La 20 octombrie sunt prăznuiți Sfântul Mare Mucenic Artemie, duce al Egiptului ucis la Antiohia în 362 sub împăratul Iulian, și Sfântul Cuvios Gherasim din Chefalonia, a cărui zi marchează aflarea moaștelor, în 1581. În istoria românilor, ziua încheie bătălia de la Kosovo din 1448, pierdută de Iancu de Hunedoara, și aduce căderea cetății Giurgiu în 1595, în campania lui Mihai Viteazul.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Mare Mucenic Artemie
Parțial documentatS-a născut în Egipt, pe la sfârșitul veacului al III-lea, și a urcat în cariera armelor într-un imperiu care tocmai își schimba temeiul religios. A fost om de încredere al lui Constantin cel Mare (306-337), iar tradiția îl pune de față la lupta din 312 cu Maxențiu, de la podul Milvius, și apoi lângă împărăteasa Elena, la Ierusalim. Sub Constanțiu al II-lea (337-361) a primit porunca de a aduce la Constantinopol moaștele apostolilor Andrei, Luca și Timotei, mutare pe care cronicile bizantine o pun în anii 356-357. A fost așezat apoi cârmuitor al Egiptului, cu titlul de duce și trimis împărătesc, într-o provincie sfâșiată de disputa ariană și de conflictul din jurul lui Atanasie al Alexandriei. Partea cea mai bine datată a vieții lui este sfârșitul. Iulian (361-363) a întors politica religioasă a familiei sale, a readus cultele vechi și a iernat la Antiohia în 362-363, pregătind războiul cu perșii; acolo a judecat dregătorii domniei trecute, iar Artemie a fost executat. Sinaxarul pune ziua la 20 octombrie 362. Iulian avea să moară în Persia la 26 iunie 363, iar politica lui religioasă nu i-a supraviețuit.
Ce spun izvoarele: Cadrul se verifică în întregime: domniile lui Constantin cel Mare (306-337), ale lui Constanțiu al II-lea (337-361) și ale lui Iulian (361-363) sunt datate, dregătoria de duce al Egiptului este una reală a administrației romane târzii, iar mutarea moaștelor apostolilor la Constantinopol este pusă de cronicile bizantine în anii 356-357. Ce rămâne prin tradiție este tocmai motivul morții: Sinaxarul citește sfârșitul lui ca mucenicie pentru mărturisirea lui Hristos, în vreme ce relatarea istorică păstrată despre executarea unui fost duce al Egiptului sub Iulian vorbește de învinuiri aduse de alexandrini împotriva guvernatorului. Cele două citiri nu se pot împăca, iar pagina nu alege între ele. Amănuntele chinurilor și minunile de la moaște aparțin scrisului hagiografic, nu documentului.
Canonizare: Cinstire veche, din vremea de dinaintea rânduielii actelor de canonizare; un act și o dată anume nu apar în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Bisericii Ortodoxe Române, ziua de 20 octombrie, Patriarhia Română ↗
- Site de profilMănăstirea Căldărușani, Sfintele moaște ↗
Sfântul Cuvios Gherasim cel Nou din Chefalonia
Documentat istoricS-a născut în satul Trikkala, în Peloponezul ajuns sub stăpânire otomană după cuceririle veacului al XV-lea, și s-a călugărit în insula Zakynthos, apoi la Muntele Athos. A plecat în Țara Sfântă, a străbătut Ierusalimul, Sinaiul, Antiohia, Damascul, Alexandria și Egiptul, și a fost o vreme îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt. Hirotonia lui, diacon și apoi preot, a venit de la patriarhul Gherman al Ierusalimului, a cărui păstorie este datată între 1534 și 1579, ceea ce fixează anii nevoinței lui în Palestina. După o retragere la Iordan și alta în Zakynthos, a trecut în Chefalonia. Insula era atunci pământ venețian, din 1500 până în 1797, deci ieșită de sub stăpânirea care apăsa satul lui de naștere; nevoința lui cade în deceniile în care insulele Ionice erau hotarul dinspre răsărit al Veneției, înainte și după bătălia de la Lepanto, din 1571. A refăcut biserica din Omala, a ridicat acolo o mănăstire de maici și a petrecut în ea aproape treizeci de ani. A murit la 15 august 1579, la 71 de ani. Fiindcă 15 august este Adormirea Maicii Domnului, pomenirea lui s-a mutat la 16 august, iar ziua de 20 octombrie este ziua aflării moaștelor, în 1581.
