La 18 octombrie este prăznuit Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, autorul Evangheliei a treia și al Faptelor Apostolilor, împreună cu Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân. În istoria românilor, la 18 octombrie 1495 a fost sfințită Biserica Domnească din Dorohoi, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, la 18 octombrie 1599 Mihai Viteazul a învins la Șelimbăr, iar la 18 octombrie 1918 Alexandru Vaida-Voevod a citit în Parlamentul de la Budapesta declarația de autodeterminare a românilor.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Apostol și Evanghelist Luca
Documentat istoricLuca este singurul autor al Noului Testament care nu era nici evreu de naștere, nici martor ocular al propovăduirii lui Iisus, și tocmai de aici vine felul lui de a scrie. Patriarhia Română îl arată născut într-o familie păgână din Antiohia Siriei, cetate ridicată pe la anul 300 înainte de Hristos de Seleucus Nicator, al treilea oraș al Imperiului Roman în vremea aceea și cel mai mare centru creștin din afara Palestinei. Știa grecește, ebraică, egipteană și latină, a fost doctor, iar Sfântul Apostol Pavel îl numește în Epistola către Coloseni „doctorul cel iubit”. L-a însoțit pe Pavel în a doua călătorie misionară, între anii 49 și 52, din Troia până în Filipi, și în a treia, între 53 și 58, din Ahaia în Asia Mică, a rămas cu el în cei doi ani de întemnițare la Cezareea Palestinei și a călătorit cu el la Roma, pentru judecată. Prologul Evangheliei lui este o declarație de metodă rară în literatura antică: spune că a urmărit toate cu de-amănuntul de la început, după cei ce le văzuseră, și i le scrie lui Teofil. Numai el a păstrat vestirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, mergerea Fecioarei Maria la Elisabeta și episodul de la templu, al Mântuitorului de doisprezece ani. În anul 357, din porunca împăratului Constanțiu, moaștele lui au fost mutate din Ahaia în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: cele două cărți ale lui sunt izvoare de veac I, păstrate în manuscrise vechi; mențiunea lui Pavel în Epistola către Coloseni îl numește limpede „doctorul cel iubit”; călătoriile sunt datate și urmăribile în Faptele Apostolilor; mutarea moaștelor din Ahaia la Constantinopol în anul 357 este consemnată. Ce rămâne din tradiție: faptul că a fost pictor și a zugrăvit cea mai veche icoană a Maicii Domnului, precum și amănuntele morții lui mucenicești în Peloponez. Patriarhia Română arată că titlul de mucenic îi este dat de un martirologiu african din veacul al V-lea, deci de un izvor cu patru veacuri mai târziu decât faptele.
Canonizare: Cinstit ca sfânt din primele veacuri creștine, fără un act de canonizare: numele lui intră în calendar împrejurul canonului Noului Testament. Patriarhia Română îi dă tropar propriu la 18 octombrie.
Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân
Parțial documentatPatriarhia Română îl arată originar din Anazarb, cetate din Cilicia, în Asia Mică, și spune că a pătimit în prigoana lui Dioclețian, din porunca aceluiași guvernator Lysias care i-a ucis și pe doctorii fără de arginți Cosma și Damian, pomeniți cu o zi înainte. Amănuntul nu este întâmplător și este partea cea mai verificabilă a fișei: Cilicia a fost una dintre provinciile unde prigoana începută în anul 303 a lucrat cel mai apăsat, iar Anazarbul, capitala Ciliciei Secunda, avea guvernator cu drept de judecată asupra vieții. Mai multe acte martirice din aceeași provincie și din aceiași ani pomenesc numele lui Lysias, ceea ce așază pomenirile acestea într-un grup, nu în povești răzlețe. După ce a fost supus chinurilor și îndemnat să se lepede de credință, a suferit moarte martirică. Despre viața lui de mai înainte Sinaxarul nu spune nimic, iar porecla „cel Bătrân”, care îl deosebește de alți mucenici cu același nume, nu este lămurită.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: Anazarbul era capitala Ciliciei Secunda și este cunoscut din izvoare romane și din săpături; prigoana începută în 303 și numele guvernatorului Lysias apar în mai multe acte martirice din aceeași provincie. Ce rămâne din tradiție: viața și amănuntele pătimirii lui, cunoscute numai din Sinaxar. Nici vârsta, nici motivul pentru care este numit „cel Bătrân” nu sunt lămurite în sursele consultate.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate; cinstirea lui vine din calendarul vechi, păstrată în Minei.
