Sursa originală
Pe scurt
Omul de la Rødhals, un schelet găsit într-o grămadă de scoici pe insula daneză Sejerø, a murit în jur de 3800 î.Hr. Studiul publicat în Antiquity pe 16 noiembrie 2026 îl identifică drept cel mai recent danez cu strămoși exclusiv mezolitici, care și-a completat mâncarea marină cu produse de uscat.
- 01Scheletul numit Omul de la Rødhals a fost scos într-o grămadă de scoici pe insula daneză Sejerø și fotografiat de presă în octombrie 1956.
- 02Studiul din Antiquity îl identifică drept cel mai recent om din Danemarca cu strămoși genetici exclusiv mezolitici și cu mâncare dependentă de mare.
- 03A murit în jur de 3800 î.Hr., adică bine după sosirea agriculturii în Zeelanda vecină, pe la 3900 î.Hr.
- 04Eșantionarea pe porțiuni a dentinei arată că, din adolescență înainte, mâncarea i-a fost completată cu produse de uscat, probabil cultivate.
- 05Îngropăciunea lui seamănă mai mult cu cele ale fermierilor din neoliticul timpuriu decât cu cele ale vânătorilor-culegători târzii.
Trecerea de la vânătoare și pescuit la agricultură se vede de obicei în statistici, pe mii de ani și pe sute de situri. Un studiu apărut pe 16 noiembrie 2026 în revista Antiquity o arată altfel: prin viața unui singur om. Scheletul numit de cercetători Omul de la Rødhals, găsit într-o grămadă de scoici pe insula daneză Sejerø, este identificat drept cel mai recent individ din Danemarca cu strămoși genetici exclusiv mezolitici și cu o mâncare dependentă de mare. A murit în jur de 3800 î.Hr.
Un schelet scos la lumină în 1956
Descoperirea nu e nouă, ci redeschisă. Scheletul a fost scos dintr-o grămadă de scoici, adică dintr-un morman de resturi de bucătărie preistorică format din cochilii, oase și cenușă, pe insula Sejerø, în vestul arhipelagului danez. O fotografie de presă a scheletului a apărut în ziarul local Kalundborg Folkeblad pe 22 octombrie 1956. Ce lipsea era aparatul de analiză care să scoată din oase și din dinți ceva mai mult decât o vârstă aproximativă.
Dinții, citiți pe porțiuni
Elementul tehnic care face studiul interesant este eșantionarea pe incremente a dentinei. Dentina dintelui crește în straturi și nu se mai reface, deci păstrează, încremenită, chimia mâncării din anii când s-a format. Tăiată pe porțiuni și măsurată izotopic, ea nu dă o medie de viață, ci un șir: ce mânca omul în copilărie, ce mânca în adolescență, ce mânca la maturitate.
Rezultatul, așa cum îl formulează autorii, este o schimbare într-o singură viață. În copilărie, omul depindea mult mai mult de resursele mării. Din adolescență înainte, mâncarea i-a fost completată tot mai mult cu produse de uscat, despre care autorii susțin că veneau, probabil, din agricultură. Marea nu a fost părăsită niciodată cu totul.
ADN-ul arată că nu s-a amestecat
Aici stă miezul. Datarea cu radiocarbon îl plasează limpede după sosirea agriculturii în Zeelanda vecină, pe la 3900 î.Hr., iar ADN-ul vechi arată o descendență în întregime locală, de tipul vânătorilor-culegători occidentali europeni. Cu alte cuvinte, a trăit lângă fermieri veniți din sud fără să aibă strămoși printre ei. În schimb, mormântul lui seamănă mai mult cu îngropăciunile fermierilor din neoliticul timpuriu decât cu cele ale vânătorilor-culegători din mezoliticul târziu, semn că legăturile cu noii veniți erau statornice.
Ce spun cercetătorii
Nu a îmbrățișat pe deplin felul de viață al fermierilor și nici nu a fugit de ei, ci a preluat unele componente ale culturii fermierilor păstrând felul de viață al strămoșilor lui autohtoni.
John Meadows, Centrul Leibniz pentru Arheologie, coautor al studiului
Autorul principal, Anders Fischer, de la Universitatea din Göteborg, pune problema în termeni de alegere: cum era să trăiești o asemenea schimbare ireversibilă, văzând arhipelagul în care strămoșii tăi trăiseră secole din pescuit transformat de sosirea unui grup nou de oameni. Întrebările pe care le pune coautorul John Meadows merg în aceeași direcție: era o amenințare sau o ocazie, care erau riscurile apropierii de noii veniți și care erau costurile neînceperii ei.
Ce nu se știe încă
Autorii își mărginesc singuri concluzia: este povestea unui singur om și a unei singure generații. Ce s-a întâmplat cu copiii și nepoții lui nu se știe, iar Fischer spune că tocmai asta speră să afle combinația de ADN vechi, eșantionare fină și ecologie izotopică. Nu se știe nici dacă produsele de uscat ajungeau la el prin schimb, prin muncă pentru fermieri sau prin cultivare proprie: studiul spune doar că erau, probabil, cultivate. Comunicatul universității adaugă un punct de comparație: doi oameni de la Evensås, în arhipelagul vest-suedez, au trecut prin ceva asemănător curând după el, iar acolo fermierii veniți au ajuns să domine regiunea atât economic, cât și genetic.
