La 15 octombrie se prăznuiește Sfânta Magdalena de la Mălainița, canonizată în 2025, și Sfântul Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, cel care a îndreptat textul grecesc al Scripturii. În istoria românilor, ziua e cea a uciderii lui Bogdan al II-lea la Reuseni, în 1451, de către Petru Aron, și cea a încoronării lui Ferdinand I și a reginei Maria la Alba Iulia, în 1922.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfânta Magdalena de la Mălainița
Documentat istoricE cel mai nou sfânt din calendarul românesc și, totodată, cel cu dosarul cel mai ușor de verificat, fiindcă totul se petrece în veacul al XX-lea, cu acte și cu martori. S-a născut la 22 noiembrie 1895, stil vechi, în satul Șciubic, în răsăritul Serbiei, din tată sârb, Milenko Ilić, și din mamă româncă, Milca, din familia Cătălinici venită din Transilvania. A fost botezată la 3/16 decembrie cu numele Măndălina. La 2 februarie 1914 s-a măritat în satul românesc vecin Mălainița, iar soțul, Miloș, a căzut în Primul Război Mondial. Cadrul care dă greutate vieții ei e ocupația bulgară a Serbiei de răsărit, între 1915 și 1918, când clerul ortodox sârb a fost arestat, deportat sau ucis, iar parohiile au rămas fără slujitori. Atunci, știind și româna și sârba, a ținut strana bisericii din Șciubic, mergând pe jos cinci kilometri până la ea. A murit la 15 octombrie 1962, iar slujba de îngropăciune s-a făcut în catedrala din Negotin.
Ce spun izvoarele: Datele de naștere, botez, căsătorie și moarte sunt date de calendar, iar moaștele se află în biserica mănăstirii Mălainița. Partea care nu se poate verifica documentar e cea a semnelor și minunilor de după moarte, care stă pe mărturii culese în sat. Îngăduința episcopilor de a intra în altar, neobișnuită pentru o femeie în acei ani, apare în sinaxarul de la Patriarhie fără numele ierarhului care a dat-o.
Canonizare: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 1 iulie 2025, cu titulatura Sfânta Magdalena de la Mălainița și prăznuirea la 15 octombrie.
Sfântul Sfințit Mucenic Lucian, preotul din Antiohia
Documentat istoricLucian e unul dintre puținii sfinți ai primelor veacuri a cărui lucrare se poate încă ține în mână. Născut la Samosata, în Siria, și rămas orfan, a învățat la Edesa, la dascălul Macarie, și a ajuns preot al Antiohiei, unde a deschis școli. Partea care îl face o figură de istorie a culturii, nu doar de sinaxar, e îndreptarea pe care a făcut-o textului grecesc al cărților sfinte, curățindu-l de greșelile strecurate de copiști. Lucrarea lui, numită de filologi recenzia lucianică, se recunoaște până azi într-o întreagă familie de manuscrise grecești și e una dintre temeliile textului bizantin al Noului Testament. Cadrul morții e persecuția pornită de Dioclețian și Maximian în 303, care a ajuns și la Antiohia; Lucian s-a ascuns împreună cu alți creștini, a fost dat pe mâna prigonitorilor, a stat ani în temniță și a murit mucenic, după anul 312, la Nicomidia, capitala răsăriteană a Imperiului în vremea aceea.
Ce spun izvoarele: Lucrarea asupra textului biblic e documentată de Ieronim, care o pomenește în cartea lui despre scriitorii bisericești, iar moartea lui mucenicească e însemnată de Eusebiu din Cezareea, contemporan. Amănuntele din sinaxar, printre care numele celui care l-ar fi dat pe mână, preotul sabelian Pangratie, nu se pot verifica la acești autori. Ziua de pomenire diferă de la un calendar la altul, semn că data morții nu s-a păstrat la zi.