Sfântul Cuvios Iulian, cel de pe lângă râul Eufrat
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul Patriarhiei Române îl pomenește la 18 octombrie între sfinții adăugați din Minei, dar nu îi dă nicio viață. Singurul amănunt este cel din nume: locul nevoinței, pe lângă râul Eufrat. Atât cât se poate spune documentat este cadrul. Valea Eufratului de sus, între Siria și Mesopotamia, a fost una dintre vetrele cele mai puternice ale monahismului pustnicesc de limbă siriacă în veacurile al IV-lea și al V-lea, cu o nevoință mai aspră decât cea egipteană și cu forme proprii, de la stâlpnici până la pustnici care trăiau sub cerul liber. Regiunea era și graniță militară între Imperiul Roman și Persia sasanidă, așa că viața monahală de acolo s-a desfășurat în vecinătatea războaielor. În acest mediu se așază, firesc, un sfânt numit după Eufrat. Dar care anume dintre pustnicii cunoscuți este el, sau dacă este vreunul dintre ei, nu se poate hotărî din sursele consultate, și aceasta rămâne scris aici ca gol, nu umplut cu presupuneri.
Ce spun izvoarele: Aici lipsește aproape tot și este cinstit să se spună: calendarul Patriarhiei Române îl trece la pomenirile adăugate din Minei, fără viață, fără veac și fără loc al morții. Ce sprijină documentele: numai cadrul, adică existența unui monahism pustnicesc de limbă siriacă pe Eufratul de sus, bine atestat pentru veacurile al IV-lea și al V-lea. Nu am găsit la nicio sursă bisericească sau academică o identificare sigură a acestui Iulian, iar o datare luată din auzite ar fi mai rea decât golul mărturisit.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
Sfântul Manson, episcopul Ciprului
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul îl pomenește la 18 octombrie între adăugiri, cu titlul de episcop al Ciprului și fără nicio viață. Ce se poate spune documentat este cadrul în care a trăit un asemenea ierarh. Ciprul a fost creștinat foarte timpuriu, chiar prin propovăduirea apostolică, și a avut o Biserică cu viață proprie de la început; la Sinodul al III-lea Ecumenic, ținut la Efes în anul 431, i-a fost recunoscută autocefalia, împotriva pretențiilor scaunului Antiohiei, iar insula a păstrat mai multe scaune episcopale, cu Salamina, numită mai târziu Constantia, drept scaun întâi. Pentru istoria creștină a insulei, legătura cu ziua de 17 octombrie este limpede: moaștele Dreptului Lazăr au fost aduse în anul 901 tocmai din Chition, cetatea cipriotă care se numește acum Larnaka. În acest cadru se așază și pomenirea lui Manson, dar fără amănunte pe care sursele consultate să le sprijine.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: numai cadrul instituțional, adică faptul că Biserica Ciprului este autocefală din anul 431, prin hotărârea Sinodului de la Efes, și că avea mai multe scaune episcopale cu liste de ierarhi. Ce lipsește: viața, veacul și scaunul anume al acestui Manson, pe care calendarul Patriarhiei Române nu le dă, iar listele episcopale cipriote nu ni l-au putut lămuri. Numele apare în unele izvoare și în forma Mnason, ceea ce poate explica deosebirile dintre calendare, dar nu am găsit o sursă care să trecă testul casei și care să încheie chestiunea.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
Sfinții Mucenici Gavriil și Chirmidol
Tradiție, fără izvoare contemporaneCei doi apar în calendarul Patriarhiei Române la 18 octombrie, în șirul pomenirilor pe care Mineiul le adaugă peste sfinții mari ai zilei, și nu au viață scrisă acolo. Pomenirile de felul acesta nu sunt o scăpare a calendarului, ci o urmă de istorie: Mineiul a adunat, veac după veac, nume venite din sinaxare locale, din pomelnice de biserici și din tradiții de ținut, iar unele au ajuns până la noi numai ca nume, fiindcă textul care le purta viața s-a pierdut sau nu a fost niciodată scris. În cazul lui Chirmidol se adaugă și nesiguranța formei: un nume rar, trecut prin copiști de limbi deosebite, se strică repede, iar calendarele îl scriu în mai multe feluri. Cine caută pe internet o viață a acestor doi mucenici va găsi de obicei texte care o împrumută de la alți sfinți cu nume apropiat. Aceasta este o fișă cu gol, și golul este răspunsul corect.