Surse
- Anders Fischer, John Meadows, Marie Louise Jørkov, Karl-Göran Sjögren, Verner Alexandersen, Anne Birgitte Gotfredsen, T. Douglas Price, Darren R. Gröcke, Peter Steen Henriksen, Theis T. Z. Jensen, Alba Refoyo Martínez, Jesper Stenderup, Torbjörn Ahlström, Martin Sikora, Eske Willerslev, Morten E. Allentoft, Kristian Kristiansen, „Rødhals Man: a life at the end of the Mesolithic world”, Antiquity, 16 noiembrie 2026, p. 1-17, ISSN 0003-598X și 1745-1744, acces liber, licență CC BY 4.0, https://doi.org/10.15184/aqy.2026.10476
- Universitatea din Göteborg, comunicat „Archaeologists uncover a witness to the Neolithic revolution”, noiembrie 2026, https://www.gu.se/en/news/archaeologists-uncover-a-witness-to-the-neolithic-revolution
- Clive Bonsall, Adina Boroneanț, „The Iron Gates Mesolithic, a brief review of recent developments”, L’Anthropologie, vol. 122, nr. 2, 2018, p. 264-280, ISSN 0003-5521, https://doi.org/10.1016/j.anthro.2018.03.003
- Clive Bonsall, Rosemary Lennon, Kathleen McSweeney, Catriona Stewart, Douglas Harkness, Vasile Boroneanț, László Bartosiewicz, Robert Payton, John Chapman, „Mesolithic and Early Neolithic in the Iron Gates: A Palaeodietary Perspective”, Journal of European Archaeology, vol. 5, nr. 1, 1997, p. 50-92, ISSN 0965-7665, https://doi.org/10.1179/096576697800703575
- Charlotte Pearson et al., set de date de radiocarbon pe inele individuale, Zenodo, 2026, folosit aici doar pentru contextul metodei de calibrare, https://doi.org/10.5281/zenodo.20031167
✓ Ce știm sigur
- Studiul a apărut pe 16 noiembrie 2026 în Antiquity, cu acces liber și DOI 10.15184/aqy.2026.10476.
- ADN-ul vechi arată descendență în întregime autohtonă, de tipul vânătorilor-culegători occidentali europeni.
- Datarea cu radiocarbon îl plasează după sosirea agriculturii în Zeelanda.
- Izotopii arată o dependență de mare mult mai mare în copilărie decât la maturitate.
? Ce rămâne neclar
- Studiul nu arată pe ce cale ajungeau la el produsele de uscat: schimb, muncă pentru fermieri sau cultivare proprie.
- Ce s-a întâmplat cu descendenții lui nu se știe, iar autorii spun explicit că e vorba de un singur om și o singură generație.
- Rezumatul nu dă vârsta exactă la deces, iar comunicatul universității vorbește despre o viață de circa patruzeci de ani.
Contextul românesc
La noi, aceeași întâlnire s-a petrecut cu vreo două milenii mai devreme și e documentată exact prin aceleași mijloace. În Clisura Dunării, la Schela Cladovei și în siturile din Porțile de Fier, comunități mezolitice trăiau din pescuit și din resursele fluviului atunci când au apărut primii agricultori Starčevo-Criș, pe la 6000 î.Hr. Analizele de izotopi stabili pe scheletele de acolo, publicate de Clive Bonsall și Adina Boroneanț, arată tocmai treceri de mâncare de la pește către produse de uscat, iar dezbaterea despre cât a fost schimb și cât înlocuire este și azi deschisă. Cazul danez e valoros pentru noi fiindcă arată cum se poate coborî de la statistică la o singură biografie.
Întrebări frecvente
Cine a fost Omul de la Rødhals?
Un bărbat îngropat într-o grămadă de scoici pe insula Sejerø, în Danemarca, mort în jur de 3800 î.Hr. Scheletul a fost scos în 1956 și reanalizat în 2026 prin radiocarbon, ADN vechi și izotopi, care arată că a trăit în anii sosirii agriculturii.
De ce contează că avea strămoși doar mezolitici?
Pentru că arată că vânătorii-culegători autohtoni nu au dispărut imediat când au ajuns fermierii. El trăia lângă ei, lua unele obiceiuri de la ei, dar nu avea strămoși printre noii veniți.
Cum se află ce mânca un om acum șase mii de ani?
Prin izotopi stabili măsurați în dentină, care crește în straturi și nu se reface. Tăiată pe porțiuni, ea păstrează chimia mâncării din anii formării, deci dă un șir cronologic, nu o medie de viață.
Când a ajuns agricultura în Danemarca?
Comunicatul Universității din Göteborg dă pentru Zeelanda vecină data de circa 3900 î.Hr. Omul de la Rødhals a murit la aproximativ un secol după această dată, deci a prins schimbarea în timpul vieții lui.
Există cazuri asemănătoare?
Da. Comunicatul universității amintește doi oameni de la Evensås, în arhipelagul vest-suedez, care au trecut prin aceeași schimbare curând după el. Acolo, fermierii veniți au ajuns să domine regiunea economic și genetic.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


