ieșean de atunci un semn de modă străină și de taină caraghioasă, exact materialul din care se fac comediile de situație.
Cine a pornit Teatrul Național din Iași?
Nu un singur om, ci o hotărâre a stăpânirii și un om de teatru adus anume pentru asta. Printr-un ofis domnesc din 27 februarie 1840, arată Bogdan, se instituie un comitet teatral alcătuit din Costachi Negruzzi, președintele Eforiei orășenești, adjutantul domnesc Mihail Kogălniceanu, provizorul școalelor P. M. Câmpeanu și comisul Vasile Alecsandri, sub președinția ministrului Instrucțiunii publice. Cronologia oficială a instituției de azi reține ca act de naștere documentul din 18 martie 1840, prin care guvernul reunește trupa română și trupa franceză sub o singură administrație și îi numește directori pe Negruzzi, Kogălniceanu și Alecsandri.
Banii spun restul. Trupei franțuzești i se dădea o subvenție de 600 de galbeni, trupei românești 200, iar administrația rămânea la doamna Frisch, directoarea trupei franceze și cântăreață de operă italiană. Costache Caragiali, adus ca om de scenă, strânge actorii din septembrie: Pandeli, Idieru, Burghilion, Greceanu, Hristachi, Homiceanu, alături de actrițele Smaranda, Catinca, Pulheria, Langhina, plus diletanți care nu au vrut să le apară numele pe afiș. Cu oamenii aceștia se pune, scrie Teodor T. Burada, temelia unui teatru românesc.
Ce spun documentele despre data premierei?
Spun trei lucruri diferite, iar aici se cuvine spus pe șleau. Bogdan dă 18 noiembrie 1840, pe temeiul „Albinei Românești”, și reproduce în facsimil afișul primei reprezentații, pe care l-a găsit din întâmplare într-un ceaslov vechi cumpărat de la un anticar. Burada, în „Istoria teatrului în Moldova”, scrie că Direcțiunea a adus la cunoștința obștească faptul că reprezentațiile românești, publicate mai înainte pentru 1 ianuarie 1841, vor începe la 15 noiembrie 1840, cu „Farmazonul din Hârlău”. Istoricul literar Al. Piru dă, la rândul lui, 16 noiembrie 1840.
Deosebirea nu e un simplu capriciu al izvoarelor. Una e ziua anunțată dinainte, alta e ziua în care s-a ridicat cortina, și între anunț și spectacol intervenea pe atunci tot ce intervine și azi: repetiții nefinisate, o sală împărțită cu trupa franceză, o stagiune care se negocia din mers. Mai trebuie adăugat un lucru pe care cititorul grăbit îl sare: în 1840 Moldova socotea zilele pe stil vechi, așa că 18 noiembrie de atunci cade pe 30 noiembrie în calendarul nostru.
- N. A. Bogdan, „Orașul Iași”: 18 noiembrie 1840, după „Albina Românească”, cu afișul reprodus în facsimil.
- Teodor T. Burada, „Istoria teatrului în Moldova”: deschidere anunțată pentru 15 noiembrie 1840.
- Al. Piru, „Introducere în opera lui Vasile Alecsandri”: reprezentată la 16 noiembrie 1840.
- Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în cronologia proprie: 18 noiembrie 1840.
A fost „Farmazonul din Hârlău” o piesă originală?
Nu, și cel care a spus asta primul a fost chiar autorul. Alecsandri a înfățișat piesa ca „prelucrare”, adică localizare a unui text străin, iar Piru o pune, împreună cu „Modista și cinovnicul” din ianuarie 1841, în rândul farselor ușoare bizuite numai pe comic de situație. Cea dintâi comedie originală, tematic vorbind, rămâne „Iorgu de la Sadagura”, reprezentată și tipărită în 1844. Alecsandri nu a retipărit „Farmazonul” între scrierile sale complete și a spus că textul s-ar fi pierdut, deși, observă Bogdan, piesa fusese tipărită într-o broșură cu slove vechi chiar în vremea când se juca.
De aici nu urmează însă că aniversarea e goală. Judecata se face cu mijloacele vremii: până în 1840 scena românească din Moldova se ținea, după propria mărturisire a lui Alecsandri într-o scrisoare către A. Ubicini, din traduceri prost alese după Pixérécourt și Kotzebue. O farsă localizată, jucată de actori români, în fața unui public care începea să ceară lucrări proprii, era pasul pe care nimeni nu îl făcuse încă. Meritul real nu e literar, este unul de instituție: un repertoriu care începe, o trupă plătită cu contract, un public care își face obicei. Alecsandri însuși a măsurat lucrurile cu dreaptă cumpănă: „Nu știu dacă am creat teatrul național, dar știu că i-am adus un mare concurs”.
Cât a ținut avântul de la 1840?