Ce spun izvoarele: Golul este aici cel mai mare și se cuvine spus pe de-a întregul: calendarul Patriarhiei Române îi trece la pomenirile adăugate din Minei doar cu numele, fără viață, veac, loc sau fel al morții, iar numele Chirmidol apare în calendare și în alte forme, semn de transmitere nesigură prin copiști. Nu am găsit nicio sursă bisericească sau academică trecând testul casei care să le dea o istorie. Preferăm golul mărturisit înaintea unei vieți împrumutate de la un omonim.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pentru ziua de 18 octombrie culegerile clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, nici Elena Niculiță-Voronca, nici Tudor Pamfile nu leagă o datină sau o credință de această dată, deși Sfântul Luca este un sfânt mare al calendarului bisericesc. Ce se poate spune documentat este rostul răstimpului: ziua cade în cislegile de toamnă, vremea nunților de după strânsul din câmp.
Faptul că Sfântul Luca este mare în calendarul bisericesc nu îl face și reper al calendarului popular, iar deosebirea aceasta explică golul. Calendarul țăranului nu urmează rangul liturgic, ci munca și postul. În a doua jumătate a lui octombrie el se sprijină pe Sfânta Parascheva, la 14 octombrie, și pe Sfântul Dumitru, la 26 octombrie, iar între ele pune soroace care se mișcă, nu zile fixe. Niculiță-Voronca scrie că în satele de pe lângă Cernăuți se serbau două Sfinte Paraschive, una la 14 octombrie și a doua după Sfântul Dumitru, amândouă numite „Vinerelele”, și că unele femei numeau astfel și vinerile Sâmbetelor Morților de toamnă, pe care le posteau pentru boale. Acele sâmbete, trei înaintea Sfântului Dumitru și una înaintea Sfinților Arhangheli, cad în fiecare an în altă zi a lunii. Tot ea arată că între Vinerele nu se semăna secară. Așadar, ceea ce cade pe 18 octombrie se mișcă de la un an la altul și nu se poate lipi de dată. Unde internetul atribuie zilei de 18 octombrie o datină fixă, aceasta este luată fie de la 14 sau 26 octombrie, fie de la soroacele mișcătoare ale morților de toamnă.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, ediție îngrijită de Iordan Datcu, p. 232-236 ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. I, Cârnilegile, Editura Fundației Culturale Române, 1994 ↗
Cislegile de toamnă, vremea nunților
Ziua de 18 octombrie cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre Postul Sfintei Marii și Postul Crăciunului. Niculiță-Voronca îl socotește cel mai lung din an: „De la Sf. Marie încep cîșlegele de toamnă. Acestea sînt cele mai lungi. Atuncea să fac și cele mai multe nunți, după strînsul din cîmp, căci este cu ce; toamna e bogată.” Cislegile țin până la 15 noiembrie, când intră Postul Nașterii Domnului. Cine caută rostul zilei în rostul anului țărănesc îl află aici: nu o oprire, ci cel mai bun răgaz de petrecere și de cununii.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 18 octombrie, în istoria României
-
1495
Este sfințită Biserica Domnească din Dorohoi, închinată Sfântului Ierarh Nicolae și ctitorită în același an de Ștefan cel Mare. Zidită în formă de cruce, din gresie cioplită, cu o turlă pe naos și cu discuri de ceramică smălțuită în partea de sus, ea păstrează fresce cu Patimile Mântuitorului.
-
1599
Bătălia de la Șelimbăr. Mihai Viteazul învinge oastea transilvană condusă de Andrei Bathory și ia în stăpânire Transilvania. În calendarul iulian, ținut atunci la noi, ziua este 18 octombrie; în cel gregorian, 28 octombrie, de unde forma dublă 18/28 octombrie din lucrările de specialitate.
-
1878
Rusia ia în stăpânire deplină Basarabia, după ce Congresul de la Berlin îi recunoscuse anexarea celor trei județe din sudul provinciei, cedate Moldovei în 1856.
-
1881
Este inaugurată linia ferată Buzău-Mărășești, prima cale ferată construită de ingineri români.
-
1883
Se semnează la Viena, într-un cadru strict secret, tratatul de alianță dintre România și Austro-Ungaria, care a rămas ascuns opiniei publice românești până la Primul Război Mondial.
-
1897
Este inaugurat viaductul Caracău, pe linia care leagă rețeaua feroviară română de cea austro-ungară, potrivit convenției de interconectare.
-
1918
Alexandru Vaida-Voevod citește în Parlamentul de la Budapesta declarația de autodeterminare a românilor și de despărțire de Ungaria, hotărâtă la 12 octombrie de conducerea Partidului Național Român, adunată la Oradea în casa avocatului Aurel Lazăr. Discursul a fost întrerupt cu ostilitate de deputații maghiari, iar la 20 octombrie Vaida a părăsit Parlamentul.