Canonizare: Cinstire veche, fără act de canonizare. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Cuvios Vars Mărturisitorul, episcopul Edesei
Documentat istoricNumele i se mai scrie Barses, iar supranumele de mărturisitor spune exact ce i s-a întâmplat: nu a fost ucis, a fost surghiunit, și tocmai de aceea cazul lui e bine documentat. Edesa, cetatea lui, era un oraș de margine al Imperiului roman, trecut în frunte printre centrele creștinătății siriace, și ajunsese plin de refugiați din Nisibi după ce cetatea aceea fusese cedată perșilor în 363. Cadrul e cearta ariană: împăratul Valens, care a domnit între 364 și 378, a trecut la scoaterea din scaune a episcopilor care țineau credința de la Niceea, iar Edesa i s-a împotrivit deschis. Vars a fost ridicat din scaun și purtat din surghiun în surghiun, până la o cetate de la marginea stăpânirii, unde a murit. Patul lui a fost păstrat la Edesa ca odor de preț, iar Teodoret din Cir, istoric bisericesc al veacului următor, scrie despre el și despre bolnavii care veneau la el.
Ce spun izvoarele: Surghiunul și împotrivirea Edesei la politica lui Valens sunt însemnate de istorici bisericești vechi, printre care Teodoret din Cir, și se potrivesc cu ce se știe din alte izvoare despre domnia lui Valens. Anul exact al morții nu e sigur în sursele consultate, iar lista cetăților prin care a fost purtat diferă de la un izvor la altul. Mineiul îl trece scurt, fără aceste amănunte.
Canonizare: Cinstire veche, fără act de canonizare. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfântul Cuvios Savin Episcopul
Tradiție, fără izvoare contemporaneAici golul e tot ce se poate spune cinstit, și merită spus de ce. Mineiul îl trece la 15 octombrie cu trei cuvinte, Cuviosul Savin Episcopul, fără cetate, fără veac și fără un singur amănunt de viață. Numele, în forma grecească Sabinos, e purtat de mai mulți episcopi sfinți ai antichității târzii, din Italia de sud și din Egipt, iar sinaxarele bizantine, alcătuite prin strângerea mai multor liste locale, au adunat uneori sub aceeași zi pomeniri care în izvoarele lor de pornire erau deosebite. Cadrul general se cunoaște: în veacurile al IV-lea și al VI-lea, titlul de cuvios episcop se dădea celor care trecuseră din mănăstire în scaun, un drum obișnuit în Răsărit după ce monahismul a devenit pepiniera ierarhiei. Dar de la cadru la persoană nu se poate trece, iar o fișă care i-ar da o cetate și niște ani ar inventa, nu ar documenta.
Ce spun izvoarele: Nu avem nici loc, nici an, nici o faptă, deci nu se poate verifica nimic la o sursă care trece testul. Golul e însemnat aici tocmai pentru că alte calendare îl umplu, de obicei cu viața unui alt Sabin, cel din Italia de sud, fără să spună că fac o identificare.
Canonizare: Nu se cunoaște. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pentru ziua de 15 octombrie, culegerile clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, în Sărbătorile la români, nici Elena Niculiță-Voronca, în Datinele și credințele poporului român, nu au o însemnare legată de această dată, iar căutarea în textul integral al volumelor nu dă nimic pentru ea. Dacă pe internet circulă un obicei atribuit zilei de 15 octombrie, el nu se găsește în aceste culegeri. Ce se poate spune cu temei ține de răstimpul în care cade ziua, nu de ziua însăși.