Primul directorat în trei a ținut doi ani, până în 1842. Reprezentațiile românești au urmat regulat, cam o dată pe săptămână, deși concurau cu spectacolele trupei franceze, iar publicul ieșean venea pentru plăcerea de a auzi teatru în limba lui. Piesa a mers mai departe decât trupa: în ianuarie 1852, la Bacău, „Farmazonul din Hârlău” deschidea un teatru improvizat în oraș, cu o primă reprezentație dată pentru negustori și una, o săptămână mai târziu, pentru boieri, iar comicul a ieșit la iveală prin actorul Iacobeanu, care până atunci nu numai că nu jucase, dar nici nu văzuse un teatru. Clădirea în care se joacă azi la Iași a venit mult mai târziu, în 1896, ridicată după planurile vienezilor Fellner și Helmer.
Nu știu dacă am creat teatrul național, dar știu că i-am adus un mare concurs
Vasile Alecsandri, citat de Al. Piru
Surse
- N. A. Bogdan, Orașul Iași. Monografie istorică și socială ilustrată, ediția a II-a, Iași, 1913, p. 285-286:, https://archive.org/details/bogdan-n.-a.-orasul-iasi.-monografie-istorica-si-sociala-ilustrata-scan
- Teodor T. Burada, Istoria teatrului în Moldova, vol. I, Iași, 1915, capitolul despre stagiunea 1840-1841:, https://archive.org/details/istoria-teatrului-in-moldova-vol.-i
- Al. Piru, Introducere în opera lui Vasile Alecsandri, Editura Minerva, București, p. 138-139:, https://archive.org/details/piru-al-introducere-in-opera-lui-vasile-alecsandri
- Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, Repere istorice, anul 1840:, https://teatrulnationaliasi.ro/repere-istorice/
✓ Ce știm sigur
- Un ofis domnesc din 27 februarie 1840 a instituit comitetul teatral de la Iași, cu Negruzzi, Kogălniceanu, Câmpeanu și Alecsandri.
- Costache Caragiali a alcătuit trupa românească din septembrie 1840 și a condus artistic reprezentațiile.
- „Farmazonul din Hârlău” a fost tipărit la Cantora Foaiei Sătești în anul reprezentării.
- Alecsandri nu a inclus piesa în operele sale complete și a susținut că textul se pierduse.
? Ce rămâne neclar
- Ziua exactă a premierei: 15 noiembrie la Burada, 16 la Piru, 18 la Bogdan și în cronologia teatrului.
- Textul străin pe care Alecsandri l-a localizat nu este numit în izvoarele folosite aici.
- Numărul spectatorilor și încasările primei seri nu apar în sursele consultate.
Contextul românesc
Spectacolul de la Iași e primul capăt al unui fir care duce la București: Costache Caragiali, cel care a strâns trupa ieșeană în 1840, va fi peste doisprezece ani directorul care pornește teatrul național din Țara Românească, în 1852. Al doilea fir duce la limba scenei: până în 1840, repertoriul din Moldova trăia din traduceri după Pixérécourt și Kotzebue, iar piesa lui Alecsandri e cea dintâi cu subiect românesc anunțată ca jucată de o trupă română. Al treilea fir se vede și azi în piatră, în clădirea ieșeană din 1896 a arhitecților Fellner și Helmer, care poartă numele autorului acelei farse de debut.
Întrebări frecvente
Când a avut loc premiera comediei „Farmazonul din Hârlău”?
În noiembrie 1840, la Iași. Monografia lui N. A. Bogdan, care folosește „Albina Românească”, dă 18 noiembrie 1840 pe stil vechi, adică 30 noiembrie în calendarul de azi. Teodor T. Burada scrie că deschiderea fusese anunțată pentru 15 noiembrie, iar Al. Piru dă 16 noiembrie.
Cine a scris „Farmazonul din Hârlău”?
Vasile Alecsandri, care avea atunci rangul de comis și puțin peste 20 de ani. Pe afișul tipărit la Cantora Foaiei Sătești numele nu apare, ci doar inițialele răsturnate „A*** V***”. Autorul a recunoscut piesa mai târziu, dar nu a inclus-o în operele sale complete.
Ce înseamnă farmazon?
Farmazon e forma veche românească pentru francmason. În comedie, rivalul este ținut pe loc cu ritualul primirii în „corposul farmazonilor”, ca să piardă ceasul la care trebuia să se înfățișeze socrului. Cuvântul aducea pe scenă deopotrivă moda străină și taina caraghioasă.
Care este cea mai veche piesă originală a lui Alecsandri?
„Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului”, reprezentată și tipărită în 1844. „Farmazonul din Hârlău” și „Modista și cinovnicul” din 1841 sunt localizări, adică prelucrări ale unor texte străine, așa cum le-a prezentat autorul însuși.
Cât primea trupa românească de la Iași în 1840?
Două sute de galbeni subvenție pe stagiune, față de 600 de galbeni pentru trupa franceză, iar administrația ambelor trupe era ținută de doamna Frisch, directoarea celei franceze. Conducerea artistică a trupei românești îi revenea lui Costache Caragiali, angajat prin contract.
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