-
1918
Se înființează la Iași Societatea simfonică George Enescu.
-
2006
Alpinistul român Ticu Lăcătușu urcă, în premieră mondială, vârful cel mai înalt al masivului himalayan Tsartse, de 6.403 metri, botezat apoi Europa.
Pe 18 octombrie, în lume
-
1009
Din porunca califului fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim este dărâmată până în temelii, fapt care a cântărit greu în pregătirea primei cruciade.
-
1016
Danezii înfrâng oastea engleză în bătălia de la Assandun, deschizând calea domniei lui Cnut cel Mare în Anglia.
-
1081
Normanzii înving armata bizantină în bătălia de la Dyrrhachium, pe coasta Adriaticii.
-
1356
Cutremurul de la Basel distruge orașul; rămâne cel mai puternic seism istoric cunoscut la nord de Alpi.
-
1386
Se deschide Universitatea din Heidelberg, cea mai veche universitate de pe teritoriul Germaniei de azi.
-
1685
Ludovic al XIV-lea revocă Edictul de la Nantes, dat în 1598, și interzice în Franța exercitarea cultului protestant, ceea ce duce la plecarea în exil a zeci de mii de hughenoti.
-
1748
Semnarea Tratatului de la Aix-la-Chapelle încheie Războiul de Succesiune Austriacă.
-
1851
Romanul Moby Dick al lui Herman Melville apare întâi la Londra, sub titlul The Whale.
-
1867
Statele Unite preiau oficial Alaska, cumpărată de la Imperiul Rus.
-
1922
Se înființează British Broadcasting Company, înlocuită în 1927 de British Broadcasting Corporation.
-
1967
Sonda sovietică Venera 4 atinge suprafața planetei Venus și trimite primele măsurători făcute în atmosfera unei alte planete.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 18 octombrie?
Calendarul Patriarhiei Române prăznuiește la 18 octombrie pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca și pe Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân. Mineiul adaugă la aceeași dată pe Sfântul Cuvios Iulian, cel de pe lângă râul Eufrat, pe Sfântul Manson, episcopul Ciprului, și pe Sfinții Mucenici Gavriil și Chirmidol. Pentru cele trei pomeniri adăugate, calendarul dă numai numele, fără viață și fără veac.
Sfântul Luca a fost unul dintre cei doisprezece apostoli?
Nu. Luca nu se află pe lista celor doisprezece și nici nu l-a cunoscut pe Mântuitorul în timpul propovăduirii Lui. Patriarhia Română arată că a făcut parte dintre cei șaptezeci de apostoli și că era în ziua Învierii pe calea spre Emaus, împreună cu Cleopa. Titlul de apostol îl are în acest sens larg, iar lucrarea lui de temelie este scrisă: Evanghelia a treia și Faptele Apostolilor.
Ce s-a întâmplat pe 18 octombrie în istoria României?
La 18 octombrie 1495 a fost sfințită Biserica Domnească din Dorohoi, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. La 18 octombrie 1599 Mihai Viteazul a învins la Șelimbăr oastea lui Andrei Bathory și a intrat în stăpânirea Transilvaniei. La 18 octombrie 1918 Alexandru Vaida-Voevod a citit în Parlamentul de la Budapesta declarația de autodeterminare a românilor, hotărâtă la Oradea cu șase zile înainte.
Bătălia de la Șelimbăr a fost pe 18 sau pe 28 octombrie 1599?
Amândouă datele arată aceeași zi, socotită în două calendare. Țara Românească și Transilvania țineau atunci calendarul iulian, în care bătălia cade la 18 octombrie, iar istoriografia română păstrează această dată. Trecută în calendarul gregorian, folosit în apusul Europei după 1582, ziua devine 28 octombrie, de unde și forma dublă 18/28 octombrie din lucrările de specialitate. Nu sunt două bătălii și nu este o eroare.
Ce obiceiuri se țin pe 18 octombrie, de Sfântul Luca?
Culegerile clasice de etnografie nu consemnează niciun obicei legat anume de 18 octombrie, deși Sfântul Luca este un sfânt mare al calendarului bisericesc. Calendarul popular din a doua jumătate a lunii se sprijină pe Sfânta Parascheva, la 14 octombrie, și pe Sfântul Dumitru, la 26 octombrie, iar între ele pune soroace care se mișcă de la un an la altul, cum sunt sâmbetele morților de toamnă. Ziua cade în cislegile de toamnă.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.