Golul are două explicații, iar amândouă sunt de spus. Prima: 15 octombrie stă în umbra zilei de dinainte. Vinerea Mare, adică Cuvioasa Parascheva de la 14 octombrie, e una din sărbătorile mari ale calendarului popular de toamnă, iar Sâmedrul, la 26 octombrie, e hotarul anului pastoral; între aceste două repere, zilele dintre ele nu au pomeniri proprii, ci primesc, când se întâmplă, obiceiuri împrumutate de la vecini. Al doilea lucru ține de o însemnare a Voroncăi, care arată limpede ce e o perioadă și ce e un obicei de zi: în satele de pe lângă Cernăuți se țineau două Paraschive, numite Vinerelele, cea de la 14 octombrie și cea de după Sfântul Dumitru, iar între Vinerele nu se semăna secară. Oprirea aceasta cuprinde și ziua de 15 octombrie, dar nu e un obicei al ei, e o regulă de răstimp. A treia pricină de confuzie e nouă: Sfânta Magdalena de la Mălainița a fost trecută în calendar la 15 octombrie prin hotărârea Sinodului din 1 iulie 2025, deci orice obicei dat ca din străbuni pentru ziua ei e, cu siguranță, mai nou decât strămoșii invocați.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, text integral scanat ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, 1903, text integral scanat ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II, 1903, text integral scanat ↗
Între Vinerele, în cislegile de toamnă
Ziua cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce de după strânsul din câmp, care ține până la 15 noiembrie, când intră Postul Crăciunului. Marian lămurește cuvântul: românul numește cislegi toate zilele de rupt sau de dulce de peste an, adică ce rămâne între posturi. În socoteala culeasă de Voronca în satele bucovinene, ziua se află totodată între Vinerele, cele două Paraschive, cea de la 14 octombrie și cea de după Sfântul Dumitru, iar în acel răstimp nu se semăna secară. Hotarul următor e Sâmedrul, la 26 octombrie, socotit capătul anului pastoral, când se încheie socotelile cu ciobanii.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 15 octombrie, în istoria României
-
1451
Bogdan al II-lea, domnul Moldovei și tatăl lui Ștefan cel Mare, e prins și decapitat la Reuseni, din jos de târgul Sucevei, de Petru Aron, care a venit spre sfârșitul nopții cu două sute de moldoveni și a înșelat străjile. Cronicile slavo-române pun fapta în noaptea de 15 spre 16 octombrie, deci evenimentul stă pe hotarul celor două zile. Spre sfârșitul domniei, Ștefan cel Mare a început la Reuseni, pe locul arătat de pisania bisericii ca fiind cel al uciderii tatălui său, o biserică isprăvită în septembrie 1504 de Bogdan al III-lea, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Mormântul lui Bogdan al II-lea nu a fost identificat cu precizie, iar un fragment din lespedea lui funerară, descoperit în 1937, se află la Muzeul Național de Istorie a României. Citește →
-
1922
Regele Ferdinand I și regina Maria sunt încoronați la Alba Iulia ca suverani ai tuturor românilor, într-o ceremonie ținută în afara bisericii, pe o estradă, pentru ca un rege catolic și o regină anglicană să poată primi coroanele României ortodoxe. Ferdinand a fost încoronat cu aceeași Coroană de Oțel cu care fusese încoronat Carol I la 10/22 mai 1881, lucrată la Arsenalul Armatei de pe Dealul Spirii din oțelul unui tun turcesc luat de români la Plevna, în războiul din 1877. Coroana reginei Maria a fost lucrată anume pentru 1922. Citește →
-
1992
Uniunea Generală a Industriașilor din România își reia activitatea, după întreruperea din anii regimului comunist, avându-l președinte pe George Constantin Păunescu. Citește →
-
2001
Apare la București primul număr al cotidianului Realitatea românească. Citește →
Pe 15 octombrie, în lume
-
961
Al-Hakam al II-lea ajunge calif de Cordoba, la moartea tatălui său Abd al-Rahman al III-lea, și va face din biblioteca sa cea mai mare colecție de cărți a Europei vremii. Citește →
-
1066
