Șaptezeci de desene în două peșteri din Altaiul chinezesc, citite cu lumină nevăzută

Pe o coamă de granit din nord-vestul ținutului Fuyun, în regiunea Altay din Xinjiang, două peșteri păstrează șaptezeci de compoziții pictate. Un studiu publicat în octombrie 2026 le-a fotografiat cu o cameră hiperspectrală, care citește și în afara spectrului vizibil, și a scos la iveală două desene pe care ochiul liber nu le mai vede. Concluzia cercetătorilor este că locul nu a fost pictat o singură dată, ci folosit în reprize, de la epoca bronzului până în evul mediu târziu.

Două peșteri și un mormânt

Siturile sunt numite C1 și C2, după cele două grupuri de picturi. Peștera C1 se află la 1.120,6 metri altitudine, are intrarea orientată spre sud-sud-vest și o deschidere de 20 de metri lungime și 11,5 metri înălțime, cu o adâncime de 11,8 metri. Peștera C2 e mult mai mică la gură, 4,9 metri pe 3,2, dar mai adâncă pe orizontală. Între ele sunt circa 112 metri pe orizontală și 40 pe verticală.

La vreo sută de metri de intrări se află un mormânt tumular circular, din pietricele albe, cu un diametru de aproximativ zece metri. Autorii sunt prudenți aici: spun că vecinătatea mormântului face parte din peisajul locului, dar nu o tratează drept dovadă că mormântul și picturile ar fi legate direct între ele.

Ce s-a văzut cu camera hiperspectrală

Aparatul folosit acoperă intervalul de la 400 la 1.000 de nanometri, pe 204 benzi spectrale. Cu el se pot deosebi pigmenți care, cu ochiul liber, par la fel, și se poate stabili ce desen a fost făcut peste care. În peștera C2, de pildă, analiza a arătat că un motiv acoperă parțial un altul, ceea ce dă o ordine în timp fără să fie nevoie de datare directă.

În C1 au fost identificate 19 compoziții, în C2 încă 51, dintre care 49 de figuri vizibile. Culoarea dominantă în C2 este roșul de ocru. Apar siluete omenești, unele cu linii scurte pe cap, interpretate ca podoabe în formă de coarne, semne în formă de X, animale și trei personaje care țin arcuri cu săgeți.

De la epoca bronzului la mantrele budiste

Datarea nu s-a făcut cu metode fizice, ci prin comparație de formă cu imagini cunoscute din alte culturi ale stepei. Siluetele cu coarne și figurile antropomorfe seamănă cu cele ale culturilor Chemurchek, Samus, Karakol și Okunev, toate din mileniile al treilea și al doilea înainte de Hristos, deci autorii le pun, în linii mari, în epoca bronzului.

Peste acest fond apar însă alte semne: o cruce de tip vajra, imagine centrală în arta budistă tibetană, și trei mantre în sanscrită, scrise cu litere tibetane. Pigmentul lor diferă de restul, iar autorii leagă aceste adăugiri de perioada dinastiei Yuan, între 1271 și 1368, când budismul tibetan a circulat spre marginile stepei. O a doua undă de pătrundere a venit mai târziu, când tribul torgut s-a mutat spre răsărit cu lamaseriile și credincioșii lui.

Important e că nimeni nu a șters nimic. Semnele budiste au fost adăugate fără ca imaginile vechi să fie acoperite sau distruse, iar asta e tocmai ce îi face pe cercetători să vorbească despre un loc folosit în reprize, nu despre o singură etapă de creație.

Ce spun sursele

Studiul a apărut la 9 octombrie 2026 în npj Heritage Science, volumul 14, articolul 540, sub semnătura unei echipe de la Universitatea Nordvestică din Xi’an, împreună cu Muzeul Regional Altay. Lucrarea este liber accesibilă și a fost citită integral pentru articolul de față.

Ce nu se știe încă

• Vârsta propriu-zisă a picturilor. Autorii recunosc, în chiar concluziile lor, că datarea se sprijină pe comparație de formă și pe izvoare scrise, nu pe metode fizice.
• La ce a folosit, de fapt, locul. Ipoteza unei folosiri rituale vine din așezarea în peisaj și din compoziția imaginilor, nu din săpături.
• Dacă mormântul din apropiere are vreo legătură cu picturile. Autorii lasă întrebarea deschisă.