Ce spun izvoarele: Viața lui se așază pe repere datate: păstoria patriarhului Gherman al Ierusalimului (1534-1579), care l-a hirotonit, stăpânirea venețiană a Chefaloniei între 1500 și 1797 și stăpânirea otomană a Peloponezului, unde s-a născut. Anul morții, 1579, vârsta de 71 de ani și anul aflării moaștelor, 1581, sunt limpezi în calendarul Patriarhiei. Tămăduirile și izgonirile de duhuri aparțin scrisului hagiografic. Actul și anul canonizării nu apar în sursele consultate, iar pagina nu le presupune.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate; cinstirea lui este legată de aflarea moaștelor, în 1581.
Tradițiile zilei
Culegerile clasice de etnografie nu consemnează niciun obicei legat anume de ziua de 20 octombrie. Nici Simion Florea Marian, nici Elena Niculiță-Voronca nu dau vreo datină a acestei zile, iar sfinții ei, Artemie și Gherasim, nu au în ele un strat de obiceiuri populare. Ce se găsește la Voronca sunt credințe și opreliști legate nu de zi, ci de răstimpul în care ea cade, între cele două Vinerele și în cîșlegile de toamnă. Dacă pe internet circulă un obicei dat ca fiind al zilei de 20 octombrie, el nu se află în aceste culegeri.
Între Vinerele nu se seamănă secară
Voronca scrie că în satele de pe lângă Cernăuți se serbau două Sfinte Paraschive, numite amândouă Vinerelele: cea dintâi la 14 octombrie, pe care unele femei o posteau, iar a doua după Sfântul Dumitru. Între cele două Vinerele, la Mihalcea și la Mahala se spunea că nu se seamănă secară. Ziua de 20 octombrie cade înăuntrul acestui răstimp, așa că oprelistea o prinde, dar ea este legată de interval, nu de zi.
Vremea se socotește de la Cuvioasa Parascheva la Sfântul Dumitru
O credință culeasă de Voronca la Botoșani spune că vremea așezată la Cuvioasa Parascheva, la 14 octombrie, ține tot așa până la Sfântul Dumitru, la 26 octombrie. În socoteala aceasta, 20 octombrie nu are semn al ei: ea intră în răstimpul cântărit la început și citit la capăt, ca zi dinăuntru.
Sâmbetele morților de toamnă
În Bucovina, scrie Voronca, se țineau toamna trei sâmbete ale morților: două înaintea Sfântului Dumitru și una înaintea Sfinților Arhangheli, cu parastase și praznice. Fiind legate de zi de săptămână, nu de dată, ele cad de la an la an altfel; când 20 octombrie este el însuși sâmbătă, sau îi cade alături, intră în socoteala celor două dinaintea Sfântului Dumitru.
Golul nu este o scăpare a culegătorilor, ci felul în care e așezat calendarul popular al lunii. Sfârșitul lui octombrie are doi poli puternici, Cuvioasa Parascheva la 14 octombrie, pe care poporul o numește Sfânta Vineri, și Sâmedru la 26 octombrie, hotar al anului pastoral; între ei, zilele nu își strâng obiceiuri proprii, ci sunt citite ca parte a răstimpului dintre cele două. Așa se explică și de ce obiceiurile pe care internetul le pune uneori pe 20 octombrie, focul lui Sâmedru ori opreliștile de tors, nu stau aici: focul lui Sâmedru se face în seara de 25 spre 26 octombrie, iar opreliștile de tors pentru lupi se leagă la Voronca de Filipi, care cad în noiembrie, nu în octombrie. Cine caută datina zilei de 20 octombrie o caută, de fapt, la 14 sau la 26.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II ↗
În cîșlegile de toamnă, între cele două Vinerele
Ziua cade în cîșlegile de toamnă, răstimpul de dulce care, după Voronca, începe de la Sfânta Maria, la 15 august, și ține până la 15 noiembrie, când se lasă secul de postul Crăciunului. Sunt, scrie ea, cele mai lungi cîșlegi ale anului și vremea celor mai multe nunți, făcute după strânsul din câmp, fiindcă atunci este cu ce. Marian lămurește și cuvântul: românul numește cîșlegi zilele de dulce, iar celor de iarnă le zice Cârnilegi, spre deosebire de celelalte cîșlegi de peste an. În socoteala mai strâmtă a lunii, 20 octombrie stă între cele două Vinerele, după cea de la 14 octombrie și înaintea celei de după Sfântul Dumitru.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 20 octombrie, în istoria României
-
1448
Se încheie bătălia de trei zile de la Kosovo, începută la 17 octombrie, în care oastea creștină condusă de Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei, este înfrântă de sultanul Murad al II-lea. Pe aripa dreaptă a stat un corp de aproape opt mii de munteni, iar relatările despre purtarea lui în ziua din urmă se deosebesc între ele, așa că pagina nu alege una. Înfrângerea închide seria de ofensive pe care Iancu le purtase la sud de Dunăre.