A doua zi după căderea lui Harold al II-lea la Hastings, consiliul englez îl proclamă rege pe Edgar Ætheling. Nu a fost încoronat niciodată și a cedat puterea lui Wilhelm Cuceritorul două luni mai târziu. Citește →
-
1211
În bătălia de la Rhyndacos, împăratul latin Henric de Flandra îl învinge pe împăratul de la Niceea, Teodor I Lascaris, într-una din confruntările care au urmat cuceririi Constantinopolului de către cruciați. Citește →
-
1529
Se încheie asediul Vienei: oastea otomană a lui Soliman Magnificul se retrage, iar înaintarea otomană spre centrul Europei se oprește pentru un veac și jumătate. Citește →
-
1582
În țările care tocmai trecuseră la calendarul gregorian, aceasta e prima zi a noului stil, a doua zi după 4 octombrie. Țările românești au rămas pe stilul vechi încă multă vreme, de unde datele îndoite ale evenimentelor de dinainte de 1919. Citește →
-
1651
Oștile Qing cuceresc insula Zhoushan, iar regentul Ming de sud care se afla acolo fuge la Kinmen, într-unul din ultimele episoade ale rezistenței Ming. Citește →
-
1783
Primul om se ridică de la pământ cu un balon cu aer cald al fraților Montgolfier. Aici sursele nu se potrivesc: enciclopedia deschisă românească îi dă fapta lui Étienne Montgolfier, iar cea engleză lui Jean-François Pilâtre de Rozier. Deosebirea nu e un amănunt, fiindcă zborul din 15 octombrie a fost unul legat cu funie, iar primul zbor liber cu oameni a venit abia la 21 noiembrie 1783, cu Pilâtre de Rozier la bord. Citește →
-
1793
Maria Antoaneta, regina Franței, e judecată și condamnată pentru trădare; va fi ghilotinată în ziua următoare. Citește →
-
1917
Dansatoarea olandeză Margaretha Zelle, cunoscută ca Mata Hari, e executată în Franța, condamnată pentru spionaj în favoarea Germaniei. Citește →
-
2003
China trimite primul om în spațiu cu mijloace proprii, astronautul Yang Liwei, în misiunea Shenzhou 5, devenind a treia țară care reușește asta. Citește →
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 15 octombrie?
Calendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române prăznuiește la 15 octombrie pe Sfânta Magdalena de la Mălainița, româncă din Valea Timocului canonizată în 2025, și pe Sfântul Sfințit Mucenic Lucian, preotul din Antiohia. Mineiul adaugă la aceeași dată pe Cuviosul Savin Episcopul și pe Cuviosul Vars Mărturisitorul, episcopul Edesei, surghiunit de împăratul arian Valens.
Ce s-a întâmplat pe 15 octombrie în istoria României?
Cel mai vechi fapt al zilei e din 1451: Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, a fost prins și decapitat la Reuseni de Petru Aron, în noaptea de 15 spre 16 octombrie. Pe locul arătat de pisanie, Ștefan cel Mare a ridicat mai târziu o biserică. La 1922, Ferdinand I și regina Maria au fost încoronați la Alba Iulia ca suverani ai tuturor românilor.
Ce obiceiuri are ziua de 15 octombrie?
Niciunul care să fie consemnat pe ziua exactă. Căutarea în textul integral al culegerilor clasice, Marian și Niculiță-Voronca, nu dă nicio însemnare legată de 15 octombrie. Ce se poate spune cu temei ține de răstimp: ziua cade în cislegile de toamnă și, după o însemnare din satele bucovinene, între Vinerele, cele două Paraschive, când nu se semăna secară.
Cine a fost Sfânta Magdalena de la Mălainița?
O româncă din Valea Timocului, din răsăritul Serbiei, născută în 1895 la Șciubic și moartă în 1962. Rămasă văduvă în Primul Război Mondial, a ținut strana bisericii din sat în anii ocupației bulgare, când clerul fusese arestat sau ucis, și a slujit ca punte între credincioșii români și sârbi. A fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 1 iulie 2025.
Sfântul Lucian din Antiohia e același cu Lucian din Samosata?
Nu, și confuzia e lesne de făcut, fiindcă amândoi sunt din Samosata. Lucian din Samosata a fost un scriitor satiric păgân al veacului al II-lea, care a luat în râs și pe creștini. Sfântul Lucian a fost preot al Antiohiei, a îndreptat textul grecesc al Scripturii și a murit mucenic după anul 312, deci la aproape un veac și jumătate distanță de celălalt.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.