-
1595
Cade cetatea Giurgiu, ultimul punct otoman de pe linia Dunării, după lupte începute la 15 octombrie: artileria aliaților, cu tunarii toscani, sparge zidul, iar oastea lui Mihai Viteazul și a lui Sigismund Báthory intră în cetate, sub privirea lui Sinan Pașa, rămas pe celălalt mal, la Rusciuc. Este capătul contraofensivei care, după Călugăreni, recâștigase Târgoviștea și Bucureștii în aceeași lună.
-
1601
Radu Șerban este ales domn al Țării Românești de către boieri, la capătul anilor tulburi care au urmat morții lui Mihai Viteazul. Data se cere luată cu grijă: cronologiile domnilor munteni încep domnia lui fie în 1601, fie în 1602, după cum socotesc drept început alegerea de către boieri ori instalarea efectivă, iar ziua anume nu a putut fi confirmată dintr-o sursă instituțională.
-
1638
Se încheie lucrările la Mănăstirea Căldărușani, ctitorie a lui Matei Basarab (1632-1654), ridicată ca o cetate cu ziduri crenelate în codrul Vlăsiei și închinată Sfântului Dimitrie. Hrisoavele dau anul 1638 ca dată de întemeiere, iar domnul cumpărase o parte din satul Căldărușani încă din primăvara anului 1637; Institutul Național al Patrimoniului datează ctitoria 1637-1638. Ziua anume a încheierii lucrărilor apare doar în listele deschise, nu în sursele mănăstirii.
-
1643
Se naște la Sibiu Valentin Frank von Franckenstein, cărturar sas ardelean, poet și traducător, ajuns conducător al universității sășești; a murit în 1697.
-
1860
Împăratul Franz Joseph promulgă Diploma din Octombrie, care pune capăt regimului neoabsolutist deschis după 1849 și întoarce monarhia la o cârmuire constituțională. Prin ea Transilvania redevine, în hârtie, provincie cu statut propriu în cadrul imperiului, iar chestiunea reprezentării românilor ardeleni în dietă se redeschide.
-
1872
Se naște Pericle Papahagi, filolog, lingvist și folclorist, unul dintre cei care au strâns și tipărit cel mai mult din graiul și din literatura populară a aromânilor; a murit în 1943.
-
1895
Se naște Alexandru Rosetti, lingvist și filolog, membru al Academiei Române, autor al unei istorii a limbii române rămasă de referință; a murit în 1990.
-
1912
Moare Stroe S. Belloescu, profesor, autor de manuale și ctitor de școli la Vaslui, una dintre figurile ridicării învățământului în orașele mici de la sfârșitul veacului al XIX-lea; se născuse în 1838.
-
1918
Moare istoricul Constantin Giurescu, membru al Academiei Române, cercetător al documentelor medievale românești, cu câteva săptămâni înainte de Unire; se născuse în 1875.
-
1919
Se întemeiază la Piatra Neamț clubul de fotbal Ceahlăul, de un grup de elevi și profesori ai Liceului Petru Rareș.
-
1920
Începe greva generală din România, care ține până la 28 octombrie și cuprinde, după cifrele vremii, în jur de patru sute de mii de salariați din industrie și transporturi; este prima grevă politică generală de pe tot cuprinsul țării întregite.
-
1937
Se naște Vlad Georgescu, istoric, autor al unei istorii a românilor scrisă în exil și director al secției române a Europei Libere; a murit în 1988.
-
1958
Moare Constantin Moisil, profesor, arheolog și numismat, întemeietor al școlii românești de numismatică și, între 1923 și 1938, conducător al Arhivelor Statului; se născuse în 1874.
Pe 20 octombrie, în lume
-
1349
Papa Clement al VI-lea interzice procesiunile flagelanților, mișcare izbucnită în valul de panică al ciumei negre.
-
1548
Este întemeiat orașul Nuestra Señora de La Paz, azi La Paz, capitala Boliviei.
-
1600
Izbânda de la Sekigahara asigură familiei Tokugawa stăpânirea Japoniei, început al unui regim care avea să țină peste două veacuri și jumătate.
-
1632
Se naște Christopher Wren, arhitectul care a refăcut Londra după marele incendiu din 1666.
-
1696
Este creată flota de război a Rusiei, pas de temelie al politicii navale a lui Petru cel Mare.
-
1708
Se încheie reconstrucția catedralei Sfântul Paul din Londra, ridicată după incendiul din 1666, chiar în ziua în care arhitectul ei, Christopher Wren, împlinea 76 de ani.
-
1740
Moare împăratul Carol al VI-lea, iar fiica lui, Maria Tereza, îi urmează în Austria, Ungaria, Boemia și Croația, potrivit Sancțiunii Pragmatice din 1713; succesiunea ei avea să ducă la războiul pentru moștenirea austriacă.
-
1803
Senatul Statelor Unite ratifică cumpărarea Louisianei de la Franța, care dublează teritoriul tinerei republici.
-
1818
Statele Unite și Regatul Unit semnează tratatul prin care așază hotarul comun pe paralela de 49 de grade.
-
1822
La congresul Sfintei Alianțe de la Verona se hotărăște intervenția franceză împotriva revoluției din Spania, condusă de Rafael del Riego.
-
1883
Peru și Chile semnează tratatul de la Ancón, prin care provincia Tarapacá trece la Chile; este capătul Războiului din Pacific.
-
1921
Franța și Turcia semnează tratatul de la Ankara, prin care Franța recunoaște guvernul turc de la Ankara drept partener de tratative, cu doi ani înainte de proclamarea republicii.
-
1935
Comuniștii chinezi conduși de Mao Zedong ajung în nord-vestul țării, la capătul Marșului cel Lung.
-
1944
Armata sovietică și partizanii iugoslavi intră în Belgrad, capitala Iugoslaviei.
-
1980
Grecia se întoarce în structurile militare ale Alianței Nord-Atlantice, după șase ani de absență.
-
2011
Muammar Gaddafi este prins la Sirte, orașul lui de naștere, și ucis la scurtă vreme, ceea ce încheie războiul civil din Libia.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt prăznuiți pe 20 octombrie?
Calendarul Bisericii Ortodoxe Române pune la 20 octombrie doi sfinți: Sfântul Mare Mucenic Artemie, comandant în armata romană și guvernator al Egiptului cu titlul de duce, ucis la Antiohia în anul 362, în vremea împăratului Iulian, și Sfântul Cuvios Gherasim cel Nou din Chefalonia, monah din veacul al XVI-lea, mort în 1579. Pentru Gherasim, ziua de 20 octombrie nu este ziua morții, ci ziua aflării moaștelor, în 1581.
Ce s-a întâmplat pe 20 octombrie în istoria României?
Ziua adună fapte vechi. În 1448 se încheie bătălia de trei zile de la Kosovo, în care Iancu de Hunedoara este înfrânt de Murad al II-lea. În 1595 cade cetatea Giurgiu, ultimul punct otoman de pe Dunăre, luată de Mihai Viteazul și de Sigismund Báthory. În 1638 se încheie lucrările la Mănăstirea Căldărușani, ctitoria lui Matei Basarab. În 1860, Diploma din Octombrie redă Transilvaniei un statut propriu în imperiu.
Ce obiceiuri se țin pe 20 octombrie?
Niciunul anume. Culegerile clasice, Marian și Niculiță-Voronca, nu consemnează vreo datină legată de această zi, iar cei doi sfinți ai ei nu au în ele un strat de obiceiuri. Ce se găsește sunt credințe ale răstimpului: între cele două Vinerele, 14 octombrie și cea de după Sfântul Dumitru, nu se semăna secară, iar vremea zilei nu se citea singură, ci ca parte a răstimpului dintre 14 și 26 octombrie.
Care Sfânt Gherasim se prăznuiește pe 20 octombrie?
Gherasim din Chefalonia, monahul din veacul al XVI-lea. Calendarul Patriarhiei are trei sfinți cu acest nume, la zile deosebite, și de aici vine încurcătura: Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan, pustnicul din veacul al V-lea, este la 4 martie; Gherasim din Chefalonia la 20 octombrie; iar Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana la 26 decembrie. Cine caută pe 20 octombrie viața pustnicului de la Iordan caută ziua greșită.
Unde se află în România moaște ale Sfântului Artemie?
La Mănăstirea Căldărușani, în județul Ilfov, unde moaștele Sfântului Mucenic Artemie se află într-o raclă ce adună părticele de la cincisprezece sfinți, alături de moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolit al Țării Românești. Potrivirea este curioasă: aceeași mănăstire, ctitoria lui Matei Basarab, își are și ea ziua de încheiere a lucrărilor însemnată pe 20 octombrie, în anul 1638.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.